De ce trebuie să călătorim?

Cred că am fost o pasăre călătoare în viața trecută. Nu știu de ce, dar ori de câte ori am ocazia să călătoresc nu stau mult pe gânduri. Călătoriile ne deschid ochii spre ceva nou, spre ceva care trebuie să tindem sau să nu luăm exemplu. Eu încerc mereu să văd partea frumoasă a orașelor, doar din motivul că nu aș vrea să mă mai întorc în locurile vizitate.

În ultima jumătate de an am reușit să ajung prin mai multe orașe europene. Și fiecare dintre ele și-a lăsat câte o amprentă în suflețelul meu.

M-am îndrăgostit de Lviv-ul Ucrainei. Un oraș absolut minunat. Ieftin. Frumos și plin de oameni. Cu străzi pavate, tramvai modern, sute de monumente istorice și alte sute de pub-uri pe care TREBUIE să le vezi măcar odată în viață. Nu poți trece de Mazoh-cafe, dacă ești un fan al senzațiilor mai tari și pipărate. Trebuie să ajungi și prin Kryivka să vezi cum se caută moskalii și în care ai șansa să guști adevăratele bucate tradiționale ucrainești. Nu poți neglija Fabrica de ciocolată, Mina de cafea, Fabrica de bere, Casa Legendelor, Biserica SF. Andrei, Turnul Primăriei și multe altele.

Odessa. Plaja Mării Negre în luna lui octombrie. Nu prea aglomerată, dar totuși mai sunt și din cei mai curajoși care mai fac baie în ea și stau sub razele de soare. Spre surprinderea mea, apa nu a fost rece… am reușit să-i simt atingerea și să-i ascult chemarea. După care am văzut și orașul-port. Frumos. Mare și cu alte zeci de locuri ce trebuie vizitate.

Istanbul. Un oraș-surpriză pentru mine. Și plin de obictive turistice. Hagi Sophia, Blue Mosque, Spice Bazar sunt doar câteva din atracțiile care m-au uimit de-a dreptul. Iar plimbarea cu vaporul pe Bosfor a fost pur și simplu o provocare pentru mine. 2 ore pe apă. Mă simțeam ca pe Titanic. :) Dar a trecut cu bine. Deja frica de-a fi înconjurată doar de a pe am trecut-o cu brio.

Baku. O civilizație total diferită. Modernă. Musulmană. Dar cu tendințe europene. Femeile nu poartă niqab, bărbații nu-și întorc privirea după fiecare rochie ce trece pe alături. Orașul e cald. Aceasta datorită caselor ce au tencuiala de culoare crem. Marea Caspică îi oferă un pic de prospețime. Bulvar-ul e aglomerat, în special seara. Trebuie neapărat să ajungi în orașul vechi și să vezi ce opere produc meșterii locali. Trebuie să vezi și renumitele FLAME TOWERS. Un simbol al Azerbaidjan-ului. Însă nu poți neglija arena pe care a avut loc și Eurovisionul 2012. Și desigur faptul pentru care e numit LAND OF FIRE. Sutele de mașini de extragere.

Budapesta nocturnă. Mii de corbi deasupra Dunării. Poduri iluminate. Zeci de monumente istorice scăldate în culorile galbenului. Tineri ce se veselesc la bordul bărcilor de milioane. Dar e un oraș liniștit și calculat. Cu multe muzee de admirat. E un oraș plin de istorie.

Ljubljana. Oraș curat. Amenajat. Fără mașini parcate pe trotuare. Centrul orașului e liber. Mașinile sunt lăsate în parcarea subterană, în 3 nivele. Iar astă îi oferă un iz aparte. Doar oameni pe străzi, și nu roboți. Oameni care circulă cu bicicleta, admiră monumentele de artă. Și care se mândresc cu ceea ce au. Nu poți trece pe alături de Ljubljana Grad. Castelul în care poți ajunge cu funicularul și de la poalele căruia poți vedea tot orașul.

Veneția. E ca un furnicar. Sute de oameni adunați în grupuri și care stau cu hărțile în mână. Toți tind spre Piața San Marco. Și bine fac. După ce treci de zecile de canale pe care circulă celebrele gondole, după ce te rătăcești pe străzile înguste nu poți rămâne fără de emoții când intri în Piață. E imensă. Iar porumbeii ce te așteaptă sunt pur și simplu formidabili. Îți mănâncă din palmă și îți oferă acel contact cu natura pe care nu-l poți găsi oriunde.

Poznan. Un oraș modern. Și cu oameni fericiți. Oameni care se așază pe iarbă și admiră apusul împreună. E un oraș în construcție. A găzduit Euro 2012, iar ecoul lui și astăzi viu mai este. Trebuie neapărat să ajungi să vezi stadionul și să admiri echipa locală. Să te plimbi cu tramvaiul dintr-un punct în altul. Să ajungi în piața care adună zeci de tineri și care pur și simplu stau și discută.

Berlinul mi-a oferit senzații antagoniste. Datorită trecutului istoric. Un oraș, două destine și parcă și cu moduri de viață diferite. Un oraș cu oameni reci, dar calculați. Cu multe biciclete și graffitti pe case. Dar e un oraș liber. Și în care poți admira multe, de la celebra clădire a Bundestagului și până la trezirea într-un club de noapte în care ai degustat mai că toate tipurile de bere germană.

Aș lua câte o parte din emoțiile trăite și le-aș dărui Chișinăului. Mi-ar plăcea să văd zecile de cafenele din Lviv aici. Să mă pot plimba liniștită ca pe plaja Odessei. Să dau ochii cu oamenii din Poznan, care sunt mereu cu zâmbetul pe față. Să simt căldura pe care mi-a oferit-o orașul Baku prin culorile sale. Să mă pot mândri de arhitectura Chișinăului ca și de cea din Budapesta. Iluminată. Să văd străzile amenajate, curate și fără mașini parcate pe trotuar ca ale Sloveniei. Romantismul Veneției. Și modul de viață calculat al germanilor.

Da, și în Moldova sunt zeci de locuri care m-au impresionat. Locuri pe care le descopăr cu fiecare an și de care sunt plăcut surprinsă de fiecare dată. După cei 500 de km pe care i-am făcut acum 4 ani prin Moldova în 2 zile, mi-am zis că trebuie să mai repet odată experiența. Și asta urmează să se întâmpla foarte curând. Așa că fiți pe fază și urmăriți blogulețul meu!

Spune-mi pe unde ai călătorit ca să-ți spun cine ești!