Nano poezie

Asta e … . Nu inteleg de ce fugim de cei care ne iubesc, si cautam fericirea printre straini, oare sa fie picatura ceea de libertate plina de reverie de moment, sa fie oare mai puternica decit momentele celea placute care sau transformat in amintiri…stiu ca e greu de inteles, e ca si cum ai sta in fata mesei cu o paine calda, si incerci sa-ti aduci aminte de gustul painii de anul trecut, e greu, dar totusi ne socotim altfel… ceva mai presus, mai nobil – si nu merge vorba de mandrie, pentru ca atunci cind doi se iubesc, nu mai merge vorba de mandrie ci de ceva mult mai adanc…mai sigur decit o critica de felul cum te imbraci, sau cum vorbesti sau altceva… . Cert e faptul ca gresim, si se intimpla des, mai ales in dragoste…, dar este forta de a ierta, dar cel mai important cred ca este „Capul plecat sabia nu-l taie” – asta socot cel mai intelept proverb din cite le-am auzit, si mai ales ca se refera la subiect, nustiu daca ma va auzi cineva…Sunt singur in pareri, ele deja nu mai au niciun folos, eu insumi mi-am pierdut sensul de a mai exista, tot pentru ce am luptat se risipeste de parca ar un castel de nisip pe malul unei mari in plina furtuna, sigur este scapare, dar vreau sa fiu convins… . O viata intreaga am tot convins lumea, stii, e ca si cum ai spune un adevar de doua ori, dar cu intonatii diferite…iar acum nu pot auzi nici de prima data…

Poate din cele de mai sus, se observa disperare, poate jale, eu nu le voi nega nici pe una, oricare ar fi din ele, vorba ceea „Oricum nu ai cadea, oricum te doare :)”, Dar vreau sa ma ridic, vreau sa iert, vreau sa fiu iertat, vreau sa traiesc si sa ajut dupa putinta pe altii sa traiasca, sa se infrupte din viata. Am puterea sa fac… dar am nevoie de ceva…

Noi nu putem schimba trecutul, dar putem decide ce vom face in viitor, si asta ma bucura cel mai mult, da e greu cind traiesti cu rusinea din trecut, as spune chiar foarte greu, dar totusi, cum sa procedam, nu ne putem dezice de trecut, suferim in prezent, si viitorul se duce de rapa…pai cred, dar cred ca e tarziu, desi nustiu…poate…. cred ca unica solutie ar putea fi iertarea reciproca, rabdarea, … cu alte cuvinte toate pietrele de fundament ale unei relatii sincere, si ca sa nu uitam siropul, multa multa multa DRAGOSTE…

Multumesc, Poate ma salveaza cineva, cu un cuvint sau cu palma…

singur si cu toti…fericire intr- o picatura de tristete, …

cred ca suferim de „omenie”, asta e singura explicatie, atunci cind ne intrebam care e boala cea mai mare a sufletului?, interesant, … , sintem sortiti sa gresim, si asta ne face mai oameni, avem puterea sa ne iertam si asta ne ofera liniste, avem curaj ceea ce ne da spontaneitate, avem dragoste care ne face puternici, avem tot si n-avem nimic, … incep sa gindesc in culori negre – surii, …pacat ca suntem in mijlocul unei batalii a alegerii, intre negru si alb, intre bine si rau, suntem sortiti unui razboi launtric care e vesnic, atit cit vom trai, il vom avea cu noi, in noi, in zadar ne zbatem intru alegerea corecta, cind stim bine ce parte am ales fara sa ne dam seama – a mea e buna, sunt bun, si lumea imprejur imi da de inteles ca n-am ales corect…e o ironie cu care traim, si vom trai, pentru ca orice ai alege, partea pe care n-ai ales-o ti se pare mai buna….e prostie toata dicutia, e ca si cind ai vorbi despre nimic si tot, in acelasi timp…

probabil cel mai greu, e sa te regasesti dupa ce pierzi, dupa ce constatam ca am pierdut, nestiind formele progresului, noi mergem spre succes prin esecuri, interesant gind, – interesanta directie de gindire… hm, trebuie cugetata…. Intr-adevar, ce este „mersul mai departe” ?!? ce este „te scoli dupa ce cazi” ?!?, sa fie oare sortit sa progresam, nustiu, putine lucruri stiu, mai putine le inteleg, … , eu vad intr-un progres o noua cazatura, poate e chestia cu paharul plin pe jumatate, nu stiu, dar e interesant, cum simtim realitatea si cum putem pe baza realitatii sa intuim un viitor…interesant, dar si in acelasi timp infricosator, deoarece ar fi de parca cunoastem totul ce va fi, si asta deodata devine plicitisitor, devine nedorit, ceva de care vrem sa ne lipsim…trebuie de cugetat…

vreau…

vreau sa stau in bratele tale, si niciodata sa nu ma pot elibera, vreau sa fiu intemnitat de iubirea ta pe vecie, bubu t eiubesc

nustiu ce sa fac? ma simt dezorientat, pierdut intro lume neobisnuita, in care si avintul e diferit, ma simt de parca as zbura acasa cu fortele proprii ale sufletului meu care geme a dor a dragoste a toate celea ce miau fost rupte fara de voia mea..

ca olea sa nu se gruzeasca…

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!