Mi-i dor de tine

Mi-i dor de ochii tăi superbi și catifelați, ascunși între genele sinuoase, care sunt cele mai adevărate și limpezi oglinzi, în care mă privesc, mă pierd și mă regăsesc.

Mi-i dor de părul tău ca noaptea și ușor ondulat, care-mi unduiază strunele suflețelului meu, în care îmi înfing degetuțele și mă face să torc, ca o pisică.

Mi-i dor de tine când zâmbești. Mă încălzește, mă aprinde și mă arde. Mă face să tremur, de frică, că aș putea să nu-l mai văd. Zâmbetul tău nu are preț.

Mi-i dor de îmbrățișările tale fierbinți care mă topesc și mă plămădesc, mă frământă și care mă fac să mor… de plăcere, și care mă renasc. Îmbrățișări care mă cuprind ca țărmul un colț de mare și care-mi liniștesc valurile neastâmpărate din coșul pieptului. Îmbrățișări fără de care nu pot visa frumos.

Mi-i dor de sărutul tău și de ce cele mai frumoase și suculente buze din lume. Sărut care mă tulbură și mă liniștește, mă scoate din minți, mă împrăștie și apoi mă adună, în jurul unui centru, unde stai tu. Sărut care se așterne umed și aprig pe buzele mele, ca un ruj.

Mi-i dor de tine când vibrezi în mine și te simt în fiecare celulă, și devii parte din trupul și sufletul meu.

Mi-i dor de toate visele pe care le desenăm împreună și ne creăm realitatea noastră furată parcă din tablourile fantastice, nebune și colorate ale lui Dali. Vise lungi ca niște fire de mătase din care-mi țes și-mi cos haine pentru sufletul meu dezgolit și înghețat.

Mi-i dor chiar dacă adorm alături de tine în fiecare seară. Mi-i dor chiar dacă mă trezesc lângă tine în fiecare dimineață.

Mi-i dor…