Am pierdut un prieten

Pentru mine Constantin Tănase a fost mai întâi de toate un bun prieten, un prieten mai în vârstă, de la care am avut mereu ce învăța. A fost un om de omenie și de o bunăvoință cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în viața mea. În același timp, Constantin Tănase a fost și va rămâne un Maestru, un Maestru al cuvântului scris pe care puțini îl vor putea egala.

A avut curaj și demnitate, a spus întotdeauna adevărul, chiar și atunci când acest adevăr a durut. A știut să cânte Patria, a știut să o înjure, pentru binele ei și când nu se mai putea altfel. A ales să spună lucrurilor pe nume, nu a tolerat minciuna, nu și-a cruțat dușmanii, fiind convins că istoria îi va da dreptate și-l va răzbuna.

A avut darul convingerii, a fost un polemist redutabil, bătăios, de temut. N-a admis compromisuri cu propria conștiință, și-a făcut cinstit datoria iar cititorii l-au apreciat pentru noblețea sa sufletească și pentru bunul-simț.

Constantin Tănase a fost un luptător, un luptător neobosit, susținând cauza românilor de pe ambele maluri ale Prutului. A crezut sincer într-un destin frumos al națiunii și a urcat cu această  credință la cer.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.