Whiteman's Blog

Dragi cititori și concetățeni colegi întru suferință. Vreau să-mi cer iertare pentru absența îndelungată de pe blog. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de când am lansat acest site. Însă timpurile extraordinare necesită măsuri ca atare.  Începutul anului 2011 a adus în viața mea o serie de schimbări radicale ce m-au cam luat pe nepregătite. De aceea am hotărât să iau o pauză, să fac un pas în spate și să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă.   În activitatea mea de blogger rezultatele acestei pauze se vor traduce printr-un nou design, un nou domeniu și, sper eu, un nou suflu. Promit de asemenea să recuperez intervalul în care nu am postat nimic printr-o serie de articole pe care le-am promis unora. De aceea stați pe aproape. Încurând mă mut în „casă” nouă.

Se apropie sfârșitul de an. 2010 își cerne ultimii fulgi de nea peste pământul înghețat. În sfârșit a nins, în sfârșit e iarnă. Anticipez un Revelion cu zăpadă, urători, săniuș și vin fiert. Se trag concluzii, se fac bilanțuri. Ce-a fost bine, ce-a fost rău? Ce ne așteaptă în 2011? Anul 2010 va rămâne în amintirea mea ca anul care mi-a schimbat într-o bună măsură viziunea asupra vieții.  Ne facem planuri de viitor, construim strategii și facem alegeri pe care le credem înțelepte. Dar uneori, un detaliu neimportant la prima vedere îți poate da lumea peste cap. Uneori un apel telefonic, o întâlnire întâmplătoare, un email îți poate schimba soarta pentru câțiva ani sau chiar pentru toată viața.  Și brusc te pomenești pășind pe cărări neumblate, străbați desișuri care nici nu știai că există și descoperi luminișuri desprinse parcă dintr-o altă lume. Uneori viața îți râde în nas și mătură cu podul palmei toate planurile pe care ți le-ai făcut în nopțile fără de somn. Uneori soarta îți arată că viața nu e totdeauna complicată și te învață să de bucuri de lucrurile simple.

Nu știu de ce aveam impresia că odată cu deschiderea mall-ului din Baia Mare lumea se va mai civiliza un pic. Se pare că nu a fost cazul. Până acum trebuia să mergi în câteva locuri pentru a vedea mârlanii în habitatul lor natural. Acum ai ocazia unică de a-i vedea pe toți în același loc. Fie că e vorba de gherțoiul de bloc, ciumetele de parcare, bădăranul de cinema sau indolenta de magazin – îi poți observa pe toți în același loc, la mall.   Stau cu prietenii la un suc, vine o înțepată, își trântește poșeta pe scaunul liber din dreapta mea, îmi împinge tava să-i încapă sticla de Cola Light și începe să-i dea indicații soțului care stă la coadă la fast-food în celălalt capăt al sălii.   Vreau să urc cu ascensorul și nu pot din cauza unor puradei care tot cheamă liftul în jos, iar mai apoi merg și se tolănesc în fotoliile de masaj cu hainele lor jegoase și împuțite.   Ieși din sala de cinematograf și observi drumul mătăsii lângă scaune și pe culoare trasat cu popcorn, pahare de cola și pungi goale după principiul „dacă tot am plătit biletul, măcar să rânească cineva după mine”. Asta ca să nu mai zic de ringtone-urile colorate pe care ești nevoit să le audiezi în timpul filmului.   Există mulți oameni cu bun simț în România, sunt sigur de asta. Doar că atunci când un străin vine prima dată în România, îi sar în ochi cerșetorii, beșonoșii din trafic și conducătorii corupți. Degeaba îi explici mai apoi că sunt pe aceste meleaguri și oameni de valoare, buni și omenoși. Prima impresie de obicei face diferența. Vina este și a noastră, a tuturor. Pentru că îi răbdăm, îi tolerăm și prin asta îi încurajăm să continue.   Mai e mult până departe. Până atunci – răbdare și tutun

Coca Cola este probabil cel mai potrivit exemplu despre ceea ce înseamnă marketingul și brandigul. Din 1885 încoace această afacere s-a extins în toată lumea, iar Coca Cola a devenit una din cele mai cunoscute băuturi din lume. Și atunci mă întreb: cum reușesc acești oameni de mai bine de 100 de ani să vândă o porcărie de băutură unei lumi întregi? Cum e posibil aşa ceva?   Răspunsul e simplu: o rețetă originală, un ambalaj frumos și un branding excelent. Reclama e sufletul comerțului, iar cei de la Coca Cola știu cu siguranță cum să-și promoveze produsul. Ceea ce ne duce la concluzia că dacă știi cum să-i faci reclamă, poți vinde aproape orice oricui.   Uitați-vă doar la ultima reclama Coca Cola click aici. E originală, inspirată, bine gândită și energică. Te introduce în spiritul Căciunului, o sărbătoare pe care vrei să o petreci cu familia și cei dragi la o masă întinsă pe care să fie de toate, inclusiv o Cola. Aproape că mă apucă și pe mine pofta deși nu am fost niciodată consumator, știind cât de nesănătoasă este.   În tot răul și un bine, însă, pentru că piesa din reclamă mi se pare foarte inspirată. Click mai jos pentru a o asculta.

I came across an old movie I really wanted to have. I couldn’t find it anywhere else; it was available to download only from RapidShare. The problem was that the movie was split by the uploader into 19 different zip files. Since I am not a Rapid Pro member and with the increased security measures enforced by RapidShare, it would have taken me an awful amount of time to have the files downloaded to my PC.   I tried to use some of the hacks on the web. Some of them are outdated and cannot be used on the new RapidShare interface, others are complicated, while others don’t always work. So I used the oldest trick in the book which, to my surprise, worked as a charm. Here is what I did.   1. Click to download the first file from RapidShare 2. Choose the free download, wait 62 seconds to download 3. Wait until the file is downloaded to your hard drive 4. Unplug your router, wait a few seconds and plug it back in 5. Connect to you network, your router generates automatically a new IP address 6. Click on the second file, choose the free download and wait again 62 seconds to download it   For the second file, you would be normally forced to wait almost half an hour. So by using this method, I managed to save 7 hours (for 19 files) of waiting and nail biting. And I also wrote this tutorial on my blog. If you are connected directly to the internet (not through a router/modem), a manual renewal of your IP should also do the trick.

Nu e un secret pentru nimeni că filmele produse în pădurea sfântă reflectă un mod specific de gândire. O să trec cu vederea superioritatea cu care tratează americanii celelalte națiuni (a se vedea fazele în care un singur soldat american, animat doar de spiritul patriotic, bate cu mâinile goale 10 soldați vietnamezi înarmați până în dinți), faptul că toate evenimentele importante par să se întâmple doar în SUA (acolo se prăbușesc meteoriții, bombele atomice și OZN-urile cu extratereștri) sau faptul că ei se consideră reprezentanții și salvatorii planetei (slavă Domnului că nu a jucat Bruce Willis în Titanic, că-i salva pe toți).   Ceea ce vreau să spun e altceva. Dacă ați observat, până acum câțiva ani, dacă scenaristul filmului vroia să plaseze acțiunea într-un loc primejdios, în care domnește haosul și teroarea, în josul ecranului apărea scris: somewhere in eastern Europe sau și mai bine – somewhere in Romania. Americanul de rând nu se întreba unde e asta. Era suficient să știe că e o țară săracă undeva la dracu' în praznic.   Între timp lucrurile s-au mai schimbat (din păcate nu și în privința sărăciei). România a intrat în NATO și UE. Prin urmare scenariștilor americănoși le-a trebuit un alt meleag pentru scopurile lor cinematografice banditești. S-or uitat în stânga, s-or uitat în dreapta. O stat drept, o cujetat strânb și or ales. Așa că mai nou în loc de somewhere in Romania apare scris mare cu litere b(v)ulgare somewhere in Moldova (a se vedea cel mai recent film cu Bruce Willis, John Malkovich și Morgan Freeman - RED).   De așa țară sigur n-a auzit americanul de rând, se pare însă că nici scenariștii nu stau mai bine. Eroul interpretat de Bruce Willis merge în Moldova, cică, să rezolve o problemă nucleară. De unde au mai scos-o și pe asta, nu știu. De unde probelele nucleare printre dealuri cu vii, li vezi și… te duci? Sau poate că se refereau la alegerea președintelui. Oricum, mă mir cum de nu i-au arătat pe soldații noștri înarmați cu arcuri cu săgeții și prăștii cu alice explozive. Noi oricum zicem și de asta bogdaproste. Măcar ne mai bagă și pe noi în seamă. Mai rău e când te bagă în altceva. Așa că tăcem, înghițim și sperăm că a veni și la noi într-o noapte soarele.

Dimineața pe răcoare, hai Moldova la votare! De la Cluj la Baia Mare, Dimineața pe răcoare. Am descoperit care sunt elementele de bază a unui vot reușit: 1. Transport gratuit Baia Mare – Cluj – bifat 2. 40 de tineri entuziaști, dornici să-și exprime opțiunea – bifat 3. Acorduri de chitară și palincă de la Valea Chioarului – bifat la pătrat Duminică, 28 noiembrie, în premieră basarabenii din Baia Mare au autocar gratuit la Cluj. Ne adunăm în fața universității. Urcăm cu întârziere în autocarul echipei de fotbal FC Baia Mare și pornim la drum. Răsună chitara. Cineva scoate o sticlă de palincă. Așa un eveniment trebuie marcat cum se cuvine, doar nu votezi în fiecare zi (votezi o dată la câteva luni). Ajungem în Cluj și mergem în coloană spre Casa de Cultură a Tineretului. Votăm după care mergem la mall să ne destindem. După atâta muncă, merităm și puțină distracție. Ne întoarcem acasă obosiți, dar cu sentimentul datoriei împlinite.

O răceală vicleană mă ține pe tușă de la începutul săptămânii. S-a furișat tiptil în week-end și mi-a adormit vigilența. „Te doare un pic gâtul? Lasă că trece, n-are rost să-ți faci griji” îmi zicea ea mieroasă. Nu mi-am făcut. Și de vre-o trei zile stau mai mult cu ochii în tavan. Cu ocazia asta mai observ și eu păianjenii pe care i-am ratat la ultima curățenie și spoturile care s-au ars.  Mi-am adus aminte cum se face gargară. N-am mai practicat așa ceva din copilărie. Gargara îmi amintește într-un fel ciudat de lecțiile de limbă franceză din școală. Învățătoarea încerca să ne explice atunci că franceza vorbită frumos trebuie să fie graseiată. Mulți dintre colegii mei refuzau să învețe, aducând drept argument vechea înțelepciune din satele basarabene: „Da și-mi trebuie nie franceza? Ce, a sî mă duc în Franța?”  Mulți dintre ei au ajuns în Franța, Canada sau alte țări francofone, iar la întoarcere în satul natal spun: „Ce proști mai eram, Ana Fiodrovna (sau Maria Ivanovna)?! Ce bine ne-ar fi prins oleacă de franceză?” Așa că dragi compatrioți, învățați să faceți gargară, învățați și franceza. Sunt doua lucruri care vă pot face viața mai ușoară.

Dulceața de nuci are un efect miraculos asupra mea. Pentru câteva clipe gustul ei mă teleportează în copilărie, într-o lume în care viața era simplă și totul era posibil; într-o lume cu Feți-frumoși și Zâne bune în care Moș Crăciun venea neapărat să-ți aducă darul mult visat.  La 9 lei, nu cumperi doar o dulceață extraordinară,ci și o bucățică de acasă, un colțișor din țara ta pitită umil pe harta imensă a lumii.