Filme Ortodoxe

Noul film al regizorului Nikolai Dostal, „Călugărul și demonul” (Monahul și demonul).  Când omul hotărăşte să-si dedice întreaga viaţă lui Dumnezeu, trebuie să aiba în vedere că ispitele vor veni peste el ca o avalanşă pentru a-i verifica starea lăuntrică. Abia atunci poate să vadă omul cât este de pregătit să slujească în credinţă şi adevăr lui Dumnezeu. Această cale, după cum spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, este strâmtă şi nu o poate parcurge oricine. Unii se poticnesc încă de la început, alţii abia dacă ajung la mijlocul drumului, nereuşind să rămână pe cale până la capăt. „Călugărul și demonul” a fost introdus în clasamentul primelor 5 cele mai bune filme ortodoxe, luând premiul cel mare în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional de film ortodox – “Pokrov”, care s-a desfășurat, la data de 12 octombrie 2016, la Kiev, în Ucraina.

Scara Sf. Ioan Scararul de la Manastirea Râșca, Universul credintei, TVR

PS Ambrozie: Şi ce să mai faci din ţara asta frumoasă? Că au vândut-o rând pe rând epigonii de care vorbea Eminescu! (...) oameni care n-au frică de Dumnezeu şi iubire de Patrie…

Bătrânul Iachint de la Putna, starețul și duhovnicul (1924 – 23 iunie 1998)

Documentar cu subtitrare în limba română realizat de studioul Neofit, TV Cultura 2015. Părintele Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti contemporani ai Ortodoxiei, în vârstă de 88 de ani; ucenicul cel mai tânăr al Cuviosului Iosif Isihastul, în a cărui ascultare a stat 12 ani la Nea Skiti, în Sfântul Munte Athos, până la adormirea acestuia din 1959. A pustnicit în continuare până în 1973, când din voia lui Dumnezeu a ajuns Stareţ şi Egumen al Sfintei Marii Mănăstirii Filotheu, din Sfântul Munte. A înnoit viaţa duhovnicească a acesteia şi a altor mănăstiri athonite, Xiropotamu, Konstamonitu şi Karakalu, devenind cunoscut ca un mare duhovnic în întreaga Grecie şi nu numai. În 1991, printr-o încredinţare de la Dumnezeu, se mută în SUA, unde devine un părinte contemporan al monahismului american, prin întemeierea a 18 mănăstiri în pustia duhovnicească de acolo. Are mii de fii duhovniceşti în întreaga lume, episcopi, preoţi, monahi şi mireni. În română i-au apărut mai multe cărți, dintre care se remarcă “Starețul meu Iosif Isihastul” (Ed. Evanghelismos, 2010) și “Sfaturi din Sfântul Munte” (Ed. Bunavestire, 1999).

Acum aproape 2000 de ani El se temea de moarte, ca oricare dintre noi. ..Când omul ajunge în acest punct, toate explicațiile încetează. Totuși, mulți dintre noi credem că moartea încă nu înseamnă sfârșitul... deoarece a avut loc sărbătoarea sărbătorilor. Hristos ne-a scos din iad. Aceasta este istoria celui mai incredibil și plin de bucurie eveniment care s-a petrecut aproximativ 2000 de ani în urmă.

Lungmetraj despre ultimele 12 de ore din viaţa lui Iisus din Nazaret, PATIMILE LUI HRISTOS respectă întocmai adevărul biblic. Filmul începe în Grădina Ghetsimani, unde, retras pentru a se ruga, după Cina cea de Taină, Iisus rezistă ispitelor Satanei. Trădat de Iuda Iscarioteanul, Hristos este arestat şi dus în cetatea Ierusalimului, unde preoţii farisei Îl învinuiesc de blasfemie, acuzaţii care Îi vor aduce condamnarea la moarte. Iisus este dus în faţa lui Pilat din Pont, guvernatorul roman al Palestinei, care ascultă acuzaţiile ce Îi sunt aduse la cunoştinţă de către farisei. Conştient că se află în faţa unui conflict politic, Pilat lasă soluţionarea problemei în seama împăratului Irod. Acesta Îl aduce din nou pe Iisus în faţa lui Pilat, care determină mulţimea să hotărască între Iisus şi criminalul Barabas. Masele vor alege să îl elibereze pe Barabas şi să îl condamne pe Iisus. Hristos este predat soldaţilor romani şi flagelat. De nerecunoscut, El este readus în faţa lui Pilat, care Îl arată mulţimii, spunând parcă: “Nu este destul?” Nu este destul… Pilat se spală pe mâini şi ordonă soldaţilor să facă ceea ce cere mulţimea. Lui Iisus I se aduce crucea şi I se ordonă să o poarte prin Ierusalim până pe Golgota, unde este crucificat. Aici are de înfruntat ultima ispită – teama că a fost părăsit de Tatal Său. O depăşeşte însă în momentul în care o priveşte pe Maria, Sfânta Fecioara, şi spune ceva ce doar Ea poate să înţeleagă pe deplin: “Săvârşitu-s-a.” În momentul morţii Sale, natura însăşi se revoltă. SURSELE: Scenariul pentru Patimile lui Hristos a fost adaptat de regizorul/producătorul Mel Gibson, în colaborare cu Benedict Fitzgerald (Wise Blood, In Cold Blood, Heart of Darkness, Zelda) si înfăţişază ultimele douăsprezece ore din viaţa lui Hristos pe pământ. A fost adaptat după cele patru Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. LIMBILE: Toate personajele din film sunt surprinse vorbind limbile pe care le-ar fi vorbit atunci. Aramaică pentru evrei, inclusiv pentru Hristos şi ucenicii săi şi latina vulgară pentru romani. Greaca, vorbită în general de către intelectualii timpului, nu este la fel de relevantă pentru subiectul filmului. LOCAŢIILE: Patimile lui Hristos a fost filmat în întregime în Italia, în principal în două locaţii: MATERA – Secvenţele răstignirii au fost filmate în frumosul oraş Matera, în regiunea Basilicata din sudul Italiei, în apropiere de locul unde Pier Paolo Pasolini a filmat Evanghelia după Matei, în 1965. STUDIOURILE CINECITTA – Ierusalimul a fost singurul decor gigantic construit în renumitele Studiouri Cinecitta, în împrejurimile Romei, de către celebrul scenograf Francesco Frigeri şi decoratorul Carlo Gervasi. Acest complex unic includea templul, unde a avut loc procesul religios al lui Hristos, curtea unde au avut loc audierile în faţa palatului lui Pilat, şi curtea interioară, unde Iisus a fost bătut şi schingiuit. CREATORII: Gibson i-a cerut cameramanului Caleb Deschanel (The Patriot, The Right Stuff) ca filmul să arate ca picturile lui Caravaggio, un artist al Barocului Italian, ale cărui imagini sunt cunoscute ca având o strălucire vie din contrastul puternic între lumină şi întuneric. “Cred că picturile lui sunt minunate,” a spus Gibson despre Caravaggio. “Sunt violente, întunecate, spirituale şi au un filon de vis neobişnuit.” Patruzeci la sută din filmări s-au petrecut noaptea sau în interioare protejate de lumină, pentru a crea efectul luminii care se luptă pentru a străpunge întunericul. Costumele au necesitat multă documentare şi au fost realizate manual de către creatorul Maurizio Millenotti (Hamlet, Importance of Being Earnest), câstigător al mai multor premii Oscar, pentru a întări perspectiva vizuală pe care Gibson a vrut-o pentru film, în tonuri de maro, negru şi bej, care amintesc de Caravaggio. Deşi majoritatea echipei de producţie a fost recrutată din Italia (şi majoritatea distribuţiei este fie din Italia, fie din Europa de Est), echipele de machiaj şi coafură, conduse de Keith VanderLaan şi Greg Cannom (A Beautiful Mind, Pirates of the Caribbean), au fost în întregime aduse de la Hollywood. Gibson stia că avea nevoie de cei mai buni machiori din lume pentru a crea realismul de necompromis şi uneori chiar tulburător pe care îl căuta în secvenţele de schingiuire şi răstignire.

Filmul Mitropolitului Ilarion (Alfeev) – (01. Человек перед Богом - Введение во Храм.) Omul în faţa lui Dumnezeu. Intrarea în biserică / (subtitrat în română) Documentar din ciclul „Omul în faţa lui Dumnezeu” realizat de Studioul de filme „Neofit”, TV Cultura, anul producerii 2011.

„Postul Mare” („Великий пост”) - Un film documentar despre Postul Mare (subtitrat în română) Ce este Postul Mare? Mulți privesc această perioadă doar ca o lipsire de unele produsele obişnuite pentru ei şi ca rezultat nu obţin nimic mai mult decât foame și frustrare. Sau în cel mai bun caz pierderea a câtorva kilograme în plus. Care este atunci greşeala noastră? Vă propunem în continuare documentarul „Postul Mare” („Великий пост”). Filmul relatează despre istoria și tradițiile din Postul Mare. Despre faptul că în următoarele şase săptămâni trebuie să ne limităm în toate - în alimentație și în fapte. Despre șase săptămâni, când toate se pot schimba înspre bine. Conform tradiției creștine, baza postului o constinuie alegerea constientă şi binevolă de a ne abţine de la multe lucruri , având drept scop – de a scăpa de toate cele ce sunt în exces, inutile şi false. Dar cel mai important, trebuie să înțelegem că instrucțiui universale pentru Postul Mare nu există - fiecare dintre noi face propria decizie.

Părintele Justin Pârvu - Mărturisitor al Temniţelor comuniste: Film documentar, realizat de Fundaţia Justin Pârvu în colaborare cu IT VIP Studio Baia Mare.

(Partea I - film rusesc subtitrat) Denumire originală: Paisie Aghioritul (Паисий Святогорец)  Partea I. Nasterea. Copilăria. Tineretea. Anul aparitiei: 2012  Genul: Documentar; Tara aparitiei: Rusia; Regizor: Alexandr Cuprin.  Descriere: Un film impresionant despre Cuviosul Paisie Aghioritul. Partea I istoriseste despre copilăria sa, despre participarea sa în război, despre întreaga perioadă dinainte de intrarea sa în viata monahală, prezentând mărturii ale apropiatilor, cunoscutilor, prietenilor săi din tinerete, prezentând locurile unde a copilărit Staretul, citând din însăsi scrierile sale, si vorbind despre întâmplări absolut deosebite din perioada prezentată. 

Se numeşte Teodora. Are frumuseţea tinereţii şi inocenţa unei iubiri. Da, Teodora iubeşte. Dar iubeşte fără dorinţă şi fără de păcat! Păcătoasa Teodora este un documentar coproducţie România – Franţa, realizat la Mânăstirea Văratec în regia Ancăi Hirţe.  Regizoarea a debutat în cinematografie în 1994, cu scurtmetrajul Venus, urmat de Dali şi Dali (1996). În 1998 realizează împreună cu Jean Lefaux documentarul De la chute despre efectele violenţei asupra spritului şi corpului în România anilor `50, apoi Voyage dans l’irréalité immédiate (2004), un documentar despre starea României, despre mentalităţi, clişee şi anti-clişee, dorinţa de a schimba şi neputinţa de a o face. În 2008, a realizat documentarul Je dors mais mon cœur veille (2008), selecţionat la Caméra des Champs, Ville-sur-Yron, 2008 şi la Festivalul Traces de Vie, Clermont Ferrand, 2008. “Păcătoasa Teodora” prezintă, cu obiectivitate laică şi umilinţă creştină, pregătirea şi ritualul de nuntire al tinerei fete cu Domnul. Lumea prezentată de regizoarea Anca Hirţe este curată, aproape copilărească: peisajele de la Mânăstirea Văratec sunt de o frumuseţe tulburătoare, iar viaţa măicuţelor lină. E o lume a bucuriei şi aprecierii pentru lucruri ce pot părea mici, precum un fulg de nea sau primele fructe coapte din grădina Mânăstirii. Unele cadre sau momente ale documentarului surprind pentru ochii noştri profani, Edenul în simplitatea şi puritatea sa. Ritualul prin care Teodora intră în rândul măicilor la Mânăstirea Văratec este deosebit de emoţionant. Regizoarea reuşeşte prin prin cadrele alese şi efectele de montaj să includă spectatorul în acest ritual. Deşi în sală, eşti mai aproape de Teodora şi-i înţelegi emoţia. “Păcătoasa Teodora” a obţinut premiul Astra Film, (Competiţia România -Festivalul de Film Astra, Sibiu, 2011) şi a fost nominalizat la Premiile GOPO 2012, secţiunea cel mai bun documentar. În luna mai 2012, “Păcătoasa Teodora” poate fi vizionat la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Filmului European la Bucureşti (3 – 13 mai), Braşov (10 – 13 mai), Timişoara (17 – 20 mai), Tîrgu-Mureş (17 – 20 mai) şi Iaşi (24 – 27 mai). “Filmul Ancăi Hirte este tulburător. Aş avertiza însă cititorul să nu treacă peste faptul că impresiile şi părerea mea sînt subiective. Foarte subiective. De aceea, dintru început, aş spune că am simţit nevoia să văd filmul de două ori, oscilînd între a mă lăsa subjugată fie de conţinutul lui, fie de imaginile nemăsurat de frumoase ale lui. Este, fără îndoială, un documentar foarte artistic.” (Aurora Liiceanu, Dilema Veche) “Păcătoasa Teodora” nu este un film trist şi nici un documentar sobru. Este povestea unei bucurii, pe care lumea din afara sălii de cinema nu ştie (încă) să o cuprindă.