ETC,
Si daca nu importa. Daca nu are importanta nimic din ceea ce faci. Daca existenta ta se reduce la clipa de azi si la iluzia clipei de mine. Viata-linie dreapta dintre doua clipe, care, paradoxal deseori nu sunt absolut deloc capetele acestei linii. Ma surprind facind lucruri care inainte nu le faceam deloc, nu din cauza ca nu mi-ar fi specifice sau ca ar fi interzise, dar pe care le evitam din simpla cauza de a nu permite celorlalti sa-mi cunoasca adevarata personalitate. Azi pot da foc la soare si scuipa impotriva vintului-am devenit indiferenta la consecinte. Ma rasplatesc cu trecutul, lovind haotic si cu ura ceea ce presupune a fi viitor...iluzoriu. De parca asi privi un film in care eroul principal este umbra mea, plasata in lumea incolora a realitatii. Umbra colorata in lume incolora. Traiesc in promiscuitate psihologica, permit sa ma violeze orice realitate externa si nu simt nici o durere-chiar daca inainte aceasta mai putea sa-mi provoace placere...placere de a trai. Realizez ca nu fac nimic si nu doresc nimic si pina la urma incep sa ma complac in situatia de a fi un Nimeni ce nu face Nimic. E mai usor asa. E obsesiv de usor. Ca un drog. Da, nimicnicia a devenit un drog, ce-mi distruge realitatea. Refuz sa lupt. Sens pierdut. Dorinta pierduta. Realitate epuizata. Sunt un om puternic de am putut sa ma storc singura pe mine si pe urma sa arunc cu dispret restul de coaja ramas ca dovada a unei oarecare existente. Si cind ai de spus multe ,dar nu poti spune nimic. Si cind vrei sa doara. Si cind miroase a inceput,dar e vorba de sfirsit. Si cind te pierzi. Te pierzi in propria lume, creata pentru a nu te pierde. Atunci stii ca nimanu-i nu-i pasa. Existenta ta e relativa. Nu traiesti in simbioza. Esti o simpla tinere de minte. Azi esti. Miine esti uitare. Bucurate! Uitarea cel putin e vesnica.
Sursa
2010-03-09 00:02:16