Eu si Ei

Buna…. (de mult nu ma inceput un articol pe blog cu aceasta formula de salut…ba din contra, nu foloseam una)

Astazi nu va voi vorbi despre liceu, timp liber etc, nu voi scrie un text poetic  asa cum m-am obisnuit si nici stiintific, insa voi  vorbi mai simplu ca niciodata despre doua fiinte din viata mea pe care le iubesc enorm..fratii mei.

La inceput eram doar eu, Danuta, lumina ochilor parintilor mei, supra alintata care nu se culca niciodata fara ciocolata.. (de mica eram dependenta de ciocolata ). Cand aveam 2 ani, parintii mi-au mai cumparat o surioara, acum imi povestesc ca eram geloasa si egoista, plangeam sa o duca inapoi si cand prindeam momentul ca eram singura in camera  cu crikina ( nu puteam pronunta CRISTINA)o loveam ( nu-mi amintesc asta), nu puteam accepta ca parintii nu-mi acordau atentie ca la inceput. …Timpul trece, iar pentru mine Cristina a devenit papusa mea,  iar mai tarziu una fara cealalta nu puteam exista.

Erau doua surori, mici si dragute… blonde si frumoase care mami obisnuia sa le imbrace exact la fel si toti spuneau ca sunt gemene, tineau una la alta mai presus ca orice si oriunde mergeau se tineau de manuta. Imi amintesc si acum cand foarte multi spuneau ,,Oare se vor desparti ele vreodata?”. Danuta si Cristinuta   cum le spunea familia  cresteau fericite impreun

a, mandre ca cunosc cele mai

multe poezii si au accest la cele mai multe si performante jucarii. Acum ma gandesc ca fara ,,Crikina”  copilaria mea nu ar fi avut aceeasi culoare, ea este persoana indrazneata care spune mereu ce gandeste iar eu totdeauna am incercat sa invat asta de la ea.

Cristina nu este doar cea mai buna surioara dar si cea mai buna prietena, o fata frumoasa care stie ce vrea de la viata pe care o si iubesc.

Cand aveam 8 anisori parintilor li s-a realizat visul de la nunta lor,de a avea un baiat pe nume OVIDIU, pentru familie era comoara cea mai de pret, visul lor de 9 ani, pe Ovidiu l-am vazut crescand, si-mi amintesc si acum cum ne jucam impreuna. El este cel mai dulce ingeras, copilul cel mai perfect si plin de viata, innebunit de copilarie si distractie.

Alaturi de aceste doua fiinte viata mea prinde culoare, am alaturi persoanele cele mai dragi care ma ajuta mereu, iar acum ma gandesc ce trista ar fi fost viata mea fara ei, iar ca sa evadez in copilarie trebuie doar sa-i privesc pe ei si ma simt iarasi copil!

VA IUBESC MULT SI MULTUMESC PARINTILOR CA NU M-AU LASAT SINGURA  SI MI-AU DARUIT DOI FRATI MINUNATI!