Sa fii om…

Moldova este un popor de oameni harnici şi ospitalieri – se ştie! Ar mai fi să ne mai lăsăm, din când în când, feţile de oameni supăraţi şi nedreptăţiţi acasă, pentru zilele când suntem singuri, între patru pereţi, şi nu ne vede nimeni. Să ne răspundem la saluturi mai des decât ne-o permite dispoziţia şi să întâmpinăm ziua cu mai multă căldură. Să fim mai receptivi la rugăminţile clienţilor, când ne calcă în birou cu speranţă să fie ajutaţi şi să nu uităm că omului care oferă i se oferă înzecit. Să nu ne amăgim că suntem aşa cum suntem din cauza ţării în care ne-am născut sau a oamenilor care ne înconjoară, ci să contribuim la prosperitatea viitorului nostru prin acţiune şi bunătate. Să nu strigăm în gura mare ce avem rău şi dăunos în ţara noastră, ci să admirăm şi promovăm frumosul – pentru că îl avem din belşug!

Să conştientizăm că pe umerii noştri nu stă toată povara lumii, că în alte colţuri de planetă oamenilor le este mai greu ca nouă, îndură lipsuri şi suferinţe, trec prin foamete şi războaie, deplâng moartea copiilor şi nu-şi mai amintesc când le-a fost ultima oară bine.

Cei mai mulţi prieteni mă întreabă: „Cum este să călătoreşti în alte ţări? Care este diferenţa între traiul peste hotare şi cel din ţara noastră?” Ei spun cuvântul diferenţă. Deci sunt conştienţi că este una. Eu văd diferenţa la nivel de oameni şi relaţiile dintre aceştia, nu la nivelul de dezvoltare dintre ţări. Mulţi or să caute motive pentru care oriunde în lume e mai bine decât acasă la ei. O să le ţin parte dacă se referă la oameni. Pentru că atunci când eşti într-o ţară străină ai impresia că oamenii din ţara respectivă s-au născut să fie buni, zâmbesc mai des şi împart din fericirea lor cu oricine are nevoie, iar când ajungi acasă şi vezi străzile împăienjenite de oameni posaci şi înfârnaţi, îţi aminteşti fără să vrei de toţi scheleţii din dulap pe care-i are Moldova.

Omul poate să fie mai bun în orice împrejurare, indiferent în ce condiţii trăieşte şi în ce ţară. E la fel ca credinţă. Omul are credinţă şi se roagă fără să conteze dacă afară e soare sau plouă, dacă trăieşte în bordel sau în castel, dacă merge în maşină sau pe jos, dacă se află în Moldova sau în altă ţară a lumii. De ce dar să nu fie cu bunătatea la fel?