POVESTEA JUCĂRIEI, CARE NU MAI VREA SĂ DOARMĂ SAU TOY STORY DE MOLDOVA
A fos o dată o jucărie. Și chiar dacă jucăria credea că este liberă și independentă, ea se înșela. Jucăria avea un Dumnezeu pe dânsa. Bojica se numea . Și când ai o jucărie, ce faci cu ea? Te joci, o mai dai la alții, o strici, o repari, o lovești de pereți, o lași să se murdărească, o mai speli, o arunci, uiți de ea, iar îți amintești, iar o ma repari. Și jucăria ce să zică? Ea este este doar o jucărie, nu-și poate schimba stăpânul. Mai ales că stăpânul e un geniu. Dar un geniu nu tare bun. Geniul ăsta mai are și o echipă de sfătuitori buni, dar și ei cu timpul devin răi. Că nu ai cum să te afli pe lângă un geniu rău și să rămâi bun. Darămite să-l mai și deservești pe geniu în toate fanteziile lui sadiste cu jucăria. Chinuită, schingiuită, necăjită, jucăria îndrăznește să nu mai vrea să fie jucărie. Ea realizează că o limită există și mai jos de atât nu se poate. Jucăria își strânge pumnii, își mobilizează forțele, își trezește oamenii care nu mai cred în salvare, îi scutură și strigă în gura mare: Salvați-mă! Salvați-vă! Pentru că dacă nu voi […]Sursa
2015-09-04 15:03:24