O primăvară frumoasă tuturor

    În linii generale, „mărţişor” înseamnă acel obiect simbolic, confecţionat prin răsucirea a două fire de lână sau de mătase, unul alb şi unul roşu, cu scopul de a fi dăruit fetelor şi femeilor în prima zi a primăverii calendaristice, purtându-se la piept, la mână sau la gât o anumită perioadă. „Mărţişor” este un derivat din vechea denumire etimologică a lunii martie, „Marţ” sau „marţu”, format cu ajutorul sufixului diminutival „–işor”. Totodată, „mărţişor” mai înseamnă ghiocel, specie de plante, mugurele alb, moale şi lânos al salciei. De asemenea, „mărţişorul” este denumirea populară a lunii martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată zeului Mars şi a planetei Marte. După unele tradiţii, firul mărţişorului, o funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. Un alt mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul său. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi de veselie şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze fata. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, însă nimeni nu-şi mai amintea de tânărul luptător care zăcea în palatul zmeului, după luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos, legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii. Un mit din Moldova din stânga Prutului povesteşte că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să-l ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Văzând aceasta, Iarna s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. În suflarea aspră a vântului, ghiocelul a îngheţat imediat. Însă Primăvara nu s-a dat bătută: a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.