Angela

Stiu ca poti, stiu ca ai curajul sa realizezi aceasta dorinta a ta, stiu ca uneori crezi ca e dificil si nu ai pregatirea necesara si mai stiu ca iti doresti sa fii cit mai bine informat...Astfel daca esti tinar, esti student in ultimul an la facultate, iti faci studiile la masterat sau esti proaspat absolvent, ai o idee de afaceri insa consideri ca ai mai avea nevoie de o pregatire aditionala prin primirea unor traininguri si simulari in domeniul antreprenoriatului, sau poate iti doresti sa discuti cu directori de companie care sa-ti impartaseasca experienta lor in initierea propriei afaceri sau poate iti doresti ca dupa dupa primirea trainingurilor si dupa ce experienta altor antreprenori in initierea afacerii iti va fi impartasita-sa iti prezinti ideea de afaceri unor potentiali investitori... Daca iti doresti toate aceste lucruri atunci cu siguranta proiectul "ICO" organizat de AIESEC Moldova si este oportunitatea de a-ti realiza scopul initierii unei afaceri.ICO are ca scop familiarizarea şi iniţierea tinerilor în mediul de afaceri din Moldova, prin combinarea cu succes a conceptelor de business și aspectele practice întilnite de antreprenori pe piața locală și regională.Pentru mai multe detalii poti accesa pagina www.ico.md

Anul acesta, de Paştele Blajinilor, am fost în satul de baştină al tatălui meu-satul Nemţeni, sat care se află la hotar cu România, de Prut te desparte doar pădurea...Cu părere de rau nu am apucat să-mi cunosc bunicii din partea tatălui-au murit pînă a mă naşte :( Din păcate, am vazut o singură dată casa bunicilor respectiv casa în care a copilărit tatăl meu :(Şi uite aşa, de Paştele Blajinilor m-am dus şi eu la cimitir, în satul de baştină al tatălui meu...Şi uite aşa, cimitirul a prins viaţă... la fiecare mormînt, am vazut oameni de toate vîrstele, oameni care au venit să cinstească amintirea celor care nu le mai sunt aproape... frumoasă sărbătoare pentru cei ce nu mai sunt în viaţă, frumoasă sărbătoare şi pentru noi-cei care suntem în viaţă...DE ce pentru ei, DE ce pentru noi e o sărbătoare frumoasă ?Pentru ei-am venit să-i vedem, să le vorbim, chiar daca nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...Pentru noi-suntem mai aproape de ei, suntem mai aproape de rădăcinele noastre, îi ştim aproape, chiar dacă nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...Probabil, cel puţin in cazul meu, anume aici şi în această zi, înţeleg cel mai bine expresia "Hristos a Înviat" şi răspunsul la această expresie "Adevărat a Înviat" De Paştele Blajinilor, cei plecaţi de lîngă noi, reînvie... indiferent ca le-am fost prieteni, iubiţi, copii, nepoţi, strănepoţi... ei apar în amintirele noastre, în fiecare povestioară pe care o spunem, în fiecare dar dăruit în cinstea lor, în speranţa noastră că sufletul lor se află în Împărăţia Domnului... De Paştele Blajinilor, totul reînvie la viaţă... totul ne aminteşte despre cei care ne-au marcat vieţile, cei care au schimbat destine, cei datorită cărora suntem ceea ce suntem...De Paştele Blajinilor, expresiile: "Hristos a Înviat" şi "Adevărat a Înviat" capătă sens.Dumnezeu să le odihneasca sufletul în pace tuturor celor care nu ne mai sunt aproape, tuturor celor care au trecut în nefiinţă.

Am trecut şi peste Paştele din acest an, unul deosebit de frumos, unul petrecut în familie alături de cei dragi... a fost frumos!!!Şi totuşi, pentru mulţi din noi, cei ce trăiesc în Moldova a fost un Paşte petrecut în semiîntuneric, în durere şi deznădejde, am plîns cu toţii în sinea noastră moartea a cel puţin 3 tineri şi durerea a altor cîteva sute de tineri...De Paşte toţi îşi doresc unul altuia ca Lumina Învierii să le lumineze sufletul şi gîndul, eu am mai dorit să ne fie o călăuză în alegerile care le facem în viaţă, o călăuză pentru cei care sunt departe de noi, pentru cei cuprinşi de deznădejde, pentru cei cărora întreg corpul le-a fost pictat în sînge, pentru cei ce continuă să lupte, să reziste, să înfrunte frica, pentru noi toţi cei care spunem că ne este frică... să nu ne mai fie frică.Acum că a trecut Paştele ceea ce îmi doresc e să ieşim odată din semiîntunericul în care am fost aruncaţi cu toţii, să ne mai luminăm şi noi creerii înnegriţi.Dea Domnul ca lumina Învierii să ne lumineze pe toţii de negreala care s-a lăsat asupra noastră.  

Azi voi zîmbi, va fi zîmbetul meu dăruit vouă tuturorVouă celor exagerat de manieraţi,Vouă celor ce nu acceptaţi să fiţi contrazişi, celor ce nu acceptaţi să fiţi refuzaţi, celor ce nu acceptaţi să fiţi uitaţi,Vouă celor ce pretindeţi că sunteţi şi nu sunteţi...Voua celor ce mi-aţi fost alături, niciodată...Vouă celor care aţi pretins că vă pasă...Vouă celor care vă doresc aproape însă sunteţi departe...Vouă celor care continuaţi să luptaţi, să visaţi, să speraţi, să credeţi...Vouă celor care mă ajutaţi să fiu mai bună...Vouă celor care credeţi în ceea ce faceţi...AZIzîmbitoare,exagerat de manierată, nu accept contrziceri, refuz, lapsus de memorie,AZI sunt... absentă,(nu) îmi pasă, distantă,AZIlupt, visez,sper,cred,AZImai bună,cred în ceea ce fac.

Să-ţi doreşti nu e întotdeauna suficient... e ca şi cum  ai visa cu  ochii deschişi şi  nu ai întreprinde nimic  pentru a realiza  ceea ce-ţi doreşti...Să visezi nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum  ai crede într-o poveste şi te-ai limita la acea dorinţă a ta  fără de a întreprinde ceva...Să încerci nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum ţi-ai încerca propriile  puteri însă nu a-i crede cu adevărat în potenţialul tău...Să discuţi nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum ai vorbi despre toate  şi nimic fără de a  lăsa o impresie în mintea celui care te ascultă...Să fii ascultat nu e întotdeauna suficient... e ca şi  cum ai vorbi cu o  oglindă fără a vedea o finalitate a lucrurilor  despre  care  vorbeşti...Să nu încerci ci  să faci iată ce ar fi bine... e ca şi cum ai avea un scop setat  şi ai crede cu tărie  în realizarea acestuia...Deci nu încerca ci treci la acţiune... Întreprinde ceva sau stai  locului... însă în nici într-un caz nu te mulţumi doar  cu faptul că ai încercat.PS! Mult succes în realizările care le vei  obţine!!!

Dimineaţa... soarele a mîngîiat plăcut ochişorii fetiţei şi i-a spus că începe o noua zi... e timpul să plece în lumea mare - la serviciu :) ...I-a mai spus că după ce el va apune, ea va pleca sa înveţe ceva nou, diferit de ceea ce ştia, îşi va vedea colegii..."Ce păcat că vei apune, şi eu nu voi apuca să-mi  iau ramas bun de la tine", îi spuse fetiţa..."Nu face nimic, mîine voi răsări din nou, aşteaptă ziua de mîine... dar trăieşte cu intensitate ziua de azi, ea nu se va mai repeta..."Seara... luna privea enigmatic chipul fetiţei... şi se gîndi să lumineze cu o intensitate mai mare cărarea pe care păşea ea...Fetiţa îşi ridică ochii spre cer şi privi luna - "ce bine ca eşti"  :)"A fost o zi minunată-o zi în care am făcut ceva  util  la serviciu, o zi în care am fost alături  de cei dragi, o zi diferită de cea precedentă  :)  .  Cît de mult mi-a plăcut această zi ...  :) "  gîndi fetiţa.Şi într-adevăr a fost o zi nemaipomenită (20.02.09.)O zi care nu se va mai repeta, dar pe care  cu certitudine  o voi  păstra în amintire!!!Un mare mulţumesc pentru această dulce amintire :-D

Au fost vremuri  în care mai citeam o cărţulie, două...  mai jos sunt citate din diverse cărţi, citate care mi-au placut mult şi aş vrea să le împărtăşesc şi altora" Suprema fericire a vieţii ţi-o dă convingerea că eşti iubit; iubit pentru tine însuţi, mai bine spus, iubit chiar fără voia ta."(V. Hugo, Mizerabilii)" Iubirea nu e un tîrg:                      Te iubesc pentru că mă iubeştiIubirea e o certitudine:                      Te iubesc pentru că te iubesc"    (L. Rebreaunu, Jar)"Individul, care era bucureştean, de-a II generaţie, avea, sau cum spun ceilalţi era un bou cu nume de cal, îl chema Sebastian Murgu."    (M. Preda, Delirul)" Dar omul nu-i facut să fie înfrînt-grăi bătrînul. Un om poate fi nimicit, dar nu înfrînt."(E. Hemingway, Batrinul si marea)" Cîţi vampiri crezi ca au puterea să îndure nemurirea? În primul rînd, habar n-au ce-i aceea nemurire. Căci, devenind nemuritori, ei vor ca toate formele vieţii lor să rămînă aşa cum sunt, neschimbate: trăsurile făcute în acelaşi mod sigur, hainele croite ca în tinereţea lor, oamenii să fie îmbrăcaţi şi să vorbească în modul pe care ei l-au înţeles şi l-au apreciat întotdeauna. Cînd, de fapt, toate lucrurile se schimbă, în afară de vampirul însuşi, totul în afară de vampir e supus unei permanente modificări şi transformări."   (A. Rice, Interviu cu un vampir)" În faţa morţii, sufletul omului are o sinceritate de nebănuit. Poate ar fi vrut să plîngă, şi nu mai credea în lacrimi. Poate îi era frig şi cald. Cine ştie? În faţa morţii, lucrurile cele mai simple îşi pierd înţelesul. Poate în clipa ceea s-a gîndit că e mai bine să trăieşti decît să mori. Atunci, însă, moartea şi-a băgat capul desfigurat pe fereastră... Le-a scris părinţilor o scrisoare scurtă, rugîndu-i s-o ierte că nu mai poate trăi..."   (I. Vlasiu, O singura iubire)" E societatea cea care-şi cumpără o roabă. De la cine? De la mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la părăsire, de la sărăcie. Dureros tîrg. Un suflet pentru o bucată de pîine. Mizeria oferă, iar societatea primeşte.   Se zice că nu mai există sclavie în civilizaţia europeană. E o greşeală. Ea continuă să existe, dar nu apasă decît aspura femeii şi se numeşte prostituţie."  (V. Hugo, Mizerabilii)" Îşi mărturisea că în viaţa lui nu datorase nimănui nici un ban. Pentru el o datorie era începutul unei robii. Ba chiar îşi spunea că un creditor e mai rău decît un stăpîn; fiindcă stăpînul nu-ţi stăpîneşte decît fiinţa ta, creditorul însă îţi stăpîneşte demnitatea şi poate s-o înjosească." (V. Hugo, Mizerabilii)" Singura primejdie socială e întunericul.     Umanitatea înseamnă egalitate. Toţi oamenii sunt din aceaşi argilă. Nu există nici o deosebire, cel puţin aici pe pămînt, în soarta lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi carne în timpul vieţii, aceeaşi ţărînă după moarte. Dar neştiinţa amestecată în aluatul omenesc înnegreşte. Această negreală de netămăduit pătrunde înăuntrul omului şi acolo devine Răul."(V. Hugo, Mizerabilii)" Ideile nu dau înapoi, după cum nici rîurile nu se mai întorc la izvoare. Aşa că cei ce resping viitorul să mediteze la acestea. Spunînd "nu" progresului, ei nu condamnă viitorul, ci pe ei înşişi. Îşi iau pe capul lor o boala neagră. Îşi injectează trecutul. Nu există decît un fel de a respinge marele "mîine" : să mori."   (V. Hugo, Mizerabilii)" Nu e destul să fii fericit, trebuie să fii împăcat cu tine însuţi."  (V. Hugo, Mizerabilii) 

Surprindere, uimire, fascinaţie, iubire, ură, dispreţ, neîncredere, nepăsare... sunt sentimente care le citeşti în privirea fiecăruia... atît de comune, atît de familiare, atît de aproape îţi sunt şi totuşi atît de străine... ai spune că ochii tăi nu vorbesc acest limbaj, cel puţin nu le pronunţă pe toate, ai spune că ochii tăi povestesc despre iubire, încredere, certitudine şi mai puţin sau chiar deloc despre ură, neîncredere, necunoaştere...Sunt, ochii cei care caută provocarea,Sunt, ochii cei care ne stîrnesc curiozitatea,Sunt, ochii cei care ne fac să depăşim unele limite ale noastre, acele lucruri pe care cîndva spuneam că nu le vom face niciodată...Este privirea cea in care citesc curiozitate, provocare, entuziasm...Este privirea cea în care surpind dorinţa de a învinge, de a fi mai bun, de a fi primul...Este privirea cea care mă farmecă, mă atrage, mă apropie...Dor de privirea care mă apropie, mă atrage, mă farmecă...Dor de privire...

Un fulg de nea rătăcit s-a aşezat în palmă... frumos fulg de nea...  şi s-a topit... păcat... să nu fi fost singur, poate avea să răzbată... avea să bucure inimele trecătorilor de pe  stradă... ar  fi adus mai mulţi fulgi de  nea... nu ar fi fost  individualist şi ar fi împărtăşit acelaşi  scop şi aceeaşi viziune cu mai mulţi...Aşa-i şi la noi... nu avem o viziune clară-nu ştim unde vrem să ajungem şi respectiv nu avem schiţată o strategie care să ne ducă într-acolo... şi iată aşa ajungem să  fim nişte fulgi de nea rătăciţi care se  aşează în palma nepăsării care îţi spală creierii şi... ne-am topit... păcat... şi astfel încep regretele şi acele gînduri care încep cu dacă...Ţin minte şi acum clasa 9-a începutul a ceea ce ar trebui să sfîrşească de mult însă se pare că noi fulgii am stat prea mult în palmă pînă  a ne topi... aveam un profesor care ne spunea-voi i-aţi ales... răbdaţi-i... şi noi cu nişte ochi mari şi  bulbucaţi răspundeam-nu i-am ales nici noi nici parinţii de ce să-i răbdăm???... şi iată aşa din clasa 9-a tot îmi stăruie această întrebare  în cap...Se  spune că fiece popor îşi merită conducerea aşa cum este ea... şi  dau dreptate acestei fraze... în fond suntem ceea ce sunt cei care ne conduc-nici o viziune clară... melancolici după trecutul care aşa şi nu vrea să reînvie... cu acelaşi stil vechi de zeci de ani de soluţionare a problemelor ce apar... nu a facut aşa cum am vrut eu??? nu-i nimic este justiţia, se va ocupa ea, că doar tot pe mine mă ascultă... nu a spus ce  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem, mai sunt alţii care vor să aibă drept de emisie... nu a scris aşa cum  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem mai sunt şi alţii care vor să scrie...şi undeva în fundal vezi nişte fulgi de nea disperaţi şi  dispersaţi care nu ştiu încotro să o apuce, cui să-i strige... şi se topesc... n-au apucat să fie auziţi... s-au topit...interesant cît timp ne va conveni să fim  nişte bieţi fulgi de nea rătăciţi??? oare chiar nu vrem să fim frunzuliţele spre care toţi trecătorii îşi întorc capul cu admiraţie??? oare chiar atît de tare ne place să ni se spele creerii???Să-i îngheţăm(creerii) pînă la nepăsare??? De ce atîta inerţie???

MTC sau Moldova Training Conference...deseori mă gîndesc ce face AIESEC încît ne entuziasmează pe fiecare din noi să ne dorim să fim mai buni, să ne vedem în postura de leaderi, să iubim lucrul în echipă, să luăm cît mai mult de la fiecare oportunitate care apare în AIESEC... Şi, în fine, ce face totuşi AIESEC, ca în momentul în care am luat decizia de a pune punct la experienţa mea în AIESEC am realizat faptul că nu voi putea fi impăcată dacă nu mă voi vedea în postura de coordonator de echipă...Deseori mă gîndesc de ce îmi plac proiectele şi în general lucrurile care vor avea loc pentru prima oară, mă fascinează pur şi simplu... Aşa a fost şi în cazul proiectului MTC... M-a atras această conferinţă doar pentru că e la prima sa ediţie,hmmm să fii primul, să fie prima echipă organizatorică, să fie primii omuleţi care vor pune bazele la prima ediţie a conferinţei... să fie primul buget, să fie primele vînzări şi parteneriate obţinute, să fie primul mesaj de promovare, primul delegating mail, să fie primul reception ghid, primul(ii) care vei(vor) întîlni primii delegaţi, să fie primii delegaţi... primii facilitatori... primul chair... prima locaţie...  Să fie totul pentru prima oară... asemeni primului pas, primului cuvînt, primei priviri, primului zîmbet, primului sărut, primului succes, primei experienţe în AIESEC...Iata ce prezintă conferinţa MTC:Este o conferinţă legislativă, educaţională şi motivaţională care are ca scop oferirea unor traininguri avansate şi o pregătire a ceea ce presupune AIESEC (pentru membrii noi) cît şi pe leadership (pentru membrii vechi), cît şi cunoştinţe ce ţin de cele 5 arii reprezentative din AIESEC MD (talent management, external relations, finance, communication and eXchange).OC MTC (comitetul de organizare)  este istoria unei echipe formate din 5 oameni bravi şi curajoşi care au răspuns provocării de a fi primii, de a lăsa o amprentă asupra ceea ce peste 7 săptămîni (26-30 noiembrie 2008) va ajunge a fi conferinţa MTC pentru fiecare membru AIESEC MD. Şi aceşti omuleţi bravi sunt:Diana Mîţă – OC VP Finante, mereu cu zîmbetul pe buze, atentă, în căutare de soluţii şi axată pe rezultate.Ina Branişte – OC VP Sales, responsabilă, atentă la detalii, punctuală şi creativă.Alex Chihai – OC VP TM, cel care ne ajută să ne cunoaştem mai bine ca echipă, foarte comunicativ şi mereu gata să vină în ajutor.Valentin Jora – OC VP Communication, aduce dispoziţia şi voia bună în echipă, este persoana care intervine la momentul, locul şi timpul potrivit.Angela Gîlcă – OCP MTC.Astfel, echipa MTC e o echipă formată din membri dinamici, entuziaşti, cu o dorinţă nespus de mare de a organiza o conferinţă deosebită pentru AIESEC MD, o conferinţă care se va întipări în mintea fiecărui membru din AIESEC MD.Aceasta şi este provocarea de a fi primul la  conferinţa la care toate vor avea loc pentru prima oară-primul OC, primii delegaţi, primii AIESEC-ri care vor scri istoria primei conferinţe MTC la prima sa ediţie.

E  toamnă... foşnet de  frunze, frunze ce se desprind de pe crengile copacilor şi într-un dans lent asemeni unui vals  se aştern frumos pe străzi. Să fie regret, dezamăgire sau poate fericire că părăsesc căsuţa lor, că se desprind de  ale lor rădăcini?Au plecat  în  lumea  mare, vor fi admirate, vor fi în centrul atenţiei, vor fi subiectul de discuţie al trecătorilor şi astfel frunzele vor persista în  gîndurile omuleţilor...Desigur,  se vor găsi şi oameni  care în paşi grăbiţi  nu  le vor acorda nici o atenţie şi atunci se vor  lovi de intoleranţa lumii, de  ignoranţa ei, de indiferenţa ei, frunzele vor fi uitate...Copaci dezgoliţi... e o tristeţe  apăsătoare în legănatul lor...  au  rămas  singuri... frunzele ajunse la maturitate  au  plecat  în lumea  mare,  au plecat să vadă, să înveţe,  să fie pe cont propriu, să-şi găsească un rost, au plecat să ajungă a fi primele între primii... Nu-i  nimic îşi tot spun copacii,  se vor întoarce ele, fericirea  lor va fi fericirea noastră,  împlinirea lor va duce la  implinirea noastră...E toamnă... foşnet de frunze, frunze ce se desprind şi se îndreaptă  spre o nouă aventură a  vieţii lor - aventura unui  nou  început...  

Toamna 2006??? Recrutarea în AIESEC.Primăvara 2007??? Primele încercări de a intervieva, de a avea grijă de 3 omuleţi nou intraţi în @, posibilitatea de a fi OCVP PD în proiectul NEXT STEP.Vara 2007??? OC VP PD NEXT STEP, LPM(combinaţie de o zi jumate conferinţă şi o zi şi o noapte de sărbătorire a nunţii fratelui meu), TtT (visul de a deveni trainer, atît de aproape de realitate...), combinarea lucrului cu AIESEC... am reuşit şi asta...Toamna 2007??? OCVP PD NEXT STEP (perioadă încărcată-promo, interviuri, studenţi rejectaţi-feedback (am ajuns să urăsc termenul de feedback...), studenţi acceptaţi, marea deschidere a proiectului la LeoGrand(t), reception, weekend-ri de pregătire-crazy months..., traineri (thx Weaw & Ipek for being here...), închiderea (evaluări, diplome, participanţi care nu au venit la închidere şi nici după diplome... ), păreri de rău că nu vom mai fi echipa NEXT STEP 2007...o primă încercare de a duce un training, o primă reuşită a acelui training, recrutarea 2007-interviuri (dacă eşti OCVP PD în Next Step destul de complicat să combini interviurile cu weekendurile de pregătire la care e bine să fii prezent şi tu, nu doar trainerii @ internaţionali ... şi totuşi un pic mi-a reuşit :))noiembrie-LTS, sf. de Next Step, toţi cu gîndurile la alegerile care vor urma...într-o zi de decembrie-marea noutate, aşteptată de AIESEC MD-nu mai suntem consideraţi o extensie, am căpătat statutul de membru full!!!!!!!YYYYYYYYUUUUUUUUHHHHHHHHOOOOiarna&primavara-alegeri...aşteptare... tensiune... oare cine va fi...aşteptare... tensiune... oare cine va fi... decembrie... sesiune... alegeri...primul MCP în @ MD, primul LCP @ Ch, primul MC Board, primul LC Board - time for the firsties...  OCVP  PD NC... da... primul NC... şi eu care mă gîndeam să renunţ la poziţia de OCVP PD NC... credeam că am văzut totul în proiectul Next Step... mă înşelam amarnic... NC mi-a demonstrat că aparenţele înşeală, mi-a arătat încă o dată lucruri ce ţin de coordonare în @, de delegare de responsabilităţi, coordonare, de prime impresii greşite (nu trebuie să te bazezi doar pe prima impresie-poate fi o aparenţă înşelătoare), uneori nu e bine să te duci la patinoar cu o săptămînă jumate pînă la conferinţă ... stress management (prea multe situaţii imprevizibile,  lipsă de comunicare-neînţelegeri..., multă durere (lacrimi-mi-a murit un verişor... viaţa e chiar cel mai frumos dar care îl putem avea... ), whooo un ocp interimar... (mai ţin minte şi acum bomboanele care le-am mîncat la nervi şi care cred eu ne-a calmat) bravo ocp interimar o conferinţă super faină... coordonare tare bună a echipei!!! un ocp care vrea să vină şi nu poate, care e alături de echipă însă doar cu gîndul, un ocp foarte emotiv care ţine foarte mult la echipa sa, la omuleţii ei... mersi mult Lenuţa, mersi mult Lenka... teste... pt membru full... membru full??? da... ura... da la ce folos, deja e timpul să ies din @... iată aşa... atent cum  îţi setezi obiectivele... s-ar putea să se împlinească atunci cînd nu le mai vezi rostul... cu toate că cine ştie... totuşi membru full... wwhhhhooooo nu-s membru prospective... too much in the same position...NC-s-a sfîrşit...în sfîrşit mă apuc de teza de licenţă... 1 pagină jumate din aproape 60 cîte trebuiam să scriu...OCP????? dddaaaaaaaa nnnnnnnuuuuuuuuuu licenţa e pe cap... am doar 1 pagină jumate din aproape 60 cît avea să scriu...şi totuşi... poate OCP TtT??? nu... ... licenţa... da licenţa...PMT???? dddddaaaaaa education responsible position.... totuşi nu pot fără AIESEC...vara... licenţa... licenţa...hmmm AIESEC - PD department, proiecte, conferinţe, traininguri, interviuri, alegeri, education responsible în project management team şi gata??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ???asta e??? ??? ??? da OCP??? ??? ??? ??? da- sunt membru full!!! atunci poate un ocp??? ??? ???ehhhh- 8 ore de muncă la serviciu - yeap, playing the adult life...AIESEC??? ??? ??? ?????????? pauză.... o pauză mare..........LPM, evacuarea de la Vadul lui Vodă (ochiîn care citeşti nedumerire, surprindere, dezamăgire... da... ce spuneam şi mai devreme tre risk management... sau altfel spus cît de bine nu ai planifica tre sa ţii cont şi de situaţii imprevizibile... ) sfîrşit de LPM în sediu... ... ... foarte fain-un year plan pe perete... uau ce multe proiecte... ce multe activităţi în AIESEC pt anul care vine... ... ... da...deschidere de poziţii...ciudat, pt LTS II nimeni nu aplică...LC meeting - OCP MTC promo... OCP MTC... încă o săptămînă de dileme... da sau nu... nu sau da...da: (vreau să fiu OCP, am în spate un proiect şi o conferinţă în calitate de ocvp...)nu: (am serviciu, am dat la master, nu voi avea timp pt mine...)da-(2 zile în care am scris aplicarea..., 21:58 - am transmis aplicarea... deja fie ce o fi...)iată aşa... :) (a very long journey...) deja sunt pe punctul de a face ceea ce nu am crezut că voi face vreodată în AIESEC...PS: un mare mulţumesc pt:Sergiu-dacă nu erai OCP NEXT STEP, şi nu luai decizia  de  a mă accepta în OC Next Step 2007-nu aş fi parcurs acest lung drum în AIESEC şi poate astăzi nu aş mai fi spus sunt membru AIESEC...Ana-mai mult decît un mentor pentru mine ... un prieten de suflet!!!Breanne-mereu aproape...Diana, Ina, Alex şi Valentin-împreună vom face primul MTC!!!AIESEC-thx for shaping my life!!!In life is all about choises...

Copilărie... cît de mult ne gîndim la ea atunci cînd creştem şi incepem viaţa de adult... Pentru ai mai simţi gustul, cumpărăm mîncarea pe care obişnuiam s-o consumăm în acele timpuri şi încercăm  astfel să trăim senzaţia care o aveam în copilărie ori de cite ori mîncam acel fel de mîncare...Mi s-a întîmplat zilele astea să trec prin vechea ogradă a copilăriei mele (în care am copilărit pînă la vîrsta de 6 ani) şi mă minunam de cît de mult s-a schimbat de pînă atunci... Mă uitam la topoganul din ogradă şi încercam să mă văd pe mine dîndu-mă în el, vedeam copii stînd pe scaun şi îmi imaginam cum avea să stau şi eu pe acel scaun... ce să spun m-a cuprins dorul copilăriei... totuşi trăirile au fost mai intense atunci cînd am păşit în scara blocului în care am locuit şi am urcat cu ascensorul la etajul 6, etajul la care am petrecut primii 6 ani de viaţă, doar că am sunat la o altă uşă-uşa foştilor vecini cu care părinţii mei au păstrat legătura şi-n zilele noastreCe plăcută senzaţie să păşeşti pe locurile care ştii că ţi-au fost natale, ce plăcut să te gîndeşti că paşii tăi au lăsat urme în acele locuri...