Interviu cu Florin Motiu

Deoarece multi se intreaba cine este Florin Motiu, avem deosebita bucurie sa publicam un interviu in care aceasta intrebare precum si altele vor gasi un raspuns.

Florin Motiu

„M-am născut în 1974, sunt absolvent al Universităţii Emanuel din Oradea, promoţia 1997. Am crescut într-o biserică arminiană. De-a lungul anilor, Dumnezeu m-a făcut să înţeleg doctrinele harului, să înţeleg suveranitatea absolută a lui Dumnezeu şi mântuirea Lui puternică. Ceea ce am descoperit din Cuvântul lui Dumnezeu am împărtăşit şi altora, din cercul de prieteni, la grupul de studiu biblic, prin predicare şi pe site-ul www.predici-reformate.com. Dumnezeu mi-a arătat pasiunea Lui pentru adevărul Lui şi faptul că El luptă împotriva învăţăturilor greşite, care nu Îl onorează pe El. Am învăţat de la El şi am luat atitudine împotriva unor învăţături greşite promovate în cărţi tipărite în ultima vreme la unele edituri creştine – şi astfel unii oameni au început să se întrebe cine sunt.”

Mihai Corcea: Cum era viaţa ta înainte să îl cunoşti pe Dumnezeu?

Florin Motiu: Am început să frecventez grupa de copii când eram în clasa a şasea. Îmi plăceau lecţiile, imaginile, m-am familiarizat cu povestirile biblice, îmi plăceau cântările şi programele pe care le ţineam în biserică, dar mesajul cu privire la păcătoşenia mea şi la nevoia de mântuire nu au pătruns prea adânc în inima mea. Acest timp petrecut la grupa de copii a ţinut doi ani, până în clasa a opta. Cândva în perioada aceea, nu mai ştiu exact când, am descoperit în sat la bunici, într-un sertar, o broşură catolică în limba maghiară, care spunea că până la 14 ani omul nu e responsabil de viaţa sa, aşa că, dacă moare până atunci, copilul e mântuit. Acele cuvinte m-au marcat profund, le-am crezut şi m-au liniştit în cei doi sau trei ani care au mai trecut până la împlinirea vârstei de 14 ani. Când am avut 15 ani a început să mă tulbure tot mai mult gândul acesta: ce se va întâmpla cu mine dacă voi muri? Unde îmi voi petrece veşnicia? Atunci am început să merg regulat, la fiecare serviciu divin, la biserică. Era în 1989. Apoi, în 1990, Dumnezeu mi-a dat mântuirea Lui. Ţin minte şi acum ziua aceea: era pe 23 aprilie 1990, se împlinesc acum 20 ani…

MC: Ce schimbare s-a produs în tine atunci când te-ai întâlnit cu Dumnezeu?

FM: Am avut 16 ani când m-a salvat Dumnezeu. Viaţa mea era ca a oricărui adolescent obişnuit. Am ştiut imediat că Dumnezeu mi-a dat viaţă veşnică, teama de condamnare s-a dus. Am ştiut că schimbarea din viaţa mea însemna o ruptură radicală cu lumea. Ştiam că trebuie să trăiesc altfel decât colegii mei de la şcoală. Şi doream acest lucru. Însă nu conştientizam întotdeauna bagajul de obiceiuri de dinainte care nu se potriveau cu viaţa creştină, obiceiuri care trebuiau înlocuite. Din cauza mediului, a colegilor, a fost mereu ispita de acţiona ca şi ei ca să fiu acceptat. Conştientizarea noii mele identităţi a însemnat un proces care s-a accentuat mai ales după terminarea liceului. După terminarea liceului am dat examen la Institutul Emanuel din Oradea şi nu am intrat, din cauză că, fiind la un liceu cu profil electrotehnic, nu am făcut gramatică timp de patru ani – aşa că nota de la gramatică mi-a stricat media oarecum bună de la celelalte două examene. Dar apoi, în lunile care au trecut, eu am înţeles că, înaintea lui Dumnezeu, nu mă calificam să fiu student la Institutul Biblic, că viaţa mea nu era în ordine. Atunci Dumnezeu mi-a cercetat viaţa şi au urmat luni de pocăinţă, în care Dumnezeu a lucrat la inima mea. În anul următor am intrat al treilea pe listă la Institutul biblic.

MC: Cine şi ce este pentru tine Dumnezeu?

FM: Înainte de toate Dumnezeu este Mântuitorul meu. Am motive nenumărate să Îi mulţumesc: pentru viaţa însăşi, pentru sănătate, educaţia pe care am primit-o, pentru părinţi, soţie, cămin, pentru călăuzirea de-a lungul anilor, pentru oportunitatea de a studia la Institutul (apoi Universitatea) Emanuel, pentru chemarea la lucrare şi pentru asistenţa în lucrare. Dar, cu cât trec anii, cu cât conştientizez tot mai mult seriozitatea păcatului şi conflictul spiritual generat de prezenţa firii pământeşti, cu cât înţeleg mai mult inabilitatea de a lupta cu forţele proprii împotriva păcatului – cu atât Îl apreciez tot mai mult pe Dumnezeu ca Mântuitor. Sunt total dependent de El. Mult mai mult decât conştientizez adesea.  Mântuirea Lui sunt legate organic de suveranitatea  Lui absolută şi de dragostea Lui infinită pentru mine. Aceste adevăruri îmi dau viaţă şi putere să merg înainte. Ştiu că nu sunt al meu. Dumnezeu a hotărât să mă iubească şi să mă facă al Lui pentru veşnicie.

MC: Ce înţelegi prin conceptul de mântuire?

FM: În primii ani după ce m-am întâlnit cu Dumnezeu, mântuirea, aşa cum am fost învăţat în biserica în care am fost botezat, era o mântuire care se putea pierde. Trebuia să lupţi să te ţii pe cale, unii chiar afirmau că noi generăm credinţa. Am descoperit mai apoi că mulţi din biserică trăiam cu o teamă nerostită, dar puternic simţită, de a nu săvârşi cumva păcatul de neiertat. Nu ştiam care putea fi acela, probabil păcatele mari. Abia când am ajuns la facultate şi am descoperit casetele audio ale lui John MacArthur am aflat că mântuirea lui Dumnezeu e veşnică şi e tare în mâinile Lui. A fost ca o a doua mântuire. A fost ca un nou început. A fost intrarea în binecuvântarea mântuirii reale, pe care o aveam, dar de care nu eram conştient. Mântuirea lucrată de Dumnezeu este una decisivă, o dată şi pentru totdeauna. Mântuirea nu înseamnă că omul ia decizia să Îl urmeze pe Dumnezeu şi apoi încearcă să se ţină de această hotărâre, ci că Dumnezeu schimbă viaţa unui om, îl aduce în părtăşie cu El, îi dă harul să persevereze în credinţă şi să umble pe calea unei sfinţiri progresive şi că Dumnezeu îl va conduce pe copilul Său până acasă în glorie. Abia în timp am înţeles doctrina justificării prin credinţă, baza mântuirii noastre. Suntem mântuiţi nu pe baza supunerii noastre, ci a supunerii lui Hristos, a cărui dreptate ne este imputată nouă. Cât timp dreptatea lui Hristos e nepătată, eu sunt nepătat înaintea lui Dumnezeu.

MC: Ce înseamnă pentru tine Evanghelia?

FM: Evanghelia nu înseamnă faptul că Dumnezeu ne-a dat oportunitatea de a ne mântui, dacă vrem, pe baza a ceea ce a făcut Hristos. Nu înseamnă nici conlucrare cu Hristos: că El a murit pentru păcate, iar acum depinde de mine să Îl accept, să mă supun, să perseverez. Evanghelia nu e mesajul despre şansa omului de a se mântui. Evanghelia e vestea bună că Dumnezeu mântuieşte cu adevărat, prin har, de la început până la sfârşit, pe omul care nu putea face nimic pentru mântuirea lui. De fapt, pe omul care nu dorea să aibă a face nimic cu Dumnezeu şi cu lucrurile spirituale. Hristos a murit pentru păcatele mele şi El mă mântuieşte cu adevărat, nu îmi dă şansa să mă mântuiesc eu cu ajutorul Lui. Naşterea din nou e în întregime lucrarea Duhului Sfânt, nu am nicio parte în ea. El mă aduce la viaţă, îmi dă o natură nouă, mă iluminează să văd adevărul, îmi dezrobeşte voinţa şi îmi dă puterea să Îl accept pe Hristos şi mântuirea Lui. Evanghelia e vestea bună că Dumnezeu într-adevăr mântuieşte, cu puterea Sa suverană şi eficace oameni oricât de păcătoşi şi împietriţi. Pavel nu s-a ruşinat să predice o astfel de Evanghelie, o astfel de mântuire a unui asemenea Dumnezeu. Aceasta a fost slava lui.

MC: Cum a luat naştere grupul pe care îl slujeşti momentan?

FM: Grupul de studiu biblic în care slujesc, în forma aceasta, a luat naştere în decembrie 2003. A început ca un grup de părtăşie şi studiu biblic. Eu deja descoperisem doctrinele harului şi le-am împărtăşit celor cu care am făcut parte înainte dintr-un alt grup de studiu biblic. Acest grup nou, într-un format nou, a însemnat continuarea unui grup care a funcţionat între 2000-2003. În acel grup, pe măsură ce descopeream doctrinele harului, teologia lui Calvin şi a puritanilor, le împărtăşeam celor prezenţi lucrurile binecuvântate pe care le aflam. În acest grup nou ne-am concentrat mai mult pe doctrinele harului şi, de-a lungul anilor, am crescut cu toţii în cunoaşterea învăţăturii Evangheliei despre harul suveran şi eficace al lui Dumnezeu şi despre mântuirea Sa puternică. De la început am numit acest grup Beth ha-midrash, „Casa învăţăturii”, căci acesta a fost şi este scopul lui.

MC: Cum a luat naştere site-ul predici-reformate.com?

FM: Lucrarea pe un site a început la fel ca şi grupul. Grupul a însemnat dorinţa de a împărtăşi altora ceea ce primeam de la Dumnezeu: mângâierea extraordinară de a avea un Dumnezeu suveran şi o mântuire puternică. Bineînţeles că ani de zile nu a existat nicio idee să pornim vreun site sau aşa ceva. Abia prin 2008, la început, a venit ideea: lucrurile pe care le studiem şi le descoperim în Cuvântul lui Dumnezeu, de ce să nu le împărtăşim şi altora? De ce să nu le punem şi la dispoziţia altora? Aşa a apărut ideea de a avea un site. Ne-am gândit că poate Dumnezeu va găsi cu cale să binecuvânteze suflete prin ceea ce ne-a dat şi nouă. A fost bucuria de a spune şi altora ceea ce ne-a umplut nouă inima de bucurie. Versetul care m-a însoţit în mereu în ce priveşte postarea de materiale pe site este cel din Eclesiastul 11:1 – „Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!” Un lucru în care am găsit deosebită plăcere a fost acela de a face mesaje audio din predicile unor mari predicatori din Istoria Bisericii: Spurgeon, Whitefield, Martyn Lloyd-Jones, Calvin, Bonar, Manton, etc. În bisericile noastre nu s-a auzit prea multe despre ei. Sau, dacă se ştie ceva, se ştie despre ei. Prin aceste predici oamenii pot să cunoască mai mult ce anume predicau aceşti predicatori mari. Cred că interacţiunea cu aceste predici dă multora o idee mai bună cu privire la predicatori decât dacă ar citi ceva despre ei.

MC: Care este lucrarea ta de traducător?

FM: Colaborez ca traducător şi editor cu edituri creştine. Am avut parte de experienţe deosebite în a lucra pe cărţi excelente. Am tradus o carte de John Piper – What Jesus Demands from the World, care urmează să fie publicată. Apoi, am editat o carte de meditaţii biblice a lui J.D. Watson – A Word for the Day, care analizează în fiecare zi a anului un cuvânt grecesc din Noul Testament şi dă o aplicaţie spirituală. Şi aceasta e în curs de apariţie. E o carte foarte bună. O experienţă aparte, însă, a însemnat traducerea cărţii lui John Bunyan – Mântuiţi prin har. Eu am citit-o în urmă cu câţiva ani şi mi-a plăcut extrem de mult. Foarte biblică, cu enorm de multe citate biblice, şi foarte simplă şi clară. Fără gândul de a o publica în vremea aceea (nu colaboram cu edituri atunci), am început să o traduc numai cu gândul de a o citi celor prezenţi la grup. Şi aşa a fost. În câteva întâlniri succesive, am citit această carte. Atunci cineva de la grup a spus: „E o carte pe care merită să o citească şi alţii. De ce nu am publica-o?” Am căutat o editură care să ia asupra ei această sarcină a publicării ei şi aşa a apărut. Din nou, a fost acelaşi motiv, ca tot ce am făcut la acest grup: să dăm şi altora din ceea ce noi am primit.

MC: Care sunt lucrurile din viaţa ta pentru care doreşti să ne rugăm?

FM: Ca Dumnezeu să mă păstreze vrednic de Evanghelia pe care mi-a încredinţat-o să o vestesc. Ca Dumnezeu să continue să ne călăuzească, pe mine şi pe fraţii mei de la grup, în adevăr, în sfinţenie, pentru perseverenţă. Şi ca Dumnezeu să descopere şi altora, prin lucrarea noastră, Evanghelia măreaţă a unui Dumnezeu suveran şi a unei mântuiri puternice.