Emotie in prima zi
E ultima seara de vara din acest an. Acum niste ani m-as fi bucurat. M-as fi bucurat pentru ca mi-ar fi fost dor de colegii de scoala. In Moldova, scoala incepe la 1 septembrie, deci, maine ar fi fost pentru mine, prima zi de scoala, dintr-un nou an. Si cand zic scoala, ma refer la toate ciclurile, de la gimnazial, liceu, facultate, master. Toate incep odata, la 1 septembrie. Pentru mine nu mai este, insa pentru alti zeci de mii de copii si tineri, maine este prima zi de scoala. Bine, nu chiar maine e prima zi de scoala, caci maine e duminica si probabil 1 septembrie va fi pe 2 septembrie, dar nu conteaza. Pentru unii e prima zi de scoala in sensul ca chiar e prima. Bobocii din clasa intai maine-poimaine vor recita primele poezii in fata careului cu Asi, viitori oameni de afaceri/invatatori/ jurnalisti/ministri.
Poza nu-mi apartineSensul de "maine e 1 septembrie", mie personal imi rascoleste niste coarde sensibile. Pentru ca imi aminteste de scoala, de colegi, de emotia cu care recitam poezii in fata intregii scoli, de mirosul buchetelor de crizanteme pe care le dadeam dirigintei, de toamna in general.De ce nu ma bucura toamnele? Dar n-am zis ca nu ma bucura, ci ca ma bucurau inainte mai mult decat ma bucura acum. Inca nu m-am saturat de vara, inca n-am profit de soare suficient de mult, atat cat mi-as fi dorit, inca nu sunt pregatita pentru o noua runda de frig, ploi si ceata, inca ma inspaimanta gandul ca daca e toamna, anul calendaristic e pe sfarsite, un nou an din viata noastra e pe duca si ca timpul trece prea repede si ca in toamna iti numeri recolta sau bobocii si ca ma ingrozeste melancolia pe care mi-o provoaca toamnele, or romantismul, or...
Toamnele, in general, imi provoaca un disconfort spiritual, de pe vremea cand incepea scoala. Desi, imi doream reintalnirea cu colegii, imi displacea ca reincepeau lectiile, desi imi placea sa stau la povesti cu colegii, sa ne aratam noile achizitii vestimentare, caci era musai ca de 1 septembrie sa mergem la festivitatea de inceput de an in toale noi, uram sa scriu compuneri cu ce am facut in vacanta. Ce pot sa fac in vacanta? Exact acelasi lucru pe care l-am facut si cu un an inainte, cu o singura deosebire - la tabara intalneam oameni noi. Asa arata vara pe atunci, acum e cu totul altfel. Inseamna multa munca si o caldura infernala, poate o scurta vacanta pe undeva si iar munca. Am deviat putin de la toamne, caci incerc sa-mi dau seama daca imi mai plac verile de acum. Cred ca, de fapt, nu-mi place viata de om matur, om cu probleme si greutati, om cu responsabilitati. Cred ca prefer viata fara griji din copilarie. Cine n-o prefera?
Revenind la toamne, cand Mirela a anuntat tema din Clubul Condeielor Parfumate ca fiind Parfumul ceturilor toamnei, primul gand care mi-a venit a fost sa scriu despre prima zi de scoala, prima zi din clasa intai. Mirosul de toamna ma duce cu gandul la mirosul condeielor, a cernelei, a hartiei de caiet proaspat scos din ambalaj, mirosul manualelor prafuite aduse din biblioteca scolii, dar nu numai. Toamna nu miroase doar a scoala, desi eu mai mereu ma intorc acolo cu gandul. Insa, nu am putut sa scriu doar despre acea zi caci parfumul toamnei imi evoca si alte amintiri.
Poza nu-mi apartineToamna mai miroase a struguri copti, a mere rosii, a must dulce din struguri, a rosii puse la murat, a nuci si a placinta cu dovleac. Toamna de aur era sarbatoarea care deschidea sezonul petrecerilor scolare, de grup, unde fiecare clasa concura cu restul la pregatirea celei mai originale, interesante si bine amenajate mese sau stand care sa reprezinte cel mai bine bogatiile toamnei. Parintii pregateau si prajituri din care ne serveam intre noi. Urma un soi de parada a costumelor cu tenta de toamna, impodobite cu frunze galbene si flori de crizantema. Iar la final, dupa un scurt recital de poezii si melodii de toamna, urma dezmatul la seara de dans, numita de noi - DISCOTECA. Nu stateam noi mult sa ne fataim pe ringul de dans, caci cum soarele cadea spre asfintit, directorul ne inchidea usa scolii in nas si cu mic cu mare ne caram pe la casele cui ne are. Insa, a doua zi aveam ce povesti si ce ne mandri cu premiul I, or cu picturile de toamna pe care, directorul (fostul), profesor de desen si de matematica (nu ma intrebati care-i legatura), le lasa toata toamna, intr-o mini expozitie de pictura pe holul de la intrarea in scoala. Toamna, eu aveam cele mai multe desene la expozitie, caci imi placea sa tulbur in culori, imaginea ca de miraj a toamnei in Moldova.Toamna clar, mai miroase si a crizanteme. Nu concep toamna fara parfumul acestor flori, un parfum ierbos si amarui.
Am crescut, iar la liceu toamnele nu prea mi-au lasat amintiri, mai mult primaverile. La liceu toamnele erau prea scurte, nu stiu de ce. Ce imi amintesc sunt doar plimbarile lungi prin parc, pe aleele pline de frunze galbene, cu mirosul racoros si umed al unei cete nu prea desnse care ma indemna la meditatii si la scris poezii de amor, asezata pe o banca retrasa, or plimbarile galagioase cu prietenele, plimbari care se lasau cu tavaleli prin frunzele uscate.
Dupa liceu toamnele au devenit toate la fel. Uneori nici nu mai fac diferenta intre o toamna tarzie si o iarna intarziata, or o vara tarzie si o toamna intarziata, doar mirosul usor dulce-amarului, rece si umed imi mai aminteste ca e toamna in calendare, dar nu si in sufletul meu. Nu acum, nu inca.Parfumul care ma duce cu gandul la toamna este Sensuous de la Estee Lauder. Parfumul cu note lemnoase poarta sloganul "fiecare femeie il poarta in felul ei" si a fost lansat in 2008. Parfumul are ca note de varf miros de magnolie si petale de iasomie. Sufletul parfumului contine note lemnoase si ambra, iar baza parfumului miroase a lemn de santal, piper negru, mandarine si miere.
Sursa
2013-09-01 00:30:00