„Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective”

A vorbi astăzi despre viaţa europeană a României, înseamnă a atinge vrei nu vrei subiectul Republica Moldova. Şi acest lucru nu se întâmplă doar datorită graniţei comune dintre cele două state româneşti, ci şi dorinţei Basarabiei de a face parte pe bună dreptate din comunitatea europeană. A face parte din Europa nu înseamnă neapărat a fi ţarp membră UE, înseamnă a face parte din acelaşi areal cultural şi lingvistic. Iar Republica Moldova îndeplineşte aceste condiţii chiar

dacă o jumătate de secol a fost sub stăpânire sovietică.

Lucrarea analizată de noi, „Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective”, după cum se exprimă înşişi autorii ei, nu se adresează neapărat unui mediu academic, specializat. Din contra, prin simplitatea expunerii subiectelor, ea se adresează unui public vast, interesat de această problematică – a integrării europene şi a beneficiilor pe care le-ar aduce cu sine această integrare. Cartea debutează cu un capitol de concepte terminologice. Profesorul Iulian Sânzianu realizează un scurt istoric al acestei structuri geopolitice numită Uniunea Europeană. Autorul menţionează chiar de la început că din toate marile ţări ale Europei, astăzi doar Federaţia Rusă şi Ucraina nu fac parte din UE.

Uniunea Europeană a debutat ca o comunitate ecomonică, dar a evoluat spre o unitate politică, administrativă şi culturală în toată regula. Cu toate acestea o definiţie a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană este greu de oferit deoarece are un caracter ambiguu, putând fi considerată un stat federal, dar şi o confederaţie internaţională. Tot în acest capitol autorul realizează o scurtă trecere în revistă a instituţiilor UE, a tratatelor fundamentale şi ale unor aspecte legislative importante, dar şi a politicilor comunitare.

În concepţia lui Iulian Sînzianu, Uniunea Europeană este o construcţie care se bazează pe trei piloni: comunitatea economică întemeiată pe integrare, piaţa comună, moneda unică, eliminarea barierelor vamale şi libera circulaţie a persoanelor şi capitalurilor; politicile de justiţie şi de poliţie. Principiul fundamental al Uniunii Europene este următorul: „Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectului faţă de drepturile omului şi a libertăţilor sale fundamentale, precum şi pe statul de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre.” Instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene sunt: Comisia Europeană; Consiliul Uniunii Europene; Parlamentul European; Curtea Europeană de Justiţie; Curtea de Conturi.

Capitolul II al lucrării tratează tematica relaţiilor Republica Moldova – UE. Astăzi în Republica Moldova se vorbeşte tot mai des despre Europa. Înţeleg însă cetăţenii acestei ţări ce semnifică această integrare, care sunt părţile bune şi părţile negative? Extinderea UE spre estul continentului, inclusiv odată cu aderarea României în 2007, a adus frontierea vastei Uniuni pe Prut. Întâmplător sau nu, dar din acest an, 2007, în spaţiul dintre Prut şi Nistru se vorbeşte tot mai des despre posibila (sau imposibila) integrare a statului. Mai mult decât atât, alegerile din aprilie 2009, au răsturnat situaţia politică a ţării, aducând la guvernare partidele democratice şi liberale, partide ale căror obiective se pare că sunt îndreptate spre Vest şi nu spre Est.

În ceea ce priveşte relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană timp de două decenii (din momentul destrămării Uniunii Sovietice), acestea reprezintă un subiect delicat, sensibil, cu multe plusuri şi minusuri, cu renunţări şi acceptări. Acestea au început anevoios, dar cu perseverenţă. A te desprinde de un sistem vechi şi diferit de cel european nu a fost (şi nici nu este) uşor. În anul 1994 este acreditat primul ambasador al Republicii Moldova în structurile Comunităţii Europene. După negocieri anevoiase, în 1998 intră în vigoare a „Acordului de Parteneriat şi Cooperare” dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, se stabileşte şi natura relaţiilor dintre cele două entităţi politice într-un cadru legislativ. În această perioadă, autorităţile de la Chişinău, intreprind acţiuni  de conştientizare a cetăţenilor şi se demarează încercări de a stimula aspiraţiile europene şi democratice ale populaţiei.

În principiu, în ceea ce priveşte relaţiile R. Moldova şi UE acestea se axează asupra modernizării sistemului legislativ, a pieţei de desfacere a vinurilor moldoveneşti în Europa, a liberalizării regimului de vize etc. Autorul acestui capitol, prof. Iulian Sînzian apreciază că între anii 1990 – 2003, s-a înregistrat o apropiere treptată şi constantă a Republicii Moldova faţă de Uniunea Europeană. În cadrul acestor relaţii bilaterale se ia în considerare conflictul transnistrean şi  problema frontierelor moldo-ucrainene nesigure. UE devine neliniştită în contextul în care în anul 2007 România devine membră UE, iar noile graniţe sunt foarte aproape de o zonă de conflict precum cea din stânga Nistrului. De aceea, se acordă numeroase fonduri în vederea securizării frontierelor, atât Republica Moldova, cât şi Ucraina beneficiind de acestea.

Programul de vecinătate România – Republica Moldova debutează în anul 2004 prin crearea unor euroregiuni care reuneau autorităţi locale şi regionale din ambele ţări cu scopul realizării unor obiective economice şi de securitate. Dezvoltarea economică şi socială din aceste zone se manifestă prin schimburi culturale, promovarea turismului, educaţie şi servicii sociale, protecţia mediului etc.

Capitolul al III-lea, tratează problematica percepţiei moldovene asupra Uniunii Europene şi este semnat de către prof. Ştefan Plugaru. Din start se porneşte de la problematica identitară destul de contrversată din societatea moldovenească – limba şi istoria moldovenească. De asemenea, autorul vorbeşte despre venirea la guvernare a AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană), structură politică orientată spre România şi Europa. În situaţia economică dezastruoasă din ţară, Uniunea Europeană este un fel de colac de salvare pentru societatea moldovenească, dar şi percepută ca o garanţie a respectării drepturilor omului şi a valorilor democratice.

O altă problemă importantă tratată de prof. Plugaru este emigrarea masivă a românilor basarabeni şi modificarea configuraţiei identitare a ţării. Acesta remarcă diminuarea procentului de români basarabeni raportat la numărul total al populaţiei. De asemenea, autorul consideră că aderarea Republicii Moldova la structurile europene ar duce, implicita, şi la rezolvarea conflictului transnistrean. Din păcate, încă multe obstacole stau în calea integrării europene a ţării. Acestea sunt atât de ordin economic, cultral sau politic. În primul rând autorul se referă la prezenţa forţelor politice, armate şi economice ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova.

Tot în acest capitol, autorul colectează numeroase păreri ale cetăţenilor moldoveni despre integrarea în cadrul UE a ţării lor. Majoritatea dintre ei îşi doresc orientarea spre vest, din diferite motive: o viaţă mai bună, libera circulaţie, dorinţa de a se exprima liber etc.

Utlimile două capitole ale lucrării, Republica Moldova şi România. Paşi spre integrarea europeană şi Avantajele integrării europene a Republicii Moldova, tratează cu atenţie importanţa înfiinţării şi funcţionării euroregiunilor care au drept scop apropierea României (şi, implicit a UE) faţă de ţările care ar putea adera la structurile europene – Republica Moldova şi Ucraina. Programul de cooperare transfrontalieră România – Ucraina – Republica Moldova vizează sprijinirea proiectelor care favorizează dezvoltarea economică şi socială, protecţia mediului, proiecte de investiţii în infrastructura de transport, energie, dezvoltarea societăţii civile etc.

Un lucru îmbucurător este faptul că relaţiile dintre România şi Basarabia au revenit la normalitate după înlăturarea guvernării comuniste şi venirea AIE. România va fi întotdeauna un partener şi un prieten de nădejde al Republicii Moldova. De asemenea, în acest context favorabil aderării şi restabilirii relaţiilor cu Europa, spaţiul dintre Prut şi Nistru este mereu sub lupă, primind ajutor financiar din partea UE. La finalul capitolului sunt oferite câteva exemple de ţări europene care în momentul aderării erau în situaţii economice complicate, dar care au evoluat rapid, oferind un număr mare de locuri de muncă pentru spaţiul european, dar şi dezvoltându-se considerabil într-un timp relativ scurt. Aceste ţări pot deveni exemple de perseverenţă pentru Republica Moldova.

Lucrarea de faţă reprezintă un cadru teoretic şi practic care ar ajuta şi informa cercetătorii în domeniu, politologii, dar şi tinerii studenţi, masteranzi sau doctoranzi care ar dori să contribuie la parcursul european al ţării lor.

Recenzie de Lilia CAZACU