Și cu votul lui Constantin Tănase, cum rămâne?

„Intransigent în îndeplinirea misiunii sale de ziarist, Constantin Tănase a fost și rămâne a fi, după părerea mea, unul dintre reperele presei autohtone. Prestigiul său ziaristic indiscutabil, dobândit din rigoarea și exuberanța talentului său, îi fac până și pe cei mai înverșunați oponenți să-și scoată pălăria în fața sa. Chiar dacă nu îl iubeşti, pe Constantin Tănase îl citeşti. Or, asta mult înseamnă pentru un om de presă! Este genul de gazetar care creează şcoală şi care nu va ieși niciodată la pensie. Un exemplu demn de urmat, inclusiv pentru demnitatea de care dă dovadă şi consecvenţa principiilor sale. Din păcate, „specia” e pe cale de dispariție”. Scriam acest text cu exact doi ani în urmă, pentru una dintre puținele reviste glossy în limba română de la Chișinău și pe care o apreciez – Punkt. Realizam atunci un pictorial însoțit de evaluarea a cinci personalități pe care le consideram și le mai consider formatoare pentru mine. Una dintre ele a fost și va fi regretatul Constantin Tănase.

Fizic, l-am întâlnit pe Constantin Tănase pentru prima oară în România, la Timișoara, la o conferință cu jurnaliști, membri și experți ai ONG-urilor de media de o parte și de alta a Prutului, organizată de fundația SOROS România. Era în 26 martie 2009. Spiritual, însă, îl cunoșteam pe Maestru, prin articolele sale, încă dinainte de universitate. În facultate, a fost unul dintre reperele majore ale generației mele.

La mai puțin de o lună de la conferința la care fac trimitere, la Chișinău a izbucnit 7 aprilie. De atunci, ni s-a schimbat tuturor soarta. Înainte de 7 aprilie, în timpul lui 7 aprilie, după 7 aprilie, Constantin Tănase a rămas însă consecvent ideilor sale. De fiecare dată era un reper în vremuri de răstriște, implicat în viața publică, implicat în alegeri, deși niciodată implicat politic.

De data asta însă, Dumnezeu l-a vrut alături de El. A decis să ne lase să ne descurcăm singuri…

„Câștigăm alegerile din 30 noiembrie, câștigăm țara!”

Este ultima frază, din ultimul articol („Alegerile din 30 noiembrie trebuie câștigate de partidele din fostul arc guvernamental”,  Timpul, 27 Octombrie, ora 07:01) al regretatului Maestru. O frază providențială parcă. Soarta l-a vrut pe Maestru alături de îngeri în alegerile din acest an. Va privi de sus și va cronometra timpul de acolo…

Cunosc pe cineva de la țară. E născut în același an cu Constantin Tănase. Din ‘49. Fiul lui a intrat într-o casă din sat. A spart fereastra. A furat ce a furat, a recunoscut, apoi, la îndemnul avocatului, a bătut în retragere. Nu pot sa îl bage la pușcărie pentru că, cică, ar fi… retardat mental. A primit „calificativul” cu patalamaua la mână în timpul guvernării comuniștilor. Dar el votează. Și în acest an tatăl, fiul și nora vor merge la vot. Vor pune și de această dată ștampila în dreptul comuniștilor. Au motive întemeiate… 

Dar Constantin Tănase nu va mai putea vota… Cum e viața…

Dumnezeu să te odihnească în pace, Maestre! Pune un cuvânt pe lângă Dumnezeu și roagă-l să lumineze mințile moldovenilor, așa cum ți-ai dorit dintotdeauna.

Și ajuta-ne „să ne câștigăm Țara”!

Tweet