Liberalii față cu fluxurile de bani ale altora și cu mâzgâlirea României

Într-un articol întitulat AIE – ostatica lui Ghimpu, Dionis Cenușă arată că Lupu și Filat ar pierde, citez, ”fluxurile de bani pe care fiecare le controlează în diverse domenii”, și totuși îi așează mai presus decât pe Ghimpu în ”topul legitimității și rațiunii”, după cum putem să înțelegem din logica expusă.

Orgoliul personal al lui Ghimpu, pe care unii au decența de a-l numi onoare, se situează în seria de argumente ale autorului, în timp ce orgoliul chiar e o chestiune greu de identificat, mai ales dacă încerci să-l prezinți drept mobil într-un angrenaj complicat precum este (geo)politica noastră. După care, autorul vine cu mai multe judecăți de valoare privind întregul Partid Liberal, afirmând că singurul motiv pentru care ar fi acesta în parlament, ar ține de existența unui electorat care-și dorește ”o unire metafizică cu România”. Dincolo de faptul că autorul insultă toți membrii partidului, acesta îi insultă și electoratul, care s-ar purta ca niște turmentați care îi votează necondiționat pe liberali. Una este să spui că PL este un partid cu o ideologie antagonică celei a moștenitorilor PC US și cu totul alta este să afirmi că PL există datorită PCRM și al Rusiei. Acesta este un demers absolut ne-etic, aș zice eu.

Ceea ce deranjează în articolul lui Dionis ține de ușurința cu (,) care liderului PL i se aduc acuzații false bazate pe insinuări speculative.

Să le luăm pe rând. Mai întâi de toate, i se aduce acuzația că partidul condus de acesta are o ideologie bazată pe liberalism, pe promovarea adevărului istorico-științific, pe organizarea rațională și independentă a societății etc. Or anume datorită unei asemenea ideologii PL ar încălca multe dintre angajamentele asumate în raport cu alegătorii anti-comuniști și pro-europeni ai AIE. Dar se pare că nu toți anti-comuniștii își aduc aminte de ce au votat împotriva comuniștilor ca Dodon(vicepremier comunist), Greceanâi(premier comunist) și Abramciuc(șovină cu renume). Ei au nevoie de un nou mandat al acestora, sau măcar de o combinație dintre centriștii noștri (a se citi ”oportuniștii noștri”) și troika finanțată de rușii oficiali. Dar în pofida acestor fapte, autorul pornește de la false argumente pentru poziția PL precum ar fi aceste două: ”Dodon nu e adeptul românismului” sau că comunistul (cacofonie intenționată) ”vede dezvoltarea RM în limitele unor hotare naționale separate de cele ale României”.

Ceea ce urmează nu e nici pe departe încurajator, or pornind de la niște premise false nu poți ajunge la vreo destinație corectă. PL este din nou acuzat că se tem să piardă un fotoliu de frunte dintre cele 3 din stat. Asta în timp ce de peste un an celelalte 2 componente ale AIE dețin câte un fotoliu, iar una dintre ele chiar două și PL nu are nici unul și tot n-a părăsit Alianța. Curios fapt. Mai mult decât un pic de atenție și decență nici nu trebuie pentru a sesiza ridicolul reproșului.

În continuare se operează cu aproximații și previziuni subiective, inducându-se că referendumul planificat de AIE ar fi din start condamnat să eșueze. Mai mult, pentru însăși existența acestei inițiative e blamat tot Ghimpu, omițându-se că ideea aparține întregii Alianțe. Să nu uităm că Filat a fost cel dintâi care a făcut anunțul, susține în continuare cauza, ce-i drept mai șovăielnic și bravo lui. Altceva este că doar liderul liberal e capabil să-și asume o sarcină de echipă și să lupte pentru ea până la capăt cu toți speculanții, în timp ce ceilalți aliați dau prin colțuri căutând varianta cea mai avantajoasă pentru fundurile lor de dragul acelorași ”fluxuri de bani”. Dar și asta se omite.

În continuare, autorul face referire la niște ”interese naționale ale țării”. Dincolo de caracterul abstract al unui asemenea concept, se face uz de un instrument folosit de comuniști ani de-a rândul, respectiv de șansa condiționării unui partid din RM de către niște ”persoane vizate de la București”. Sunt surprins de o asemenea abordare a autorului (tocmai a acestui autor), cu atât mai mult cu cât până acum nimeni nu a arătat cum ar depinde PL de acele persoane vizate. Nici măcar comuniștii nu au reușit și nu cred că va reuși acum Dionis Cenușă. Or nu poți demonstra existența a ceva ce nu există. Cel puțin nu într-o lume în care albul nu este negru.

Iar către final, autorul încheie apoteotic printr-o chemare către ”tot UE-ul” întru blazarea, lezarea și ferecarea liberalilor moldoveni care, în accesul lor veșnic de sinceritate, le încurcă celor câțiva colegi din Alianță să-și gestioneze ”fluxurile de bani”, împingându-i pe comuniștii ”avariați și isterizați” spre noi culmi ale inventivității și ridicolului în demersurile lor de mâzgâlire a României.