(4)Povestire „De vorbă cu mine și cu alții despre viața pensionarilor.” (CONTINUARE)
1. La sfat cu mine însumi. (CONTINUARE, paragraful precedent îl găsiți aici:http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/09/povestire-de-vorba-cu-mine-si-cu-altii_12.html1.3-2 ...Stau la sfat cu mine însumi. Sunt singură în casă și tot odată, nu sunt singură. Sunt cu Doamne-Doamne în inimă.
Cât am lucrat, tot m-am plâns, că nu am timp pentru mine, că nu am liniște, că, oricât aș câștiga, nu ajung banii, că nu mai vine pensia ceia odată... Iată, că a venit. Acum ajung de toate. Atunci, când ambițiile nu mi-o iau razna. Dar m-am învățat să le stăpânesc. E mare lucru, să îți poți urmări mersul gândurilor. Te gândești de bine despre toate, căci, la lipsa de grija de zi cu zi, cu copii culți și educați, gata să îți sară în ajutor în orice clipa al unui „of” al tău, ce se poate întâmpla cu tine?- Adica cu mine, eu pe mine mă întreb.
- De ce mai ești uneori agitată, unde te grăbești? Cine sau ce te mai mână acum din urmă?..
Aaa...... nu te poți obișnui cu atâta libertate, vrei iar în condițiile, pe care uneori le numeai coșmar de lucru? Dar ce să facă tinerele familii, care au copii de crescut? Vrei să le ocupi locul? Tu, de bine de rău, ai o pensie, dar dacă o mămică tânără, cu copii mici, așteaptă să se elibereze un loc de muncă și în acest răstimp nu are cu ce hrăni copiii? Nu e adevărat, că nu îți pasă, tu încă mai ții minte, cum odată la serviciu, te-a tot ros o baborniță, căreia nu îi păsa nici de tine, nici de copiii tăi, și ai suferit atunci. Nu prea mult, căci a avut grijă Providența să îți scoată înainte un serviciu mai avantajos. Dar mulți ani la rând înghițeai în sec, când îți aminteai de nedreptatea acelei pensionare, care otrăvea totul în jurul ei.
Gata, m-am dojenit puțin și parcă mă simt mai bine. Mamă-mamă, au crescut copii, și -au luat zborul din cuib, dar tu de dojenit nu te mai lași!
Asta lăsăm noi în jurul nostru: lumină, sau întuneric. Mai bine să lăsăm lumină, ca să ne poată vedea bunul Dumnezeu, când vom avea nevoie să îl strigăm la ajutor. ...Mare belea mai sunt și gândurile astea nocive, roiesc în jurul tău, gata de atac. Și, dacă nu ești atentă, te invadează, te doboară, îți umplu imaginația cu scene de coșmar. Trebuie să le dai imediat riposta cuvenită. Afară din mintea mea, gânduri rele, eu văd, că voi aveți intenția să îmi purtați de grijă, dar merci, mă simt perfect fără voi!
Nu degeaba există o rugăciune a copiilor: „ Doamne, păzește-mă de gândurile rele ale mamei mele!”. Cu gânduri frumoase și bune, ne facem copiii mai fericiți și mai grijulii, chiar dacă sunt departe de noi. Îi ajutăm să revină la noi. ...Deapăn gândul mai departe, în ghemul nesfârșit ai vieții. Am timp. Este și aceasta o ocupație utilă pentru minte și suflet. Și e pe gratis.
Autor: Eleonora.
(Va urma)
Sursa
2014-09-17 22:18:00