Evanghelia falsă a cooperării omului cu Dumnezeu în mântuire

Dar se cuvine să vorbim despre o altă evanghelie, în vogă în cadrul creştinismului protestant evanghelic: evanghelia cooperării omului cu Dumnezeu în mântuire. Această evanghelie afirmă că prin moartea lui Cristos, Dumnezeu a oferit tuturor oamenilor posibilitatea de a se mântui. Jertfa în sine nu a mântuit pe nimeni, ci a oferit doar şansa mântuirii, dacă omul adaugă partea lui la ceea ce Dumnezeu a făcut deja. Partea omului înseamnă de obicei decizia sau hotărârea de a-L urma pe Isus, pocăinţa şi credinţa, care trebuie dovedite prin semne fizice, cum ar fi ridicări de mână, venire în faţa adunării, etc.

În esenţă, această evanghelie spune că mântuirea păcătosului nu este în totalitate prin har, adică nu este în totalitate opera lui Dumnezeu, ci mântuirea este sinergetică, adică reprezintă efortul combinat al lui Dumnezeu şi al omului. Această evanghelie reprezintă un compromise între Evanghelia autentică a harului, care afirmă că mântuirea este 100% opera lui Dumnezeu, şi evanghelia mântuirii prin fapte, care afirmă că mântuirea este 100% merit personal.

Conform evangheliei arminiene, căci aşa se numeşte această evanghelie în termeni teologici, mântuirea este parte har (contribuţia lui Dumnezeu) şi parte merit (contribuţia omului).

Dar harul şi meritul nu se pot combina, ne spune apostolul Pavel în Romani 11:6, „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri fapta n-ar mai fi faptă.” Mântuirea nu poate fi parte prin merit, parte prin nemerit. Această combinaţie distruge noţiunea de har, şi în realitate este tot mântuire prin fapte.

Scriptura este fermă în afirmaţiile sale, că omul nu se poate mântui prin propriile fapte, nu poate câştiga harul lui Dumnezeu şi nici nu poate sta înaintea Sa pe baza meritelor personale.

Orice mesaj care predică altceva decât mântuirea ca fiind opera lui Dumnezeu, de la un capăt la celălalt, este acea „altă evanghelie” despre care apostolul spunea: „dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema” (Galateni 1:9).

Toate evangheliile false Îl dezonorează pe Cristos, pentru că din Domn şi Împărat, Îl transformă într-un cerşetor, care bate mereu la uşile închise ale inimilor oamenilor. Ele dezonorează jertfa Sa perfectă, căci afirmă că nu este suficientă pentru mântuire, că pentru a fi eficientă, omul trebuie să adauge la jertfa lui Cristos propria sa contribuţie.

Fără mesajul clar al Evangheliei nu poate exista mântuire. Apostolul Pavel îi avertiza pe corinteni „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut” (1 Corinteni 15:1-2). O altă evanghelie nu are putere mântuitoare, pentru că nu este folosită de Duhul lui Dumnezeu pentru a produce naşterea din nou.

Atacurile împotriva Evangheliei harului sunt la fel de vechi precum Evanghelia însăşi. Satan, maestrul diversiunii, a căutat de la început să schimbe, să corupă, să răstoarne mesajul mântuitor. El a plăsmuit o altă evanghelie, diferită, opusă celei a lui Cristos, în care omul se mântuieşte singur sau contribuie măcar parţial la propria-i mântuire.

O evanghelie falsă va avea ca efect subminarea autorităţii supreme a Scripturii, coruperea învăţăturilor lui Cristos, o închinare à la Cain, o creştere a superficialităţii spirituale, o înmulţire a celor ce pretind a fi mântuiţi dar în realitate nu sunt şi o mărturie proastă pentru Cristos înaintea lumii.