Ceia ce nu se vede…

 Aseara fiind la volan, mergeam spre casa prin ambuteiaj. Purtam o discutie cu cel mic al meu. E ager la minte si e foarte preocupat de tot ce se intimpla in jur, cu tara cu lumea cu ingerii. Pentru virsta sa frageda de 5 ani e aprofundat in lumea cel inconjoara dea binelea. Dupa ce sea pus scopul ce trebuie facut in tara noastra si care e diferenta din tara noastra si alte tari vazute de el, da el a vazut citeva tari dincolo de granite. Dupa ce mea cintat cintecul ce il invata pentru matineu, a trecut la recitat tatal nostru, apoi a incercat sasi aduca aminte rugaciunea copilasilor inainte de somn sea adus aminte de ingerasi.  Am ajuns sa fiu surprinsa printro intrebare: mama da ingerasii unde sunt? Mecanic si automat am raspuns ca in ceruri. La ce el a continuat. De ce ? De ce ingerasul meu sta acolo,eu cind dorm sau merg sau fac ceva el trebuie sa fie linga mine. Eam lamurit ca desigur cai alaturi ca il vegheaza ca sta la spatele sau, el a continuat cu ceia ca iata de ce mul vede ca el se ascunde la spate.  Discutia a mai continuat un pic. Ce face el cum il apara si ca la urma sa zica ca ingerii sunt un mister ce oamenii nui pot vedea. Da eam lamurit ca e ceva ceea ce ochii tai nu pot vedea. Nu sunt doar o imagine. Si discutia a luat sfirsit. Eu la urma mea am rascolit in creier toats discutia meam reamintito astazi din nou si am suris cu gindul la copii mei, cu gindul la toti copilasii si mam gindit sa des domnul sai pazeasca ingerasii.