Personalităţi : Alexandru Plămădeală
Faţă-n faţă cu un vrednic predecesorÎndrăznesc să presupun că mulţi cunosc despre Alexandru Plămădeală doar faptul că este cel care a plăsmuit monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din capitala Moldovei, iar unii - poate şi pe acela că bustul de pe mormîntul lui Alexei Mateevici de la Cimitirul Central
din Chişinău e tot o lucrare a acestui sculptor (printre altele, cu Alexei Mateevici a fost nu numai coleg la Seminarul Teologic din Chişinău, ci şi un bun prieten). Două evenimente culturale ce au avut loc în septembrie-octombrie la Chişinău au venit să ne descopere, sau să ne redescopere, vasta activitate a acestui artist plastic care, în destul de scurta lui trecere prin viaţă - a trăit doar 52 de ani - a reuşit să facă extrem de mult.Timp de aproximativ două decenii, Alexandru Plămădeală a fost, de fapt, animatorul vieţii cultural-artistice din Basarabia şi directorul (în perioada 1919-1940) instituţiei de învăţămînt în care studiau cartea creaţiei cei mai înzestraţi tineri şi tinere din ţinutul nostru, instituţie care activează fructuos pînă în prezent, astăzi numindu-se Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală". Anume corpul lui profesoral şi elevii, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Turismului şi Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova, în zilele de 22-29 octombrie curent, au prezentat la Galeria „Constantin Brâncuşi" o bogată expoziţie cu genericul „Pietate" - pictură, grafică, sculptură, ceramică, tapiserie a multora dintre foştii şi actualii profesori şi elevi ai colegiului, - întru cinstirea memoriei vrednicului nostru predecesor, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naşterea lui (9 octombrie 1888, Buiucani, Chişinău) şi, totodată, a 121 de ani ai colegiului. (Cîteva repere din istoria instituţiei: a fost înfiinţată în Chişinău la 1887, ca şcoală privată de desen; în 1891, printr-o hotărîre a Dumei orăşeneşti, e transformată în Şcoală municipală (comunală) de desen, iar în 1918 - în Şcoală de arte frumoase; în 1919, după decesul lui Vladimir Okuşko (absolvent al Academiei de Arte din Sankt-Petersburg, care din 1897 se stabileşte la Chişinău şi din acel moment pînă la sfîrşitul vieţii deţine funcţia de director al şcolii, pentru buna ei funcţionare reuşind să întocmească un eficient program didactic), succesor al acestuia devine Alexandru Plămădeală, fost elev în clasa acestui profesor în perioada 1907-1911, în virtutea cărui fapt a stat la căpătîiul dascălului său grav bolnav în ultimele zile ale acestuia.
Şcoala îi cerea mult timp şi eforturi, însă, fiind o fire activă, cu capacităţi organizatorice, şi un om bine instruit pe deasupra, a izbutit să soluţioneze multe dintre numeroasele probleme ale instituţiei, printre care şi cea a localului, obţinînd clădirea de pe str. Alexandru cel Bun, 111, în care a fondat o bibliotecă, un muzeu, găsind loc şi pentru un cămin în care să trăiască elevii veniţi de la ţară. Totodată, a reuşit să adune în jurul său profesori competenţi, cu o foarte bună pregătire profesională, de exemplu, Şneer Cogan, absolvent al Academiei de Arte din Munchen, Auguste Baillayre, cu studii făcute la Bruxelles, Eugenia Maleşevschi, discipolă a lui I. Repin la Academia de Arte din Sankt-Petersburg, Petre Constantinescu-laşi (cursul de Istorie a artei) ş.a.
În cadrul vernisării expoziţiei „Pietate", Iurie Colesnic a lansat ghidul enciclopedic „Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală" (Editura „Museum", Chişinău), la care cunoscutul cercetător a lucrat timp de mai mulţi ani, din truda lui rezultînd un produs intelectual-poligrafic de excepţie, în care este prezentat itinerarul destul de întortocheat de statornicire a acestei instituţii, care pe drept cuvînt poate fi considerată „forja" în care au fost plămădiţi şi modelaţi majoritatea artiştilor noştri plastici - pînă acum, în jurul la 400, printre care şi cele mai notorii nume, între acestea şi al lui însuşi Alexandru Plămădeală, nume care au făcut şi continuă să facă faimă artei noastre atît acasă, cît şi în lume.
Se cuvine să mai spunem că Alexandru Plămădeală este cel care în 1921 întemeiază Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, organizînd în cadrul ei 11 expoziţii, iar în 1939, de acum fiind foarte bolnav, împreună cu alţi plasticieni, fondează Pinacoteca Municipală, cu 161 de lucrări create de diferiţi autori, mai tîrziu transferate în fondurile Muzeului Republican de Arte nou-creat. Nu e vina lui că, în timpul războiului, colecţia fiind evacuată, urmele ei s-au pierdut pentru totdeauna...
El însuşi a fost un artist prolific, fructificîndu-şi cu aceeaşi pasiune talentul în sculptură, pictură şi grafică, în repetate rînduri fiind menţionat, pentru diferite lucrări, cu Premiul I şi Premiul Special al Ministerului Cultelor şi Artelor, iar în 1924 - decorat cu ordinul „Steaua României", în grad de ofiţer, alături de Constantin Brâncuşi, Nicolae Tonitza şi alţi artişti plastici de valoare. La expoziţia vernisată în prima jumătate a lui noiembrie curent la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, au fost prezentate 76 de lucrări de diferite genuri (din fondurile instituţiei, precum şi ale Arhivei Naţionale), inclusiv o machetă a monumentului lui Ştefan cel Mare. Atît a fost posibil a se găsi la ziua de astăzi. E mai mult însă decît suficient şi acest număr modest de lucrări, pentru a ne putea da seama de cu adevărat enormele dimensiuni ale acestui talent, care nu şi-a precupeţit puterile întru binele ţării sale.
Autor : Anastasia RUSU-HARABA
Rev. Moldova, nr. 11-12., 2008, P. 26-27.
Sursa
2012-01-31 15:49:00