Leo ButnaruGoogle Page Rank

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





ALT POEM SENTIMENTAL DE LA ALMA MATER...


Prin geamul căminului 7...Prin geamul căminului 7 se întâmpla să vădcum se înălța maiestos, portocaliu, uriaș soarele ca un chepeng pe care îl deschidea cineva –Nu cumva ești ateu?!... Cum, cineva?... Chiar El, Marele! Alegeam ce alegeam necesar pentru prelegeri încercam să radiez din memorie regretele serii din cafeneaua „Trandafir” cu muzică populară & jazzîn care ne amestecăm studenții, poeții cu belferii.Pe la opt, cu troleibuzul 7, ajungeam la facultate între degete cu bilet de 5 copeici, anodin.În sala de cursuri deja mă aștepta ea, frumoasăcolegă orășeancă ce nu locuia la cămin.Era într-o vineri, seara trebuia să plec la Negureni.La prima dragoste. Iar acolo – țin minte până acu! –în auditoriul 13, sinucigaș de greu mi-a venit să-i spun poate cel mai greu cuvânt din viața mea, din viața ei: Nu...
UN POEM DE AZI, UN POEM DE DEMULT...


Leo ButnaruIatac de studentNegureni. Iatacul meu de copil. Acum – de studentvenit la părinți, dar căruia destinul îi făcu nedreptate.Angina cu miros de muștar lipit pe piept, pe spate, iar în gâtlejul cam hârcâit gust amărui de miere și lapte.Ah, nu voi merge la club, să-mi întâlnesc dragostea, prima,nu pot fuma „Leana” – țigări autohtone, nici „Prima”, d`ale bulgarilor.Radio-tranzistorul leton „Okean”, posturi „de după dâmb”, bruiate,să nu afecteze fericirea sovietică și prietenia popoarelor.Vacanța de iarnă va mai dura. Dar scurt, zgârcit, și iată – cu angină în miez de ianuar cu ceva zăpadă, dar mai mult noroi... Asta e: pe la noie cam trist, de nu-ți vezi prima dragostea, dar mai ales că trebuie să citeștiMarx, Engels, Lenin,  acesta cu „Un pas înainte, doi pași înapoi”.Așadar, iatac, suspine de dragoste, „Okean-Riga”. Angina agravatăde gândul că la Chișinău te așteaptă seminarul la comunismul științific....Miros de muștar, gust de miere și lapte. Prima dragoste, ca și ratată......Eh, multe-ar fi să-ți amintești de junețe și-angină într-un imperiu pe dric...9.XII.2019
O POETĂ A POSTAVANGARDISMULUI RUS: MARGARITA AL`




timpuleste incredibilînsă timpul ne-a încăput pe toțitimpul a încăput totultimpul a încăput timpulprecum inspirația încape expirațianu mai există hotare și războaiefiecare dintre noi are propriul său zborfiecare dintre noi are propriul său tichetfiecare are locul săuprin băltoace aleargă ploaiapeste oameni plutesc cuvinteleși asta e chiar aceeași clipăaceeași clipă minunatăîn care – incredibil –timpul ne-a încăput pe toțitimpul încape totulfiara încă nu s-a născut – dar fiară egândul cândva a fost pruncuțbotezat în cristelniță odată cu stelelegândul cândva boltă cerească a fostcristelniță care boteză cuvântulcândva cuvântul era mormăit de Zeidezvăluind cerul în sonuri scorojiteomul încă nu se născusedar buzele lui deja cântaurugăciunea mameiastăzi nu a fost ucis nimeniastăzi nimeni nu a ucisde-ar fi să rezistăm și mâineși mâine să izbândimce important e să spunem și mâineastăzi nu a fost ucis nimeniastăzi nimeni nu a ucistrăim în singurătateîntre mare și țărmîntre tunet și fulgerîntre trecut și viitorîntre exterior și interiorîntre moarte și eternitatenoi trăim în singurătateca respirația ce străbateîntre inspirație și expirațiecum mai trăieștidar cum mai trăieștiîntre mine și dumnezeufără numefără trupfără sufletspațiu al viitorului cuvântspațiu al viitoarei iubirifulgurantă realitate în bezna cuvintelorfulgurantă realitate în bezna cuvintelorde ce-a fost să cred în existența tade ce-a fost să-mi crezi tu mienu am nevoie nici de soare nici de lunăzi de zi și noapte de noaptenu am nevoie nici de viață din veac în veacși nici nu am de gând să suport moarteadescoperindu-mi fiece clipă a destinuluinu-mi sunt de-ajuns cele patru puncte cardinalenu-mi e de-ajuns corpul meta-cubuluifie ca fiecare val să-și primească propriul oceanfie ca însăși stelele să-și croiască ozorul din pânza ceruluiîn continuarea aripii amuțesc sentimentelecerul amuțește sub bolta întoarselor viceversa secțiuni necunoscuteși eternitatea-i ultim inel în lanț *     *     *trecutule – eu îți sunt Zeulviitorule – eu îți sunt templulprezentule – eu îți sunt Dragosteaîn ruinele visuluianiiși aceste bijuteriile voi scote din scrinba e vizibilba invizibil e omulba groaznic pentru lumeba mai minunat decât aștrii cereștistă printre ruinele visuluidementulsecol douăzeci și unulumea mea e de nereținutlumea mea e de nereținuteu sunt în eaea e în mineși nu înțelegcum de-aș fi putut să nu fiucum lumea putea fi unde nu eram euacești oameni și marea de unde   au apărut pe fundalul stelelor eterneeu de ce sunt omde ce nu pentru totdeauna*     *    *orbul merge pe drum           văzutvăzătorul merge pe drum         nevăzutexistentul merge pe drum        inexistentnu cânta!nu cânta! nu plânge!nu râde!nu iubi!întoarce cuvântul în uterul cuvântului!ridică-teîn genunchiși târăște-te!pe urmă întoarce-te la loc...*     *     *nu e suficient să trăieștinu e suficient să mori*     *     *între noi nu era nimic       decât cerulprivesc prin ecranul cu cristale lichideprivesc prin ecranul cu cristale lichidespune-mi că nu am muritspune-mi că am muritrâsetul – glasul zeului râsetuluirâsetul – glasul zeului râsetuluiplânsetul – glasul zeului plânsuluistrigătul – glasul zeului strigătuluiversul – glasul omuluiacest cuvânt are două-trei accente și așa mai departetot mai des revin în cerculconturat din cuvinteaici poți să nu respiridar dacă inima e chiar universulși mâinile ca niște oglinzite poartă tandru spre portodatăacest cuvânt va avea două-trei accente și așa mai departefiind ca o insulă fără limiteastfel cu miriade-constelații zboară păsărileastfel cu universurile zboară oameniinimic în plusnumai dragostedimineață de faianțăceața mai vălătucește peste râudar lumina e gata să curme liniștea oarbeloroglinzipe masă e o dimineață de faianțădoarme viermele de mătase în cocon de steleeu simtcum mă transform cu-ncetulraza lunii e tot mai subțiretot mai înalte sunt semnele încondeiate de imensitateviermele de mătase doarme-n cocon de steles-a spart oglinda șioceanul s-a revărsat*      *     *E primăvarăși în fiece mugur eViață în fiece mugur eMoarteși în fiece mugur eCredințăcândva oceanul își va lăsa țărmurilecândva oceanul își va lăsa țărmurilefără să mai poată a le ținea în mâiniși nici mâinile să le mai ținăcândva trupul se va prefaceși cerul se va preface-n pulberem-am încâlcit prin cuvinte cum printre stele m-aș încâlcidin întâmplare mângâiată de o privireeu mai trăiesceu mai trăiescși-ar trebui să fac cevasau să nu fac nimicsă stau și să privesc la cerprin geam să privesc păsări ploaie soarelunăce bine ece bine ecu cât mai îndepărtată de stele sunt eu cu atât mai invizibilăde parcă nici nu aș finu aș fica și cum n-aș existasunt un cubeu sunt o mumiedesprinsă de fața meaarsă de soarele umbreisunt un astronautce zboară spre lunăc-un strop de dragoste în gâtlejeu sunt un cubpe propriul meu obrazsub stindardul CAUTĂ CAUTĂ CAUTĂ CAUTĂ pe insula odată-și-odatăpe insula odată-și-odatăîn birtul undeva-cumvaprintre aplecate acoperișuri și felinareeu voi bea vinplângându-mi de milăcu ciorchinii mâinilornu doarme bulevardul inelatlacrimafenomenal sufletuluinu doarme bulevardulnu doarme bulevardul inelat în jurul grădinilor*ca pe o datorie eu îi reîntorc lui Dumnezeu frumusețea______________ *În original: Садовое кольцо – bulevard-inel în centrul Moscovei.sub horbota subțiresub horbota subțireși mâinile și ochiiascund tristețea ploiieu știu că tu cunoști cuvântul fermecatînsă tristețea e cel mai vrăjit cuvânt al ploiio să-ți povestesc despre un vis o să-ți povestesc despre un vis în carenu se rotește soare lună nici chiar umbra universuluiaici nu a trăit nici chiar Dumnezeuaici îngerii sunt ca păsările raiuluiiar demonule duh neîntrupat
SCRISUL DE MÂNĂ. CALIGRAFIE ȘI PSIHOLOGIE




Cu titlu de autotest psihologic, introspectiv, să încercăm a fi cât mai atenți la propriul nostru scris de mână, la cel al rudelor, prietenilor, cunoscuților, apreciindu-l mai mult sau mai puțin conform unor prescripții grafologice. În baza acestora, s-a ajuns la concluzia că persoanele care au un scris foarte înclinat posedă o mare sensibilitate. Literele în suiș vorbesc de ardoare. Finalele scurte – de economie. Scrierea rapidă – despre o concepție promptă. Scrierea clară și armonioasă atestă o inteligență limpede. Curbele denotă blândețe. Litera n caligrafiată în formă de uar sugera că autorul e un om binevoitor... O filă fără margine și alineate denotă avariția. O margine egală de ambele părți relevă ordine și armonie. Un scris orizontal, rigid, drept, „țeapăn“, e mărturia voinței și inflexibilității. Scrisul orientat în pantă urcătoare, dar „aspru“, ar deconspira, cică, vanitatea prostească. Dacă urcă exagerat, el e însemnul exaltării. Scrisul care coboară adie a pesimism, a melancolie. Coborând energic, el dezvăluie dezolare și poate că predispoziție spre – Doamne ferește! – suicid. Scrierea sinuoasă, în serpentină, e cea a supleței de spirit, a diplomației etc.S-a susținut (unii zic, chiar, s-a constatat...) că nu doar în scrisul unui individ, ci și în cel comun, al unui sau altui popor, sunt investite o anumită psihologie și ireductibile trăsături de caracter etnic. Nu e întâmplătoare, se crede, nici direcția scrisului, de la stânga la dreaptasau viceversa. Izvoditorii scrisului ce aparțineau rasei negroide și celei semite (sud-vestul Asiei și nordul Africii: arabii, sirienii, evreii etc.) priveau către sud, spre locurile originii lor, însă își îndreptau scrisul spre răsărit. Albii, în schimb, priveau spre nord, unde li se aflau tărâmurile genezei, în consecință orientându-și scrisul tot spre răsărit, însă pe papirus sau pergament vectorii grafici ai unora și celorlalți au ieșit ațintiți, de fapt, în direcții diferite.Nici configurația literelor în alfabete nu reprezintă un dat invariabil. De-a lungul timpurilor, caligrafia își schimbă caracterul. Herbert Read susținea că, întotdeauna, „conștiința individualității a fost subordonată conștiinței solidarității de grup sau de clasă. Acest lucru ar putea fi demonstrat în mod evident de istoria scrisului de mână. Însăși expresia «scrisul de mână» este o noțiune modernă ce vorbește despre scriptele grecilor sau ale romanilor, chiar și de cele ale umanismului. Până astăzi ne tot minunăm de uniformitatea scrisului părinților sau bunicilor. În veacul al XVIII-lea sau al XIX-lea, numai personalitățile cu totul excepționale și excentrice își permiteau să aibă un scris de mână foarte individual“.Printre cei care au întrunit deopotrivă caracteristici de excepție și excentrice a fost și Herman Melville, metamorfozele dinamice ale firii și psihologiei sale regăsindu-se chiar și într-o succintă, energică mărturisire ce atestă o firească doză de exagerare pentru un om ales: „Fără săvreau, caligrafia mea se transformă și încep să folosesc litere mari, de afiș. Dați-mi o pană de condor! Dați-mi craterul Vezuviului drept călimară!“De unde și concluzia că manuscrisele scriitorilor sunt mai personale și mai deosebite unele de altele decât cărțile lor. S-a constatat că până și vibrația literei din răvașele lui Pușkin se deosebea în cazul când îi scria unui coleg sau când se adresa vreunui moșier. În genere, autorullui Evgheni Oneghin este stăpân deplin pe scrisul său, modelându-l în funcție de situație și necesități. Chiar și mostrele de autografe erau diverse, împărțite în două categorii și patru specii. Prima categorie era considerată artistică, de creație, a doua – mondenă. Cea dintâi includedouă specii: de ciornă și pe curat. Secunda – specia intimă și cea oficială. A. Efros remarca: „Autografele de creație pe curat sunt executate cu niște trăsături zvâcnite, repezi, strălucitoare, triumfătoare în înălțările și bruștele lor căderi, înzestrate cu o neclintită prezență a ritmului.Autografele în ciornă sunt scrierea în halat, încă desculță, cu literele ciufulite, cu stenogramele larvare ale cuvintelor, mai curând reprezentând semnele convenționale ale viitoarelor noțiuni, decât sensuri inteligibile...“Naratorul din nuvela lui A.P. Cehov Scriitorul spune despre un personaj: „Judecând după caligrafia sa dezinvoltă, cu înflorituri, el nu era străin de civilizația europeană“. Poate că respectivul tindea să atingă un anumit ideal caligrafic, definit de Herbert Read ca „scris înzestrat cu frumusețe, dar fără personalitate. Deoarece personalitatea nu încearcă să se manifeste decât rareori în iscălitură sau în câte un autograf“. Cehov însuși aproape că nu a lăsat în urma sa manuscrise. Cele existente, totuși, le-au păstrat apropiații și prietenii săi. De altfel, acest detaliu vorbește și el despre anumite trăsături de caracter ale celebrului autor.Iuri Tînianov a fost pus în gardă de felul în care a apărut în ochii și înțelegerea altora propria sa caligrafie, remarcând: „Nu cred în psiho-grafologie din clipa în care grafologul Morgenstern, privind la scrisul meu, a spus că în viața-mi personală sunt un tiran“. Ei bine, declară omul ce declară, însă nu e obligatoriu să se tot țină de exclamații erupte în clipe de năduf, precum i se întâmplă aceluiași I. Tînianov, care își menținu un interes permanent față de particularitățile scrisului altora. Iată unele note pe care le pregătise pentru un eventual studiu: „Cuneiformele pătrate ale lui Ceaadaev, care-și bătea joc de epoca sa, filele manuscriselor lui asemănătoare cu niște bule papale.Parcă i-ar semăna, parcă nu i-ar semăna autorului său scrisul lui Viazemski; pătrate, unele litere luate aparte, însă butucănoase, ca din topor, cu streșini de paie prăvălite în toate părțile, ca într-un cătun obișnuit, ce e proprietatea vreunui cneaz.Începând cu Alexandru I, scrisul țarilor are alură de cal-circar, dresat, în stare să se miște doar în cerc....Sârmă frântă, tremurătoare – scrisul lui Tiutcev, amintind de colțuroasele linii gotice ale domurilor nemțești......Gogol e un sârguincios, sub a cărui mână mai trăiește încă modelul consacrat de caligrafie“. Apoi, în altă parte: „Îngrijitul, delicatul și copilărescul scris al lui Gogol...“Lev Tolstoi învedera prin excelență o atitudine conservatoare față de munca scrisului, fie aceasta și de rutină. Neavând la inimă ciornele, el nu așternea în grabă prima sau a doua variantă a vreunei povestiri. „Ne-acuratețea“ unei atare metode, precum i se părea lui, l-ar fi deprimat, l-ar fi abătut de la subiect, curmându-i pofta de a mai scrie. Spunea că se conduce mereu „de sentimentul afectivității sau al urii față de mișcarea scriiturii. Plictiseala e cel mai sigur semn al ne-artistismului. Până nu am șlefuit fraza precedentă, nu pot începe alta nouă“. Antipodul lui Tolstoi îl reprezenta, s-ar putea spune, Dostoievski, despre care N. Ciudakova remarca: „Scriind capitolele din Adolescentulcu o imaginație și rapiditate fulminante, (Dostoievski) lăsa în manuscris însemne sugestive – aluviunile gândirii sale puternice, imagini, scene schițate grabnic pe colțurile de file, pe câmp, printre rânduri...“ Iar B. Tomașevski depista în astfel de manuscrise și „un fel de nerăbdare psihologică a șuvoiului de gânduri haotice, de nestăvilit“. Dostoievski însuși dădu dovadă de erudiție și intuiție psiho-grafologice demne de atenția experților în domeniu. Iată un pasaj din romanul Idiotul: „Oho! exclamă generalul, la vederea micii probe caligrafice, prezentate de cneaz, păi asta nu-i probă, e o adevărată mostră, un model! Și încă din cele mai rare! Ia te uită, Ganea, ce ditamai talent!Pe foaia cea groasă și velină cneazul însăilase cu vechi caractere medievale rusești următoarea frază: «Scrisu-s-a de către smeritul egumen Pafnutie și cu mâna sa iscălitu-s-au».– Iar asta, porni a lămuri cneazul, cu extremă îndemânare și plăcere, asta e propria iscălitură a egumenului Pafnutie. Splendid se mai iscăleau toți acești vechi egumeni și mitropoliți ai noștri, și cu ce gust ales, uneori cu câtă sârguință!... Apoi am mai scris și cu alte caractere dincoace: ăsta e acel caracter rondo-majuscular francez din secolul trecut, unele litere se scriu oarecum altfel;  chiar caracterul folosit în piețe și de către copiștii aceia publici, imitat după propriile lor mostre... Am strămutat caracterul francez în literele rusești... (Iar) acesta e unul din caracterele pur rusești, cel practicat în cancelarii, în cele militare mai ales, scrierea furierilor, cum s-ar zice. Așa se scrie o hârtie oficială, adresată vreunei mari-mărimi, cu caractere așijderea majusculare, într-acea preafrumoasă scrisă, cu aldine, în negru-gras executate fiind literele, dar de un admirabil gust, totuși. Un caligraf nu și-ar fi permis parafele acestea ori încercările astea de parafe, mai bine zis, le vedeți colea, semicodițele astea, neduse până la capăt, dar, în întregul ei, privită scrisa, ia uitați-vă, anume în ele îi constă tot caracterul, zău dacă nu înțeleg suflețelul acesta de furier și soldățoi ce se vădește aicea: ce tare s-ar fi avântat el, parcă, și ce mai dă din el talentul, cum s-ar zice, dar și ce tare-i mai e prins în copci gulerul vestonului, disciplina militară până și în scrisul lui răsfrângându-se; o drăgălășenie!...Ei, iată colea și cea mai simplă, obișnuită, dar și de cea mai pură speță totodată, scrisă englezească: aici e culmea ce-o poate atinge grația, mai sus n-are unde accede, totul e numai farmec, în scrisul acesta mărunt ca mărgelușele, scăpărător ca mărgăritarele, e un model finit; dincoace îi puteți vedea și variația, care iar franțuzească e; mi-am însușit-o de la un voiajor comercial francez: aceleași caractere englezești, doar că linia neagră e un piculeț mai neagră și mai groasă decât în cele englezești, chiar dacă se încalcă oarecum astfel proporțiile și luminozitatea! Vă invit a constata și altceva încă: ovalul e așijderi schimbat, e nițeluș mai rotund, și iar mi-am permis aici o parafrază, or, parafele sunt cel mai periculos lucru posibil, domnilor! Parafa cere un gust absolut ireproșabil; dar și când îți reușește, când izbândești a-i găsi proporțiile, cu nimic nu mai este comparată o astfel de scrisă, poți să te și îndrăgostești de ea, zău. – Oho! pân-la finețuri ajungi mata, tăicuțule, râse generalul. Care caligraf? Ești pur și simplu un artist!“ (Trad. de Al. Cosmescu.) Cred că această mostră de psiho-grafie îndreptățește amploarea citatului...
Leo BUTNARU - POEME


Cuiuldacă ar fisă te răstignești tu pe tine însuțiun cui ar rămânea nebătut – cevaca în pilda orientală în care se spune despre încercarea de-a aplauda cu o singură palmă...NimbDe nu ar avea noroc de urechiunoranimbul  le-ar aluneca peste umeriatârnându-le juvăț de gât, – constatăun simplu electrician împuternicit cudeservirea nimburilor.Loc sub soareÎn prezent populația globului pământesc e de 7 miliardeși ceva în creștere continuă...Va veni timpul când sub soare nu vor mai rămânea decât locuri în picioare. După destrămarea imperiuluiS-a destrămat imperiul.Și siberian-european. Și bolșevicȘi imensȘi de nimic.Deja în fostele colonii e mai multăsau mai puțină libertate.                                        După ce ies din frizeriibărbații miros a pariziene mărci de apă de colonie.                                                                      În piețe se crede că poți găsi de toate.Magazinele sunt doldora de fructe exotice – oincredibilă abundență a citricelor...                                   ...A! mă întrebați dar cum e cu poezia după destrămareape-alocuri sângeroasă a imperiului răutăților?                      Cum să vă spun?... Să zicem suportabilă... Chiar dacă epoezia cicatricelor...Fiece ziFiece zi – cu minunea tacu minunea ei:propria ta viață.PrimulPrin urmare pe lumea încă lipsăapăruseră Adam și Evade a zis Creatorul:– Unu, doi... – astfel dând rezultatul extraordinar nefalsificatal primului recensământ pe Pământdar în lumea încă lipsă... Buddha și polițistulVăzându-l pe Buddha cel cu o sută de brațepolițistul universal exclamă bleg:                                                      Oho ce de-a cătușe ar fi necesare!...O polițistul universal!Bineînțeles mi-l amintesc mai din secolul trecut când l-am auzit întrebându-l peun crescător de porumbei câte timbre încleie el pe hulubii de poștă...Un dac la RubiconÎn ce mă privește post-factum aș avea ceva de mărturisit – și euam coborât din Galia Cisalpinapanta spre Rubicondar doar să-mi adap calul;                                          numai atâtchiar dacăîn mersul calului în buzunarmi se bătea zornăitorzar de zarpe care eumi-am zis să nu le aruncpentru că nu mai avea rostsă trec Rubiconulodată ce Iulius Cezar dejacucerise Italiarăzboiul civil devenind război militarîncheindu-se destul de arbitrarîncât euconcomitentstrăin și autohtonaveam toate motivele să fiucu sufletul împăcatcu calul adăpatținându-l pașnic de frâula Rubicon.Vaca domnuluiVaca-Domnului – cel care o boteză astfel probabil și-ar fi dorit puțin lapte. Pe atunciomul încă nu cunoștea vinificațianarcoticeletutunul – de le cunoșteacine știe cum se numea azi Vaca-Domnului...Când omul pentru om poate fi...Chiar dacă lupii s-au cam împuținat ei mai sunt destui pentru ca omul pentru om să rămână a fi lup.                                                                  Însă deja cel mai grav grad de dușmănie azi nu mai e unul lupescanimalier când omul pentru om poate fi spam pokémonsau hacker.
EMINESCU, MAIORESCU, ALECSANDRI, CREANGĂ... AU FOST BĂIEȚI DE GAȘCĂ?




Se întâmplă ca unii dintre cei care scriu despre literatură, așa cum scriu, uneori să emită,   mai discrete sau mai netăinuite, intenții punitive pentru cineva, care s-a arătat în dezacord cu unele texte ale lor, cu ce „afirmă” sau „infirmă” dânșii. Iar mie, în cam generalizata indiferență față de adevărul literar sau, poate, în lașitate unora de a spune adevărul (să concretizăm: între Prut și Nistru), din teamă să nu fie „criticați” de X sau Y, mi s-a întâmplat să polemizez cu unii emițători de oarece critică literară, indicându-le, colegial și cu bunăvoință, să fie atenți la cazurile în care nu prea stăpânesc, să zicem, proprietatea unor noțiuni de bază, în istorie, în artă, în literatură în particular. Astfel, acum un timp, în ziarul „Jurnal de Chișinău” colegul Mircea V. Ciobanu o da serios în bară, consider eu, minimalizând până la condiția de mahala sau de gang importanța unei societăți literare, culturale, istorice, scriind nici mai mult, nici mai puțin că: „Pe la 1863, la Iași apare o gașcă literară elitară (orice gașcă este deschisă doar inițiaților) numită «Junimea»”. Adică, astfel se minimalizează până la frivolitate ceea ce se știa și s-a spus cu fermitate și seriozitate, noțional-academică, noțional-filosofică, chiar, despre o întrunire a celor mai luminate spirite din a doua jumătate a secolului XIX, despre asocierea lor într-o societate, care a avut un impact cardinal în „formarea unui orizont larg științific și de educație estetică (...) A promovat o literatură de valoare, subliniind rolul factorului estetic în producerea și aprecierea operei de artă, a trezit și a impus spiritul critic în cultura română, combătând pseudocultura (de care, de altfel, țin și... găștile! – l.b.), impostura, introducând o direcție nouă în gândirea și literatura română. (...) A încurajat, deopotrivă, istoria, filologia, geografia...” (Dicționar Enciclopedic, Vol. VIII. P. 371). Puneți toate cele enumerate sub degradanta noțiune de: „gașcă sf [At: POLIZU / Pl: găști / E: nct] 1 (Înv) Tovărășie (tainică) de oameni care urmăresc scopuri reprobabile. Și: (liv) clică, coterie” (DEX). La momentul oportun, i-am atras atenția lui Mircea V. Ciobanu la atare dezacorduri... scrâșnitoare, dintre ce spune el și ce a fost, totuși, „Junimea”, colegul însă nelăsându-se convins nici de Dicționarul Enciclopedic, nici de DEX, contraargumentând (am discutat pe Facebook, adică într-o... „bibliotecă” publică, păstrând desfășurătorul conversației): „Gașca, ca și boema, e un soi de aristocratism cu reguli esoterice, cu restricții pentru cei neinițiați. Sigur că eu am forțat nota, pentru că ceea ce se definește azi prin «gașcă» mâine va fi grupare, poimâine – școală estetică, pleiadă etc”, sublinia MVC. Să vezi liberalism întru relaxare noțională până la... desconsiderarea unei organizații care a făcut epocă, a modernizat civilizația românească (la compartimentul estetică, emisie și recepție literară, filosofică)! Însă polemistului nu i se pare inadmisibil de a generaliza, ticsind epoci și nume ilustre în acest termen minor, frivol: gașcă. Dar parcă tresărindu-i, totuși, în minte o scânteie de îndoială că ar fi făcut-o oarecum lată, colegul virează... aiurea, scriind: „...eu prefer «găștile» în locul «uniunilor de creație». Literatura o mișcă înainte individualitățile... sau GĂȘTILE. Care devin, cu timpul, școli. Mai bine zis, ele se consideră de la bun început școli și grupuri cu pretenții estetice, dar sunt considerate găști de cei din afara grupului”. Tii, comedie! Cum de nu s-a știut până în primul sfert al secolului XXI de rolul grandios al găștilor în literatura lumii?! La o adică, ceea ce numea Goethe Weltliteraturi nu ar fi fost decât o adunătură de... găști. Unde mai pui că în context nu era vorba de „uniuni de creație”, mult mai neimportante, după MVC, decât găștile. De aici încolo, opinentul își ia și mai mare avânt întru a-și apără... vântul cam... (renunț la epitet, să-l găsească cititorul), implicit mustrându-mă, parcă: „Ai uitat, probabil că, până la «Junimea», literatura era prezentă doar în saloanele aristocratice, boierești (de la Văcărești și Conachi, la Asachi). Că principiul esențial al societății era unul critic și chiar nihilist. Că ei își doreau «mai bine fără cărți, școli” etc., «dacă ele reprezintă o formă goală»... etc. Revoluționari, romantici, avangardiști (moderați). Iar dacă ne amintim că exponenții ei absoluți au fost Creangă, Caragiale și Eminescu... ce te deranjează? Ori vrei să spui că toată țara (și mai ales lumea academică) era încântată de scriitura lor? Așa că ei erau o gașcă de oameni normali, nu niște tipi sforăitori, cum îi reprezintă uneori istoria literaturii. Fără «găști», literatura stă pe loc”. I-am propus opinentului să ia aminte la sensul mai larg al momentului, la care el s-a referit „trunchiat”, după bunul plac: După George Călinescu, punctul respectiv din ideologia „Junimii”, elaborată de Titu Maiorescu, se referea la absoluta potrivire dintre fond și formă. Ideea, căreia MVC i-a frânt gâtul, e: Mai bine deloc universități, licee, reviste, cărți, dacă ele reprezintă o formă goală fără implicarea conținutului. Da, Maiorescu a fost poate că stâlpul de boltă al societății, însă MVC nu catadicsește să-l amintească, uitând și de alți protagoniști ai „Junimii” – Petre P. Carp, Theodor Rosseti, Vasile Pogor sau Iacob Negruzzi. Nu cred că aici ar fi vorba de amnezie... Iar dacă ar fi, precum insistă colegul, că „Junimea” nu era decât o gașcă, ieșea că aceste personalități nu constituiau decât o cârdășie de oarecare inși pe la periferiile societății, punând la cale acțiuni reprobabile...Intervin cu alte contraargumente, însă oponentul nostru (nu doar al meu; e de înțeles, nu?) nu se lasă, spunând că pin fluturarea stegulețelor găștilor el vrea să demitizeze istoria literară, viața literară: „Știu ce este gașca (inclusiv, conform DEX), știu ce este Junimea, știu ce este trafic de influență și deturnare de fonduri. Dar «gașca» niciodată nu se autonumește așa, e un titlu de «noblețe» (este catastrofală obsesia opinentului-oponent de a găsi noblețe prin... cotețe! – l .b.) pe care i-l acordă cineva. În acest sens, TOATE mișcările avangardiste DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ARTEI ACADEMICE erau găști care „săvârșeau acțiuni reprobabile”. (Deci și „Junimea”) era un „grup restrâns”, aflat „la periferia societății”. Un grup onorabil, care face o artă haute-couture, dar care nu e înțeles de societate, e privit de ea ca «gașcă». Din punctul de vedere al unor LITERAȚI BASARABENI, grupul de la Contrafort sau de la Semn poate fi (și este!) privit ca «gașcă». Acum dacă «gașca» se mai și susține reciproc, mai și propăvăduie o anume religie literară și îi ține la distanță pe alții, atunci imaginea lor nu e cea mai favorabilă în grupul celor respinși. Sigur că această «gașcă» își convertește, cu timpul, «porecla în renume», vorba clasicului, dar până atunci... Ah, da! Și dacă aceste grupuri mai fac niște proiecte prin care obțin finanțarea revistelor, atunci... ei intră sub incidența definiției lui Ilie Iliex. Eu înțeleg perfect ce ziceți voi și EVIDENT că eu forțez nota, pentru limpezirea demonstrației. Inclusiv, în cazul «Junimii». Dar eu zic să privim lucrurile în contextul subiectului. Și să demitizăm istoria literară. Și viața literară. Pentru că privită cu ochelarii unei statui, orice altă religie literară decât cea pe care o propovăduim ne va apare ca «gașcă». Dar găștile nu numai diversifică peisajul literar, ci și mișcă literatura, nu o lasă să lâncezească în autosuficiență”.  Citeam astea și mă... minunam, însă curând mă calmam, imaginându-mi cum ar suna în istoria literaturii române, scrisă de Călinescu sau Manolescu, Ștefănescu sau Holban, în studiile lui Dimisianu, Simion, Ungureanu, Simuț, Negrici etc., etc. termenul „gașcă” atribuit „Junimii”. Ce s-ar bucura șaizeciștii, șaptezeciștii, optzeciștii să fie descalificați până la condiția de... gașcă... Ce să mai vorbim, veselie mare.Revenind, în speranța ca opinentul meu să-și revină din excesul de a trivializa, a minimaliza, a spulbera, am zis să fim nițel mai serioși, pentru că nici pe timpul „Junimii”, nici pe timpul avangardiștilor nu exista noțiunea curentă și atât de banalizată „gașcă”. În cazul utilizării ei atât de arbitrare, inadecvate, ar reieși că și academiile filosofilor antici erau găști, că Socrate era un gășcar... Când spui „gașcă” (ca și „manea”), se înțelege exact ce se înțelege, curent, cel mai des: mai că haimanale de cartier, inși dubioși etc.Însă colegul a considerat că astfel mai că i-aș fi ridicat mingea la fileu, sărind (să dea în idee): „Exact! Hărmălaie de cartier, cum zici tu, poate fi o mișcare avangardistă pe care tu azi nu o percepi și nu o accepți. Nu există pe lume un obiect concret care s-ar numi gașcă. E o producție mentală sută la sută. E un cuvânt cu care îți exprimi atitudinea față de ceva ce tu (sau altcineva) consideri a fi minor, reprobabil, marginal, gălăgios etc. Iar băieții ăștia de cartier vor deveni, eventual, un Tristan Tzara sau Marcel Duchamp. Iar pisoarul lui, pe care tu îl privești cu dispreț, astupându-ți nasul, va deveni capodopera emblematică a modernității. Găștile artistice (în sens peiorativ) nu există decât în mintea celor care vor să-și afișeze disprețul și superioritatea. În lipsă de imaginație, rostesc execrabilul cuvânt «gașcă» și cred că au spus totul cu asta”.  Să nu țină cont bătăiosul coleg de analele literare universale, din care să afle că, precum la „Junimea”, și în avangardă au creat și valorizat oameni selecți, adevărați domni ai culturii, oameni atinși de geniu – Hlebnikov, Mandelștam, Maiakovski, Pasternak (la începuturi), Malevici, Chagall, Breton, Char, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Gellu Naum?... Nu, nu, ei nu veneau din „găștile” de cartier, ci din școli serioase, din har incontestabil. Nu veneau din argou, manea, kitsch. Istoria culturii, a artei are noțiunile ei constituite, acceptate și e curată stupizenie să reducem multe din ele la plebeianul „gașcă”.Altă dată (pentru că noi polemizăm deja de ani mulți), dorind irezistibil să-și etaleze oarece erudiție care, de fapt, era mai mult supoziție, mă... admonestase că – să vezi! – unui rus, în „România literară”, i-am articulat, românește, numele „Iarkevici” și nu… Yarkevich, pentru că el, opinentul, ar fi dorit să-i subliniez(e) originea… sârbă! Zicând: „Igor Iarkevici este, de fapt, Yarkevich (iar dacă vrem să accentuăm originea sârbă a numelui, atunci: Jarkevič)"].Ce să spui despre astfel de supoziții, de aproximații de amator înveterat? În genere, MVC sau nu știe a cerceta în arhivă sau îi este lene să o facă, de unde, fără documentarea, fără argumentarea necesară el afirmă lucruri așa, luate de după ureche, din presupuneri proprii, deloc apropiate adevărului. Așadar, în ce privește numele Iarkevici încerca să convingă ortografia română că ea ar trebui să-l scrie... Iarkevich, englezește, sau Jarkevič, deoarece ar fi de origine... sârbă. Însă iese o enormitate cu balcanizarea acestui nume slavon mai de nord, care provine de la rădăcina Iarko, aceasta – de la adjectivul «яркий» – strălucitor, eminent într-un anume domeniu, care ar produce o impresie puternică. Apoi, în Rusia veche, Iarko era numit și omul cu părul roșcat. Nu este exclus – presupun etimologii – Iarko să fi fost numit copilul născut într-o zi frumoasă, însorită. Pe de altă parte, chiar dacă Iarkevici ar fi fost nume de origine sârbă, de unde a luat MVC că el trebuie ortografiat cu „ch”? Pară astfel scriem numele poetului Adam Pulojić? Numele lui Slobodan Milošević? Sau Goran Bregović (care se declară iugoslav)? E bine să avem dorința și străduința de a merge la bibliotecă, să consultăm izvoare. Unde mai punem că azi computerul îți servește informația pe când te afli, poate, între perne moi. Prin urmare, să nu presupunem alandala, să încercăm a insista în „dreptate”... strâmbă.Dar să mai lăsăm relaxate presupunerile lui M. V. Ciobanu, conform cărora numele Iarkevici ar fi fost unul sârb. Păi, primo: amice Mirce, eu nu am tradus un scriitor… (get-beget) sârb, pentru că Iarkevici e un scriitor rus – nu? – ca și Lermontov-„scoțianul” (nu… Lermon), ca și (C)Kantemir (Antioh) moldo-valahul. Secundo: în limba română „Y” nu are trecere în fața lui „I”, când e vorba să se transcrie nume slave. Nici ch în fața simplisimului ci (aici e prea de tot, colega!). Deci, cum ortografiem numele (lui) Iaroslav (și a celui înțelept, kievean, și a celui de rând)? Sau pe cel al orașului Iaroslavl.  (Pentru ambele cazuri, vezi „Dicționar Enciclopedic”, București, 1999, vol. III, p. 145.) Deci, nu vei reuși să mă (ne) convingi că, sub aspect structural, „Iar”-ul din Iarkevici e „altul” decât, același, slavon, din numele propriu Iaroslav sau cel din toponimul Iaroslavl.  Alte exemple? În românește se ortografiază Babii Iar și nu Babii Yar. Oare Iar-ul din Iar-kevici este diferit de „Iar”-ul din… Babii? Sau Iarvet Iuri și nu Yarvet Iuri, celebru actor baltic? Iar pentru ci și nu ch a se vedea mai multe adrese cu numele rău-famatului Purișkevici (care conform logicii lui M.V.C ar trebui ortografiat… Purishkevich, pentru ca românul nostru să citească… Puriskevik).În cazul de ar fi altfel, precum sugerează colegul, ar trebui să ortografiem și pe la noi, dar și prin dreapta Prutului – Yarovoi și nu Iarovoi (Ion, Gheorghe, Petru…). Același lucru (în răspăr…) ar ieși cu (I)Yarîghin, (I)Yarkov (vezi pe net: View Alexandre Iarkov's professional profile on LinkedIn. LinkedIn is the), Iaroșevici (nu cu ch la… coadă!), Iarmolaev, Iarki(i), Iarțev, Iarmolenko, Iaremciuk (și nu Yaremchuk!), Iaremcea (nu cu…ch), Boiarski, Poluiarov…  – cum s-ar spune –  ≈∞ (aproape la infinit…), fără a se reuși detronarea „I”-ului, „ci”-ului și întronarea (…intonarea) după bunul plac a „Y”-ului și „ch”-ului… Pentru că presupunând el ce a presupus, MVC nu a propus și o altă regulă, explicită, credibilă, admisibilă întru ghilotinarea lui Iar și ci și încoronarea lui Yar și ch… Deductiv: și a lui shîn loc de ș, astfel că noi, românii, ar trebui să revedem sute de mii de texte, să „corectăm” extenuant, scriind: Pushkin în loc de Pușkin, Gorbachiov/ Goncharov în loc de Gorbaciov/ Gonciarov…Prin urmare, fiind ceva mai flexibil în opțiuni, eu cred că nimeni nu ar face caz, dacă cineva ar ortografia: Yarkevici, Yar, Yarovoi, Yarkov etc. – în unele texte românești s-ar putea întâlni și atare variante, chiar dacă cea recomandată, tradițional, e cu Iar. Mai mult ca atât, nimeni nu ar trebui să impute cu aplomb că – băgați de seamă! – „abaterea” nu se cade trecută cu vederea, pentru că e – zice M.V. Ciobanu – „importantă pentru acțiunea de culturalizare”. Unde mai pui că, nemodest vorbind, în traducerile mele din literaturile slave eu dau texte (și nu de ieri-azi) de dincolo de respectiva acțiune de primă treaptă de culturalizare, texte nițel superioare novicilor.Deci, nu ar fi un delict dacă am scrie (și) cu „Y”, numai că, în principiu, consolidat, tradițional deja, varianta propusă de Academia Română e cea cu „Iar”… Prin urmare, colegul ar trebui să-și adreseze (su)poziția (…convingerea?) și „principialitatea” respectivei instituții (a… instituțiilor), să vadă cum rămâne, totuși, cu respingerea lui „y” și „ch” și „afecțiunea” pentru „i” și „ci”, indicată, de altfel, și de corectorul ortografic electronic. (Eu unul presupun că preferința vine și din considerentul că pe i se poate pune punct… la timp și instructiv). Punct.Dacă pornim și de la alte dereglări noționale, devieri de la matricea principiilor literaturologice verificate, reconfirmate, aplicate curent, ne-revizionist, după propriul plac, e întemeiată întrebarea: cum poate un autor care scrie despre literatură, autor trecut de-a binelea de șaizeci de ani să deturneze grav adevărul? Ce să fie la mijloc? Infantilismul? Teribilismul? Sau ambele la un loc?
EMINESCU, MAIORESCU AU FOST... GĂȘCARI?...




Se întâmplă ca unii dintre cei care scriu despre literatură, așa cum scriu, uneori să emită,   mai discrete sau mai netăinuite, intenții punitive pentru cineva, care s-a arătat în dezacord cu unele texte ale lor, cu ce „afirmă” sau „infirmă” dânșii. Iar mie, în cam generalizata indiferență față de adevărul literar sau, poate, în lașitate unora de a spune adevărul (să concretizăm: între Prut și Nistru), din teamă să nu fie „criticați” de X sau Y, mi s-a întâmplat să polemizez cu unii emițători de oarece critică literară, indicându-le, colegial și cu bunăvoință, să fie atenți la cazurile în care nu prea stăpânesc, să zicem, proprietatea unor noțiuni de bază, în istorie, în artă, în literatură în particular. Astfel, acum un timp, în ziarul „Jurnal de Chișinău” colegul Mircea V. Ciobanu o da serios în bară, consider eu, minimalizând până la condiția de mahala sau de gang importanța unei societăți literare, culturale, istorice, scriind nici mai mult, nici mai puțin că: „Pe la 1863, la Iași apare o gașcă literară elitară (orice gașcă este deschisă doar inițiaților) numită «Junimea»”. Adică, astfel se minimalizează până la frivolitate ceea ce se știa și s-a spus cu fermitate și seriozitate, noțional-academică, noțional-filosofică, chiar, despre o întrunire a celor mai luminate spirite din a doua jumătate a secolului XIX, despre asocierea lor într-o societate, care a avut un impact cardinal în „formarea unui orizont larg științific și de educație estetică (...) A promovat o literatură de valoare, subliniind rolul factorului estetic în producerea și aprecierea operei de artă, a trezit și a impus spiritul critic în cultura română, combătând pseudocultura (de care, de altfel, țin și... găștile! – l.b.), impostura, introducând o direcție nouă în gândirea și literatura română. (...) A încurajat, deopotrivă, istoria, filologia, geografia...” (Dicționar Enciclopedic, Vol. VIII. P. 371). Puneți toate cele enumerate sub degradanta noțiune de: „gașcă sf [At: POLIZU / Pl: găști / E: nct] 1 (Înv) Tovărășie (tainică) de oameni care urmăresc scopuri reprobabile. Și: (liv) clică, coterie” (DEX). La momentul oportun, i-am atras atenția lui Mircea V. Ciobanu la atare dezacorduri... scrâșnitoare, dintre ce spune el și ce a fost, totuși, „Junimea”, colegul însă nelăsându-se convins nici de Dicționarul Enciclopedic, nici de DEX, contraargumentând (am discutat pe Facebook, adică într-o... „bibliotecă” publică, păstrând desfășurătorul conversației): „Gașca, ca și boema, e un soi de aristocratism cu reguli esoterice, cu restricții pentru cei neinițiați. Sigur că eu am forțat nota, pentru că ceea ce se definește azi prin «gașcă» mâine va fi grupare, poimâine – școală estetică, pleiadă etc”, sublinia MVC. Să vezi liberalism întru relaxare noțională până la... desconsiderarea unei organizații care a făcut epocă, a modernizat civilizația românească (la compartimentul estetică, emisie și recepție literară, filosofică)! Însă polemistului nu i se pare inadmisibil de a generaliza, ticsind epoci și nume ilustre în acest termen minor, frivol: gașcă. Dar parcă tresărindu-i, totuși, în minte o scânteie de îndoială că ar fi făcut-o oarecum lată, colegul virează... aiurea, scriind: „...eu prefer «găștile» în locul «uniunilor de creație». Literatura o mișcă înainte individualitățile... sau GĂȘTILE. Care devin, cu timpul, școli. Mai bine zis, ele se consideră de la bun început școli și grupuri cu pretenții estetice, dar sunt considerate găști de cei din afara grupului”. Tii, comedie! Cum de nu s-a știut până în primul sfert al secolului XXI de rolul grandios al găștilor în literatura lumii?! La o adică, ceea ce numea Goethe Weltliteraturi nu ar fi fost decât o adunătură de... găști. Unde mai pui că în context nu era vorba de „uniuni de creație”, mult mai neimportante, după MVC, decât găștile. De aici încolo, opinentul își ia și mai mare avânt întru a-și apără... vântul cam... (renunț la epitet, să-l găsească cititorul), implicit mustrându-mă, parcă: „Ai uitat, probabil că, până la «Junimea», literatura era prezentă doar în saloanele aristocratice, boierești (de la Văcărești și Conachi, la Asachi). Că principiul esențial al societății era unul critic și chiar nihilist. Că ei își doreau «mai bine fără cărți, școli” etc., «dacă ele reprezintă o formă goală»... etc. Revoluționari, romantici, avangardiști (moderați). Iar dacă ne amintim că exponenții ei absoluți au fost Creangă, Caragiale și Eminescu... ce te deranjează? Ori vrei să spui că toată țara (și mai ales lumea academică) era încântată de scriitura lor? Așa că ei erau o gașcă de oameni normali, nu niște tipi sforăitori, cum îi reprezintă uneori istoria literaturii. Fără «găști», literatura stă pe loc”. I-am propus opinentului să ia aminte la sensul mai larg al momentului, la care el s-a referit „trunchiat”, după bunul plac: După George Călinescu, punctul respectiv din ideologia „Junimii”, elaborată de Titu Maiorescu, se referea la absoluta potrivire dintre fond și formă. Ideea, căreia MVC i-a frânt gâtul, e: Mai bine deloc universități, licee, reviste, cărți, dacă ele reprezintă o formă goală fără implicarea conținutului. Da, Maiorescu a fost poate că stâlpul de boltă al societății, însă MVC nu catadicsește să-l amintească, uitând și de alți protagoniști ai „Junimii” – Petre P. Carp, Theodor Rosseti, Vasile Pogor sau Iacob Negruzzi. Nu cred că aici ar fi vorba de amnezie... Iar dacă ar fi, precum insistă colegul, că „Junimea” nu era decât o gașcă, ieșea că aceste personalități nu constituiau decât o cârdășie de oarecare inși pe la periferiile societății, punând la cale acțiuni reprobabile...Intervin cu alte contraargumente, însă oponentul nostru (nu doar al meu; e de înțeles, nu?) nu se lasă, spunând că pin fluturarea stegulețelor găștilor el vrea să demitizeze istoria literară, viața literară: „Știu ce este gașca (inclusiv, conform DEX), știu ce este Junimea, știu ce este trafic de influență și deturnare de fonduri. Dar «gașca» niciodată nu se autonumește așa, e un titlu de «noblețe» (este catastrofală obsesia opinentului-oponent de a găsi noblețe prin... cotețe! – l .b.) pe care i-l acordă cineva. În acest sens, TOATE mișcările avangardiste DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ARTEI ACADEMICE erau găști care „săvârșeau acțiuni reprobabile”. (Deci și „Junimea”) era un „grup restrâns”, aflat „la periferia societății”. Un grup onorabil, care face o artă haute-couture, dar care nu e înțeles de societate, e privit de ea ca «gașcă». Din punctul de vedere al unor LITERAȚI BASARABENI, grupul de la Contrafort sau de la Semn poate fi (și este!) privit ca «gașcă». Acum dacă «gașca» se mai și susține reciproc, mai și propăvăduie o anume religie literară și îi ține la distanță pe alții, atunci imaginea lor nu e cea mai favorabilă în grupul celor respinși. Sigur că această «gașcă» își convertește, cu timpul, «porecla în renume», vorba clasicului, dar până atunci... Ah, da! Și dacă aceste grupuri mai fac niște proiecte prin care obțin finanțarea revistelor, atunci... ei intră sub incidența definiției lui Ilie Iliex. Eu înțeleg perfect ce ziceți voi și EVIDENT că eu forțez nota, pentru limpezirea demonstrației. Inclusiv, în cazul «Junimii». Dar eu zic să privim lucrurile în contextul subiectului. Și să demitizăm istoria literară. Și viața literară. Pentru că privită cu ochelarii unei statui, orice altă religie literară decât cea pe care o propovăduim ne va apare ca «gașcă». Dar găștile nu numai diversifică peisajul literar, ci și mișcă literatura, nu o lasă să lâncezească în autosuficiență”.  Citeam astea și mă... minunam, însă curând mă calmam, imaginându-mi cum ar suna în istoria literaturii române, scrisă de Călinescu sau Manolescu, Ștefănescu sau Holban, în studiile lui Dimisianu, Simion, Ungureanu, Simuț, Negrici etc., etc. termenul „gașcă” atribuit „Junimii”. Ce s-ar bucura șaizeciștii, șaptezeciștii, optzeciștii să fie descalificați până la condiția de... gașcă... Ce să mai vorbim, veselie mare.Revenind, în speranța ca opinentul meu să-și revină din excesul de a trivializa, a minimaliza, a spulbera, am zis să fim nițel mai serioși, pentru că nici pe timpul „Junimii”, nici pe timpul avangardiștilor nu exista noțiunea curentă și atât de banalizată „gașcă”. În cazul utilizării ei atât de arbitrare, inadecvate, ar reieși că și academiile filosofilor antici erau găști, că Socrate era un gășcar... Când spui „gașcă” (ca și „manea”), se înțelege exact ce se înțelege, curent, cel mai des: mai că haimanale de cartier, inși dubioși etc.Însă colegul a considerat că astfel mai că i-aș fi ridicat mingea la fileu, sărind (să dea în idee): „Exact! Hărmălaie de cartier, cum zici tu, poate fi o mișcare avangardistă pe care tu azi nu o percepi și nu o accepți. Nu există pe lume un obiect concret care s-ar numi gașcă. E o producție mentală sută la sută. E un cuvânt cu care îți exprimi atitudinea față de ceva ce tu (sau altcineva) consideri a fi minor, reprobabil, marginal, gălăgios etc. Iar băieții ăștia de cartier vor deveni, eventual, un Tristan Tzara sau Marcel Duchamp. Iar pisoarul lui, pe care tu îl privești cu dispreț, astupându-ți nasul, va deveni capodopera emblematică a modernității. Găștile artistice (în sens peiorativ) nu există decât în mintea celor care vor să-și afișeze disprețul și superioritatea. În lipsă de imaginație, rostesc execrabilul cuvânt «gașcă» și cred că au spus totul cu asta”.  Să nu țină cont bătăiosul coleg de analele literare universale, din care să afle că, precum la „Junimea”, și în avangardă au creat și valorizat oameni selecți, adevărați domni ai culturii, oameni atinși de geniu – Hlebnikov, Mandelștam, Maiakovski, Pasternak (la începuturi), Malevici, Chagall, Breton, Char, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Gellu Naum?... Nu, nu, ei nu veneau din „găștile” de cartier, ci din școli serioase, din har incontestabil. Nu veneau din argou, manea, kitsch. Istoria culturii, a artei are noțiunile ei constituite, acceptate și e curată stupizenie să reducem multe din ele la plebeianul „gașcă”.Altă dată (pentru că noi polemizăm deja de ani mulți), dorind irezistibil să-și etaleze oarece erudiție care, de fapt, era mai mult supoziție, mă... admonestase că – să vezi! – unui rus, în „România literară”, i-am articulat, românește, numele „Iarkevici” și nu… Yarkevich, pentru că el, opinentul, ar fi dorit să-i subliniez(e) originea… sârbă! Zicând: „Igor Iarkevici este, de fapt, Yarkevich (iar dacă vrem să accentuăm originea sârbă a numelui, atunci: Jarkevič)"].Ce să spui despre astfel de supoziții, de aproximații de amator înveterat? În genere, MVC sau nu știe a cerceta în arhivă sau îi este lene să o facă, de unde, fără documentarea, fără argumentarea necesară el afirmă lucruri așa, luate de după ureche, din presupuneri proprii, deloc apropiate adevărului. Așadar, în ce privește numele Iarkevici încerca să convingă ortografia română că ea ar trebui să-l scrie... Iarkevich, englezește, sau Jarkevič, deoarece ar fi de origine... sârbă. Însă iese o enormitate cu balcanizarea acestui nume slavon mai de nord, care provine de la rădăcina Iarko, aceasta – de la adjectivul «яркий» – strălucitor, eminent într-un anume domeniu, care ar produce o impresie puternică. Apoi, în Rusia veche, Iarko era numit și omul cu părul roșcat. Nu este exclus – presupun etimologii – Iarko să fi fost numit copilul născut într-o zi frumoasă, însorită. Pe de altă parte, chiar dacă Iarkevici ar fi fost nume de origine sârbă, de unde a luat MVC că el trebuie ortografiat cu „ch”? Pară astfel scriem numele poetului Adam Pulojić? Numele lui Slobodan Milošević? Sau Goran Bregović (care se declară iugoslav)? E bine să avem dorința și străduința de a merge la bibliotecă, să consultăm izvoare. Unde mai punem că azi computerul îți servește informația pe când te afli, poate, între perne moi. Prin urmare, să nu presupunem alandala, să încercăm a insista în „dreptate”... strâmbă.Dar să mai lăsăm relaxate presupunerile lui M. V. Ciobanu, conform cărora numele Iarkevici ar fi fost unul sârb. Păi, primo: amice Mirce, eu nu am tradus un scriitor… (get-beget) sârb, pentru că Iarkevici e un scriitor rus – nu? – ca și Lermontov-„scoțianul” (nu… Lermon), ca și (C)Kantemir (Antioh) moldo-valahul. Secundo: în limba română „Y” nu are trecere în fața lui „I”, când e vorba să se transcrie nume slave. Nici ch în fața simplisimului ci (aici e prea de tot, colega!). Deci, cum ortografiem numele (lui) Iaroslav (și a celui înțelept, kievean, și a celui de rând)? Sau pe cel al orașului Iaroslavl.  (Pentru ambele cazuri, vezi „Dicționar Enciclopedic”, București, 1999, vol. III, p. 145.) Deci, nu vei reuși să mă (ne) convingi că, sub aspect structural, „Iar”-ul din Iarkevici e „altul” decât, același, slavon, din numele propriu Iaroslav sau cel din toponimul Iaroslavl.  Alte exemple? În românește se ortografiază Babii Iar și nu Babii Yar. Oare Iar-ul din Iar-kevici este diferit de „Iar”-ul din… Babii? Sau Iarvet Iuri și nu Yarvet Iuri, celebru actor baltic? Iar pentru ci și nu ch a se vedea mai multe adrese cu numele rău-famatului Purișkevici (care conform logicii lui M.V.C ar trebui ortografiat… Purishkevich, pentru ca românul nostru să citească… Puriskevik).În cazul de ar fi altfel, precum sugerează colegul, ar trebui să ortografiem și pe la noi, dar și prin dreapta Prutului – Yarovoi și nu Iarovoi (Ion, Gheorghe, Petru…). Același lucru (în răspăr…) ar ieși cu (I)Yarîghin, (I)Yarkov (vezi pe net: View Alexandre Iarkov's professional profile on LinkedIn. LinkedIn is the), Iaroșevici (nu cu ch la… coadă!), Iarmolaev, Iarki(i), Iarțev, Iarmolenko, Iaremciuk (și nu Yaremchuk!), Iaremcea (nu cu…ch), Boiarski, Poluiarov…  – cum s-ar spune –  ≈∞ (aproape la infinit…), fără a se reuși detronarea „I”-ului, „ci”-ului și întronarea (…intonarea) după bunul plac a „Y”-ului și „ch”-ului… Pentru că presupunând el ce a presupus, MVC nu a propus și o altă regulă, explicită, credibilă, admisibilă întru ghilotinarea lui Iar și ci și încoronarea lui Yar și ch… Deductiv: și a lui shîn loc de ș, astfel că noi, românii, ar trebui să revedem sute de mii de texte, să „corectăm” extenuant, scriind: Pushkin în loc de Pușkin, Gorbachiov/ Goncharov în loc de Gorbaciov/ Gonciarov…Prin urmare, fiind ceva mai flexibil în opțiuni, eu cred că nimeni nu ar face caz, dacă cineva ar ortografia: Yarkevici, Yar, Yarovoi, Yarkov etc. – în unele texte românești s-ar putea întâlni și atare variante, chiar dacă cea recomandată, tradițional, e cu Iar. Mai mult ca atât, nimeni nu ar trebui să impute cu aplomb că – băgați de seamă! – „abaterea” nu se cade trecută cu vederea, pentru că e – zice M.V. Ciobanu – „importantă pentru acțiunea de culturalizare”. Unde mai pui că, nemodest vorbind, în traducerile mele din literaturile slave eu dau texte (și nu de ieri-azi) de dincolo de respectiva acțiune de primă treaptă de culturalizare, texte nițel superioare novicilor.Deci, nu ar fi un delict dacă am scrie (și) cu „Y”, numai că, în principiu, consolidat, tradițional deja, varianta propusă de Academia Română e cea cu „Iar”… Prin urmare, colegul ar trebui să-și adreseze (su)poziția (…convingerea?) și „principialitatea” respectivei instituții (a… instituțiilor), să vadă cum rămâne, totuși, cu respingerea lui „y” și „ch” și „afecțiunea” pentru „i” și „ci”, indicată, de altfel, și de corectorul ortografic electronic. (Eu unul presupun că preferința vine și din considerentul că pe i se poate pune punct… la timp și instructiv). Punct.Dacă pornim și de la alte dereglări noționale, devieri de la matricea principiilor literaturologice verificate, reconfirmate, aplicate curent, ne-revizionist, după propriul plac, e întemeiată întrebarea: cum poate un autor care scrie despre literatură, autor trecut de-a binelea de șaizeci de ani să deturneze grav adevărul? Ce să fie la mijloc? Infantilismul? Teribilismul? Sau ambele la un loc?
Serghei ESENIN: DOUĂ POEME CELEBRE




SPOVEDANIUA UNUI HULIGANNu poate să cânte orișicare,Nu oricui îi este dat să cadă ca mărul goldanLa străine picioare.Aceasta e cea mai mare spovedaniePrin care se mărturisește un huligan.Eu afișez înadins o mină nefericită,  Pe umeri cu capul ca felinarul cu gaz lampant.A sufletelor noastre toamnă desfrunzită-mi placePentru urmași s-o fac de-a lumina constant.Îmi place când pietrele înjurăturilorFulgeră spre mine ca grindina furtunii râgâitoare,Și-atunci îmi strâng și mai tare-ntre palme Bășica frizurii mele, clătinătoare.Atunci atât de drag îmi e să-mi amintescIazul în lintiță, zvon de arini sub steleȘi că undeva la țară părinții îmi trăiesc,Cărora le este în cot de versurile mele,Dar cărora li-s scump cum carnea și pământul,Ca ploaia răvășind verdeața în primăvară.Ei ar veni cu furca să vă spargă trupul,De m-ați atinge măcar cu o vorbă de ocară.Sărmanilor, sărmanilor țărani!Voi, probabil, v-ați cam urâțit,La fel temându-vă de dumnezeuȘi de-al apelor duh sumbru și vrăjit.O, dacă ați pricepe-n acest timp procletCă în Rusia feciorul vostru eCel mai bun poet! Oare nu lor inima li se bruma,Înțepată ca de spin, de ac,Când el, desculț, călca prin băltoace reci?Iar astăzi dânsul poartă un joben înalt Și pantofi scârțâitori, de lac.Însă mai trăiește-n el elanul de cândvaAl aceluiași ștrengar din ruseștile sate.Oricărei vaci de pe firma mezelărieiEl i se închină încă de departeȘi, întâlnindu-se cu cărăuși în piața prăfoasă,Amintindu-și izul gunoiului de pe ogoare, El coada fiecărui cal e gata s-o poarteCa pe trena rochiei de mireasă. Eu îmi iubesc vatra.Îmi iubesc foarte tare baștina, frate!Chiar de-i roasă de mahna ruginie-a răchitelor.Plăcute mi-s ale porcilor râturi pătateȘi glasul broaștelor în miezul de noapte.Sunt tandru bolnav de amintirile copilăriei, Visez la ursuzul aprilie și la răceala serii,De parcă să se încălzească, arțarul nostruSe așază pe vine în fața focului zării. O, câte ouă furasem eu din cuiburile lui,Cățărându-mă pe scara crengilor întortocheată!Mai e același, cu coroana-n legănatul vântului?Îi mai rezistă scoarța aspră, crăpată?Dar tu ce mai faci,Iubite dulău bălțat?De bătrânețe ai ajuns orb și scâncitor Și tot umbli prin ogradă coda târându-ți Ca cea mai prăpădită javră din sat,De nu mai știi unde-i grajd, unde-i pridvor.O, ce scumpe mi-s ștrengăriile de pe când,Șterpelind din casă vreo coajă de pâine,Eu cu tine mușcam din ea pe rând, Fără-a ne contra deloc, om și câine.Eu am rămas la fel, La fel sunt cu inima.Ca albăstrelele-n lan de secarăPe față ochii îmi înfloresc.Așternând a poemelor rogojini de aur,Aș vrea să vă spun că vă iubesc.Noapte bună!Noapte bună la fiecare!Prin iarba amurgului coasa zării zângăni prelung...Astă seară aș vrea foarte tarePrin geam luna s-o sug.Lumină albastră, lumină atât de albastră!Sub vălul ei nici să mori nu ți-e jale.Fie, chiar de par oarecum cinicCe și-a prins un felinar la dos, Mai la vale de șale!Bătrâne, mult călăritule Pegas în trecere,Să am și eu nevoie de trapul tău mărunt, ca la circ?Eu am venit ca un meșter neînduplecatȘobolanii să-i cânt, în slăvi să-i ridic.Căpățâna mea lunii august e-asemeni,Fierbe și curge al pletelor mele vin.Aș vrea să fiu o velă galbenă-n țaraSpre care plutim, purtați de destin.(1920)OMUL NEGRUPrietene, prietene,Sunt bolnav, sunt foarte bolnav.Nu știu boala de unde se trage.Ori că vântul fluieră deocheatPeste câmpul pustiuOri, ca pe-un crâng septembrie,Alcoolul creierul mi-a devastat.Capul meu dă din urechiCa din aripi o pasăre.Pe picior, ca pe un gât prelung,Nu mai poate să penduleze.Omul negru,Negrul omPe margine de pat mi se așază,Omul negruNoaptea-ntreagă nu mă lasă să dorm.Omul negruÎși trece degetul pe-o carte mizerabilă De te ia greațaȘi, fonfăind, peste mine,Ca peste un mort monahul,Îmi citește viațaUnui oarecare ticălos și chefliu,Abătând spre suflet alean și spaimă,Omul negru,Negru, tuciuriu!„Ascultă, ascultă, –Îmi spune bălmăjit, –În carte sunt multe gânduriȘi planuri minunatePentru mulțime de ani.Omul acestaTrăia în țaraCelor mai dezgustătoriTâlhari și șarlatani.În decembrie-n țara aceeaZăpada-i diavolesc de curatăȘi vifornițele prind cuVesele fuse să toarcă.Acel om era aventurier,Însă de cea mai înaltă,Elitară marcă.Elegant,Plus la toate – poet, Chiar dacă de-o forțăNu prea mare, darSigură, știind să atragă,Și pe-o oarecare femeieDe patruzeci și ceva de aniO numea iubităȘi fetiță dragă.Fericirea, – zicea, –E-n dibăcia minții și mâinilor.Toate sufletele neîndemânaticeOricând de nefericite sunt știute,Poți să juri.Nu face nimicCă prea multe chinuriDuc la incoerenteȘi mincinoase gesturi.Prin furtuni, uragane, În frigul existențeiSau altă datăLa pierderi greleSau când îți e tristA părea zâmbitor și simplu-n toate –E cea mai superioară artă”.„Omule negru!N-o să-ndrăznești așa ceva!Că doar nu ești un scafandruCe-și trăiește orbește slujba,Sfidând adâncimea.Ce mi-e dePoetul scandalagiu?Te rog să-mi citești și să-mi spuiCu totul altceva”.Omul negruMă privește țintă, de-aproape,Și ochii i se-acoperă caDe-o vomă de peruzea,De parcă ar vrea să-mi spunăCă eu sunt pungaș și hoț,Care obraznic, cu nerușinareL-ar fi jefuit pe cineva.........................................Prietene, prietene, Sunt bolnav, sunt foarte bolnav.Nu știu boala de unde se trage.Sau că vântul fluieră deocheatPeste câmpul pustiuSau, ca pe-un crâng în septembrie,Alcoolul creierul mi-a devastat.Noapte geroasă.Tihnit e locul răscrucii.Eu sunt singur la geam.Musafir și prieten nu am de-așteptat.Câmpia întreagă-i acoperităDe-un var sfărâmicios și moale,Și arborii, precum călăreții,În grădina noastră s-au adunat.Undeva plângeLugubra pasăre-a nopții.Călăreții de lemn risipescRopot des de copiteCa-n năvală bulucul.Iată din nou, ăsta, negrulSe așază-n fotoliul meu,Săltându-și jobenul,Aruncându-și, neglijent, surtucul.„Ascultă, ascultă! –El sforăie, privindu-mi în față,Și se înclinăTot mai aproape, aproape, – mieNicicând nu mi-a fost dat să vădCa cineva dintre potlogariSă sufere atât de tandru, prosteșteDe insomnie.Ah, să zicem că m-am înșelat!Dar acuma luna e plină.Oare de ce ar mai avea nevoieBiată de somnolență lumea prea mică?Posibil, cu coapsele în revărsareTainic veni-va «ea»,Și tu va fi să citeștiPrizărita-ți și obscura lirică?Ah, eu țin cu adevărat la poeți!Nostim popor, ce mai.La dânșii totdeauna găsescIstoria cunoscută inimii meleCe nu mai ia aminte, –Cum unei studente cu fața în coșuriUn monstru cu pletele lungiÎi vorbește de alte planete și lumiTopindu-se de sexuale instincte.Nu știu, nu-mi amintesc,În ce sat anume,Poate chiar în KalugaSau poate-n ReazanSau alt loc de prin părțile noastre,Trăia un băiatÎntr-o simplă familie de țărani,Cu cârlionți galbeni-aurii,Cu priviri albastre...Și iată-l crescut mare, matur,Plus la toate – poet,Chiar dacă de-o forțăNu prea mare, darSigură, știind să atragă,Și pe-o oarecare femeieDe patruzeci și ceva de aniNumind-o iubităȘi fetiță dragă”.„Omule negru!Ești un hain musafir.Gloria asta demultPe urmele tale se-aține”.Eu sunt înnebunit, sunt înfuriat,De prezența luiȘi îi zbor bastonulDirect în mutră,Între ochi, La rădăcina nasului......................................Luna a murit,În geam albăstresc zorii.Ah, tu, noapte!Noapte, ce strâmbătăți ai tot turuit?Stau cu jobenul pe cap.Nu e nimeni cu mine.Sunt singur...Și oglinda e spartă, ruine...(1925)
MICĂ PROLEGOMENE LA O CARTE NOUĂ


Despre leologisme ca literatură... la minut

Expresiile laconice, pe care, din modestie, dar și suspiciune din partea cenzurii, nu le-am numit nici aforisme, nici leologisme*, am început să le public chiar de pe la primul an de facultate, mai întâi în ziarul universitar, apoi în revista „Chipăruș”. Multe dintre ele, semnate cu pseudonim, au fost găzduite și de pagina a opta a hebdomadarului „Literatura și arta”, iar la începutul anilor 90 – și de revistele „Contrafort”, „Limba română”. Mai încoace – în trimestrialele „Sud-Est”, „Vitraliu” și „Hyperion”. Un prim buchet din leologisme încheia volumul meu de proză „Ultima călătorie a lui Ulysses” (Editura Muzeului Literaturii Române, 2006), altul era găzduit în almanahul „Promenada scriitorilor” (Cluj-Napoca, 2012), pentru a se ajunge la o finalizare (de etapă!) în „Prima carte a leologismelor” („Junimea”, 2019).După asta, am răvășit alte mape din arhivă, am cercetat în plicuri mari cu decupări, am aranjat în pasiențe fișe „stinghere”, extrăgându-le din ordinea și dezordinea lor pe cele pe care consider că pot intra în următoarea, adică prezenta selecție de idei și sentimente, care și-au căutat și, poate, și-au aflat formulări mai osebite de ce ne spunem noi zi de zi. Nu toate leologismele pretind să fie luate drept aforisme. Ele reprezintă resorturi ideatice secundate de emotivitate, cărora subsemnatul le poate oferi o formulă stilistică personală. Sunt sintagme, metafore, monoversuri, impulsuri oarecât memorabile. Pentru că, în orice pulsiune și manifestare a sa, prin gândire-simțire-scriere, viața e o modalitate, plurală, de expresie.Așadar, au trecut deja peste 50 de ani de la acele prime apoftegme ale studentului L.B. până la prezentele, din A doua carte a leologismelor, în care pun și modestul îndemn: Deschide această cartea, la întâmplare. Dincolo de orgoliul meu, dincolo de orgoliul tău, deschide aceste leologisme, la întâmplare, chiar citește vreunul din ele. Din întâmplare, ai putea salva ceva. Inclusiv din tine.Formulările leologice țin de dezvăluirea de sine, de spovedania-instantanee; spovedania-bliț. Poate că ele ar fi chiar un gen de literatură... la minut. Fiecare ar constitui o maximă, în care maximă este ideea, pe când forma e minimă. Ar fi și leologismul un aforism care, după mine, înseamnă respect pentru timpul cititorului, dar în special pentru inteligența acestuia.În cele mai fericite cazuri, aforismele presupun arta deschiderilor de paranteze; a deschiderilor-evantai de sensuri înglobate în alte sensuri relevate în momente ce s-au adunat în zile, săptămâni, luni, ani și, iată, în cărți ce inserează numeroase secvențe de literatură la minut. Minute, săptămâni, luni, ani, în care uneori se întâmplă să mă reîntâlnesc cu mine însumi prin textele unor plagiatori care mi-au șterpelit, de trofeu, metafore, dar mai des aforisme, leologisme – câte o mână de expresii care vin din adânca mină de cuvinte a tăcerii mele, ele fiind la curent cu posibilitatea deconstrucției opozițiilor considerate cândva de nezdruncinat, dinamitând frontierele dinte conținut și formă, în rezultat autorul putând opera într-un liberalism noțional metaforic, filosofic, sugestiv înrudit deopotrivă cu adagiul și poezia (metafora). În unele expresii se pot întrevedea, poate, și operații interlocutive între anumite constatări ale subsemnatului și textul, sau „sugestia” vreunui alt autor; niște cvasi-parafraze cu aport semantic de pe ambii versanți auctoriali. Pe de altă parte, unele apoftegme mă fac să-mi amintesc lucruri, fenomene pe care nu le-am știut vreodată. Dar mai ales nu aș fi bănuit că ele se află în conștiința și subliminalul firii mele. În acele mine ale tăcerilor care, îndrăznesc să presupun, precum cuvintele predestinate combinațiunilor literare, au și ele mai multe asignări semantice. Pentru că un leologism nu apare obligatoriu într-o formulă concluzivă. El, fiind născut în libertatea minții și a fanteziei, e unul deschis spre semnificații, le provoacă, le ademenește și le însușește. Este scopul lucid, dar și... caleidoscopul „fantezist”, inventiv, imprevizibil în elaborarea ad hoc a figurilor; inclusiv a figurilor de stil.Prin urmare, și din această clipă înainte, într-un minut, într-o zi-noapte, într-o săptămână, o lună (...) se poate înfățișa din nou transmisionistul Hermes, care să mă întrebe, precum atâtea sute mii de dăți mai înainte, la diferite vârste: – Ce vești ai pentru mine?Și eu să-i răspund confratern:– Nimic deosebit, un leologism...Poate că un tiv dintre literatură și filosofi (-a vieții și a artei). Aceste formulări/ construcții semantice ca dovezi/ fapte ale participării mele la viață și a participării vieții la ideile mele. Încât, iată, mișc un alt cuvânt, care ar putea muri precum pionul pe tabla de șah, însă leologismul deja e început și chiar ar putea fi câștigat...Astfel că mai scrii un leologism – memorabil, sau doar unul bun, sau pur și simplu un leologism, – fără a deranja ceva în lume, ceea ce și era de demonstrat: leologismul nu pricinuiește rău nimănui.Leo Butnaru____________________________ *Noțiunea de leologism veni pe lume în anul 2005, am impresia. Împreună cu 2-3 prieteni ieșeni, pornisem în drum spre Botoșani, la manifestările Eminescu. La Hârlău, ca de obicei, oprisem pentru un popas-pauză de cafea. Cu prietenul Lucian Vasiliu ne-am apropiat de vitrina librăriei, jumătate din spațiul căreia deja fusese acaparat pentru sediu de nu mai țin minte ce partid. În jumătatea rămasă cu veche destinație, dar cărți mai puține, în vitrină stătea, stingher, „Dicționarul de neologisme”. Atunci i-am și spus prietenului Lucian Vasiliu: „Odată ce există cel de neologisme, de ce nu ar fi și un Dicționar de leologisme”? Faptul că „Prima carte de leologisme” i-am dedicat-o lui Lucian Vasiliu e legat și de acel moment, dar și de altele, în care, pe când ne întâlneam, fie la Casa Pogor, pe Corso din Iași sau la ședințele Consiliului USM, în București, ad hoc, în discuțiile noastre scânteia câte vreo vorbă mai deosebită, poate că chiar câte un leologism... 
BIOGRAFIE ȘI CREAȚIE
Scriitorul și timpulDe la a-ți da seama – la a da seama despre ce ți-ai dat seama și ce poate face harul tău cu revelația de care vorbește aceasta. Nu vei reuși sută la sută în tentative, pentru că depinzi de mulți, de multe, de starea socială, dar și de fantezia ta, ce te abate de la trebi, te abate de la realitate, oferindu-ți viața paralelă a visărilor. A subiectivității.

Însă trebuie să îndrăznești mereu să-ți calibrezi tu însuți nevoia de libertate, de adevăr, de informare, deoarece, se știe, generalitatea socio-politică a acestora are totdeauna un standard mai scăzut decât cel pe care și-l poate asigura, conștient și cu efort, individul. În durata participării sale, ca individ și creator, la lume.De regulă (obligatoriu și... inconștient), destinul omului presupune și jocul compensațiilor, imprevizibil, definit, implicit, în ziceri de felul: „Unde dai și unde crapă” sau „Nu se știe unde pierzi și unde câștigi”. Vârsta te mai potolește, îți mai aplatizează predispoziția pentru gesturi categoriceÎncăpățânându-te, cu pierderile și frustrările de rigoare, să crezi că nu se poate să se mute ireversibil accentul de pe valoare pe „valoarea de întrebuințare”, de pe estetic pe consumerism.La o adică, e frumos și oarecum visător să se creadă că omul epocii noastre sau, poate, cel din epoca ce ne va urma va tinde, în fine, să revină, studios, în aula înnobilatoare a școlii, a bibliotecii. Lecția bine învățată este chezășie în confruntarea, zisă concurență profesională. Iar tu, cu anii, când îți mai scad ardoarea vitală, năzuințele și visele îți devin mai difuze, posibilitățile – cam pe sponci, probabil, tangențial, ai putea ajunge un cehovian ce refuză subterfugiile oricăror concluzii în umila înfățișare a incertitudinilor existenței umane. Orice poate fi posibil într-un destin de om. Ba chiar și în cosmosul întreg, în care ești chiar mai puțin decât un fir de nisip, de praf...Cam astea se întâmplă cu cel care vede (și trăiește, prin propriu destin) o identitate între manifestarea harului prin creație, studiu, cunoaștere, meditație, prietenie, colegialitate... În meandrele și... mendrele vieții și creației, unii au capacitatea de a însuși o oarecare superioritate „metodologică” de a frecventa școală după școală, inclusiv pe cea de studii înalte, însă, în sinea și fapta lor, gândind și acționând ca autodidacți perseverenți și, posibil, ușor orgolioși. Eu aș fi afinul lor. Fiecare scriitor sau artist în general trece prin prismele propriei sale vocații și, poate, prin filtrele codului său genetic, modificat, evolutiv-modelat-remodelat de achiziții culturale, de filosofie, ceea ce vin ca impulsuri și linie de subiect din fondul spiritual universal comun popoarelor și, deci, tuturor indivizilor (dacă aceștia se interesează de așa ceva). E în toate astea ceea ce poți elucida, ce-ți poți explica despre tine însuți ca artist în măsura în care reușești să raportezi cele aflate la conștiința existenței tale ca ceva implicat în frământatul act uman de producere a valorilor. Cărora le-aș spune și punți de legătură mai speciale între naturile umane ce tind și ele spre elevație, creație. E atitudinea și poate chiar crezul celui care nu agreează banalul, cotidianul (prea) familial, dezgolit, cum se mai spune, imundul, mizeria agresiunii impertinente a așa-numitei „estetici a derizoriului”. Este imposibil să ajungi în zona instinctuală a firii tale, să „localizezi” izvoarele inspirației, intuiției, minele din care ies la iveală, ca daruri de preț, ceea ce e sugerat și modelat de subliminal. Când experiența pe care ți-a hărăzit-o destinul (uneori, din... abundență) îți permite o dublă, dar intrinsecă revelație și revelare de sine, o descoperire și o redevenire, care în franceză sună plastic: „une conaissance de soi et une co-naissance”.Este important, așadar, dacă harul tău, studiile tale permanente, modul tău de viață și de muncă, apoi (sau poate înaintea tuturor) curiozitatea, care se adaugă celorlalte, reușesc să-ți mobilizeze energiile creatoare, ținându-ți acut ațintit sentimentul „vânătoresc” asupra eventualei revelații artistice, asupra surprinzătoarelor înfățișări ale metaforei, care nu se împuținează deloc în ancestralul codru de simboluri. În cazul scriitorului, semnele maturizării sunt cele ale valorii, ale constantei în principii, ale coerenței intelectuale și a distincției artistice prin care se auto-particularizează. În cazurile manifestărilor sale de vârf, harul, intelectul, inspirația și voința nu înseamnă mai multe componente sau acte de manifestare, ci sunt un tot, unitare.Asta, pentru creatorul care se încăpățânează să creadă că nu am trăi, totuși, în epoca unui scepticism estetic generalizat. În caz contrar, ar însemna să cedăm, să capitulăm în fața kitschului tot mai agresiv...Chiar dacă, de ceva timp, vine deja și la noi, peste noi, poate că chiar... iese din noi uscăciunea calculului. Devenim mai reci, mai distanți, mai pragmatici, mai egocentriști. Dar, să sperăm, nu mai răi, nu mai coțcari decât în comunism. Pur și simplu, azi punem mai multă pasiune în pragmatism decât, odinioară, în idilă și lirism.Biografie și creațieE mult (și „captivant”) spațiu de mediație între biografie și textul artistic... Deoarece, ca persoană istorică, adică (și) fizică, scriitorul este, ca și ceilalți oameni, cel din actele civile, din cronologiile timpului său, în care a studiat, a scris, a publicat, a ieșit – dacă a!... – la pensie, a... Dar, ca personalitate, scriitorul este construcția operei sale, precum și opera sa este – construcția scriitorului. E o mutualitate de edificare și auto-edificare, de construire (formare) a ceva care, la rându-i, te construiește (te formează) pe tine. Personalitatea și opera ei nu țin de o interpretare biografistă, ci de una, mai mult sau mai puțin, intimistă. Scriitorul nu este, cum s-a mai spus, o „ființă-de-hârtie”, ci ființa – din hârtie, din hârtii (cărți, biblioteci), dar, bineînțeles, ființa-personalitatea (dacă a ajuns așa ceva) din... spirit – de cititor, exeget literar; în genere, ființa din memoria cultural-istorică a neamului său. „Corpul” personalității sale e, de fapt, spiritul/ suflul corpului propriei sale opere. Biografia de creație (nu cea de... vegetație, de simplă existență) este în (inter)dependență cu imprevizibilitatea, poate că fascinația desfășurării, înfățișării, afirmării operei sale. Viața intimității (spiritualității) sale este modelată și de opera sa. Zic „și de”, pentru că în afara operei se întâmplă evenimente spirituale care nu intră în operă, dar rămân a-i modela, scriitorului, personalitatea. Și nici nu este obligatoriu ca sursele care alimentează opera și personalitatea scriitorului să se fileze „direct” din viața cotidiană, socială, din biografia lui obișnuită, terestră, – astea, în cazul mai multor personalități, putând fi de-a dreptul sărace în evenimente, sau abundente în „evenimente”... insignifiante, toate ținând de un schematism anodin, comun majorității muritorilor de rând. În timp (și... peste timpuri) ce opera scriitorului ca personalitate poate fi captivantă, densă-intensă, fertilă în semnificații, emoții, cugetări, poezie, filosofie etc. Aici e chiar vorba de lumea din interiorul personalității sau de lumile pe care, prin opera sa, le poate inventa, edifica, propune Personalitatea Scrisului. Calea spre propriul chip și propria valoare de creator nu e nicidecum la suprafață, ci în interior (...cosmic), și nu ține de material-carne, ci de simbolic, metaforă și... anaforă artistică. Numai acolo, dincolo de lumea exterioară, poți ajunge și tu la ceea ce conștientiza Nietzsche, când menționa, într-o scrisoare din 1882: „am atins un punct în care trăiesc cum gândesc”. Adică tu, scriitorul, acolo, în lumea intimității tale, atingi punctul în care trăiești precum... ticluiești! – iertat fie acest sinonim „de jos”, oarecum, pentru ceea ce ar însemna... înălțător, totuși: scrii, creezi, inventezi, idealizezi...E mult (și „captivant”) spațiu de mediație între biografie și textul artistic... Chiar în imposibilitatea realizării unor sinteze comparative cât de cât obiective între – pe de o parte – conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și conținutul ei simbolic, să zicem, iar când simbolul ajunge „la strâmtoare” – dezlănțuind zborul metaforic al sugestivității, străduindu-te, totuși, să „te ții” de succesiunea, evoluția, avatarurile, culmile și disperările operelor respectivei personalități, iar – pe de altă parte, ce pot fi și – plurale (reale și ireale) alte părți – diferitele perspective și retrospective de interpretare ale textelor, probate istoric, dar mai ales –valoric-trans-temporal.Aluzii și iluziiUn mai tânăr confrate îmi atrăgea atenția că un alt mai tânăr confrate ar fi făcut niște aluzii răuvoitoare la adresa mea, a condiției mele de scriitor „prea prezent dincolo”, adică în dreapta Prutului. Ce am putut eu să-i răspund?...Pentru că am fost și noi tineri și aveam, unii lucid conștientizată, nerăbdarea febrilă a acestei vârste formative, știm că junețea nu e prea generoasă cu alții, cu alte vârste; este egocentristă, „acaparatoare” (ca dorință, nu și ca... posibilități), suspicioasă că e „strâmtorată”, că nu i se acordă cât ar merita, nici bunuri, nici laude, nici lauri, astfel că, din acest unghi de apreciere, și eu am fost tratat și, iată, agasat și azi, de unii confrați oarecum... neamical; confrați geloși de faptul că ceea ce ar fi vrut ei să declare că le aparține, ca pionierat, în literatura română din Estul României, mie de fapt mi se întâmplase cu mulți ani înainte – și versul liber, și cel alb, și fragmentarismul, și oralitatea cotidiană a limbajul (despre care scria, la 1976, Șt. Hostiuc de la Cernăuți, azi – bucureștean), și ironia, și autoironia în prozodie, și altele ce se mai cred a fi apanajul postmodernismului, asupra căruia unii de pe la noi ar fi vrut să aibă patalama, drept exclusiv. Chiar unul panromânesc... Se vor peste poate de recunoscuți și în imensele sfere ale traducerii, unde e loc pentru toată lumea. Numai că dânșii vor să fie declarați cei mai cei, primii și chiar hiper-întâi. Numai că situația e cam aceasta: se creează impresia că unii dintre respectivii amatori de aluzii deșarte, declarându-se generație nouă, revoluționară etc., nu caută atât recunoașterea, cât pretind... recunoștință.Dar e drept și că, chiar de mai recidivează unii și alții cu nemulțumiri și înțepături... aluzive, cel puțin se pare că alții din ambițioșii mei confrați s-au cam repliat, dar – iarăși adevărat e – nu-mi iartă, totuși, anumite „priorități, întâietăți”, sau făcându-se că nu le observă, sau le minimalizează. Sau punându-și tardivitatea lor înaintea devremii mele edificări în specificul literaturii moderne în care, cred, m-am aflat mereu, încă dinainte de debutu-mi editorial. Ambițiile lor de prioritate-întâietate sunt, presupun, potolite de cel mai sumar dosar de presă referitor la ceea ce am scris, tradus, publicat, editat, la care s-au referit mai multe personalități de prim-plan ale literaturii române, dar și a unora din mai multe țări. Dar și mai mulți tineri colegi.Însă eu nu sunt dintre cei care se feresc de cei oarecât cârcotași, ca și supărați din motivul că ceilalți parcă i-ar împiedica să calce cu dreptul pragul zilei de mâine și – de ce nu? – retrospectiv; să calce ferice pragul gloriei, ba chiar și pragul Academiei Suedeze.În fine, trec ușor peste aluzii și insinuări generaționiste, împreună cu domniile voastre știind că, de când lumea, în arte, în creația artistică totdeauna au existat/ figurat și unii tinerei care au ars de dorința de a se singulariza, pentru aceasta consumând nu atât înzestrare, talent, măiestrie, cât, mai ales, aroganță puerilă și egoismul persoanei reduse în ale experienței, studiului și travaliului creator. Nimic nou sub soarele Olimpului...Glosări la „Sfinxul itinerant”Se întâmplă să-mi recitesc cărțile, dacă nu pe toate – pe unele din ele sigur, pentru ca, peste ani, uneori destul de mulți, să le găsesc formula teoretic-interpretativă care li s-ar potrivi. Să zicem, volumul „Sfinxul itinerant”, scris pe parcursul mai multor ani, dar apărut în 2004 (București, Ed. „Vinea”), s-a adunat, s-a întrupat, a obținut formă oarecât omogenă, specifică numai lui, acestui volum, într-o zonă mai discret luminată a conștiinței. Dar, poate, și în una de nepătruns a subliminalului. În „Sfinxul itinerant” mi se pare că apare o stare, o situație asemănătoare celei care în muzică se numește impromptu, ca imprevizibilitate în compoziție, improvizație de profesionist. E subiectivitatea metaforică (inerentă, nu?) în conlucrare cu o anumită indeterminare în compozițiile rezultate. Aici merg în linia continuității elaborării propriului stil prozodic, în alte dimensiuni de citire a semnificațiilor vehiculate de expresii ceva mai radicale, prin abstracții și, poate, prin ambiguitatea lor, însă nu de un radicalism irevocabil. Dinamica „nuntire” a semnificațiilor artistice se întâmplă la orizonturile de atingere ale conștientului și subconștientului. Însă, în starea de grație a intuiției, inspirației niciodată, cred, nu am fost supus deplin automatismelor lingvistice și psihice. „Împac” explicitul sui generis cu ambiguitatea metaforică în linia știutului fapt că, dintotdeauna, însă în grade diferite, poeziei i-au fost specifice și libertăți extra-logice, alogisme de efect, memorabile, acceptate ca atare, intrate, cum s-ar spune, sub incidența a ceea ce oarecine numea hazardul obiectiv. În fine, în discursul „Sfinxului...” luciditatea sau revenirea conștiinței la ea îndepărtează, estompează hazardul „evident” („Al hazardului zeu inventiv”, Pușkin) prin ceea ce tinde/ „ține” să tăinuiască, să facă... neevident în sintaxa ușor... dezacordată în imprevizibilitatea ludică a umbrei de suprarealism sau expresionism de sorginte cvasi-onirică, venită ca de la sine sau, poate, indusă, provocată ca stare de spirit și experiență poetică, probată – confirm – de repetate ori (cu o reușită mai mare sau mai mică, ori, uneori, chiar insignifiantă) de subsemnat. Mărturisesc ca unul... pățit că, în derularea sa, această stare poate atinge declanșările unor imprevizibile elanuri ale sugestivității paradoxale (Valéry susținea că nimic nu e atât de statornic decât imprevizibilul), ciudate, ale unor seve și savori nebănuite mie unuia până la „Sfinxul...” și care nu este exclus să nu li se reveleze tuturor cititorilor.Nu încape îndoială că, după apariția textelor din taina intuiției, inspirației, visului etc., intervine un anumit travaliu asupra lor, a discursului izvodit într-o stare de „abstragere” de la concretețea întâmplării plăsmuirii artistice din firea poetului; travaliu ce confirmă – dacă e să invoc o altă mărturisire a lui Valéry – „deosebirea care există între starea sau emoția poetică, chiar creatoare și originală, și producerea unei opere”. De fapt, deosebirea nu că există ca de la sine, ci este necesară; trebuie să ți-o impui, pentru a scoate discursul „dăruit de dicteu” din starea-i de primat și, prin intervenții de profesionist, de om cât de cât îndemânatic, priceput în domeniu, să-i acorzi o formă... conformă cu măiestria, axiologia. Același Paul Valéry menționa în mod special că „în fața unui poem frumos se observă foarte bine că sunt puține șanse ca un om, oricât de bine dotat, să fi putut improviza fără reveniri, fără altă osteneală, decât aceea de a scrie sau dicta, un sistem neîntrerupt și complex de fericite descoperiri”. Sau, în aceeași linie ideatică înaintând, spune că munca îi cere „nu numai prezența universului poetic..., ci și nenumărate reflecții, decizii, alegeri și combinări, fără de care toate darurile posibile ale Muzei sau ale Hazardului rămân(eau) asemenea unor materiale de preț pe un șantier fără arhitect”, deoarece, spre deosebire de poezie, „în nicio altă artă, numărul condițiilor și funcțiilor interdependente ce trebuie coordonate nu este mai mare”.Așadar, „Sfinxul itinerant” veni în rezultatul complexității pluri-vectoriale a sugestiilor posibile grație și libertății de avansare, de sondare pe care le asigură subliminalul. Din subliminal „a ieșit”, să zic, nu o scriitură premeditată, ci una... predată (într-o formă cam... neprelucrată) conștientului/ conștientizării, în atenția, intenția și intervenția cărora devine relativ supravegheată, controlată, adaptată, cizelată. Ce vine în lumina judecății estetice. Pentru că, prin structura firii și devenirii mele, prin experiența artistic și studiu, nu acord credit automatismului prsiho-„creator” pur, prin care se pretinde a urmări exprimarea funcției reale a gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, luciditate și dincolo de orice preocupări estetice (artistice) și etice, precum, sper, să se înțeleagă și din acest poem din „Sfinxul itinerant”:Fragment despre sensInsuficiente sensuri și ne-destule proverbe.                            O, moarte vicevers-aievea-realănici tu nu veni peste noi fără idei și parabolenu ocupa întreaga bibliotecă din Alexandrianu te așeza pe genunchii trosnitori de bătrânețe ai lui Einsteinpleacă din duminica zilei lucrătoare întru frumoslasă chipurile să se în(e)seninezeorizonturile să se deschidăși cu aceeași neputință acaparantă să ne punemdefinitiva problemă a infinituluidupă care să revenim în ulicioarele strâmte ale orașului vechiunde sus, în ogivele acareturilor modestecucuvaia mai pretinde că simbolizează sagacitateastrănutând de la parfumul tare al teiuluisub care gardianul băncii agricole își ține iubita de mână.Așa să faci, hidoaso, pentru că, într-o insuficiență de sensuriviața noastră nu are sens, lucru de care ne dăm seama mai alesde zilele apostolilor sau marilor poețicând trebuie să umplem cu ceva vastele spații ale legendei scur-tei(-de-curmei) lor viețicântate de corul elevilor care după aceasta își trimit prin e-mailmesaje de dragoste atât de accelerate ca intenție și jindfață de lentoarea bunei cuviințe din aproape ex-antichitatea secolului XX.Astfel că nu ne hașura cântecul cu liniile anulăriinu ne descuraja sensurile de nedescris ale subconștientului fecundîn proiecte imprevizibile, în amestecul ideii tăioase cuarmonia îngăduitoare, ca o permanentă sălbăticie delicată (și poatedialectică) a firii noastre (animal liric ce zburdă în pieptul meuzicea poetul) pentru care nu există destule sensuriîncât ne vedem plăcut nevoiți să credem în continuare în poeziede care, se spune, se tem și strigoii tăiprecum de tămâie sau de cântul cocoșilor....spre dimineața balului (de)mascatbufonii senili și disperați cântă: Cu-cu-ri-gu-u!________________ * Texte din cartea în pregătire „Vederea dinspre alții, vedere spre alții”.
LIBERTATE ȘI CREAȚIE / CREAȚIE ȘI LIBERTATE
Originalitate, libertate, independență

Ideologia sovietică voia să te facă orice altceva, numai să nu fii tu însuți. Cum spunea cineva, ajungeai să te simți străin în propria-ți ființă, în propriul tău destin. Iar cei care am ieșit oarecum altfel, decât ne programau canoanele sociale sovietice, bineînțeles că nu semănam cu mediul în care studiam, ne maturizam. În ochii și sub lupa supraveghetorilor ideologici din acea epoci noi eram niște, pardon, mutanți, niște corcituri, mai mult sau mai puțin periculoși, în dependență de gradul fiecăruia de nonconformism. Sub anumite aspecte, comunismul din România nu era mai cu „fața umană”, să zic, folosind o noțiune utopică, aceasta – „comunismul cu fața umană” – decât cel din URSS. Însă visul scriitorului basarabean din RSS Moldovenească era de a emigra – unde credeți? – în România! Ciudat, însă, acest exil ar fi însemnat ca și cum o… repatriere. Da, în sensul acela, proverbial, cu „Limba română este patria mea” al lui Nichita Stănescu, rostit după ce, cu vreo două decenii mai înainte, prin decembrie 1957, Camus spusese: „Ma patrie, c'est la langue française”. De ce ar fi dorit scriitorul din stânga Prutului să emigreze în dreapta Prutului? Pentru că, incontestabil, ar fi obținut o mai mare libertate de a se afla în propria limbă, cea română care, în RSS Moldovenească, era mereu accidentată, constrânsă, limitată, amputată. La edituri și ziare, radio și televiziune existau chiar liste de cuvinte românești interzise de a fi utilizate la Chișinău, printre care – neam, vatră, deja...Un aspect curios pentru acea perioadă gri, uniformizatoare în toate, criticii, așa cum erau ei pe atunci, cum înțelegeau ei sau erau dresați să „înțeleagă”, scriau despre mulți condeieri că ar fi, nici mai mult, nici mai puțini, decât originaliDar de unde să fie atâta lume scriitoricească originală, odată ce nu crea în conformitate cu dezideratele libertății? Fie doar și a celei interioare, odată ce libertatea „exterioară”, socială, era sugrumată, înghesuită, deformată. Pentru că da, înainte de toate originalitatea înseamnă libertate, manifestarea acesteia, expresia sine qua non a libertății, care îți permite să te manifești conform propriei tale alcătuiri psiho-creatoare. Dacă scrii, creezi în dependență de pretențiile puterii ideologice sau ale criticii literare din timpul tău, nu vei ajunge original. Cum, de altfel, la Chișinău (dar, pare-se, și la București) li s-a întâmplat condeierilor obedienți ideologiei comuniste, mai „nobil” zis – realismului socialist. De unde, în stânga Prutului, banalitățile-fluviu în versurile autorilor șaizeciști, monotonia de un cenușiu sumbru, repetitivitatea în complex – tematică, ideatică, versificatorie. Zic și versificatorie, pentru că unii autori, e drept, doar trei-patru care, inițial, abordaseră formule prozodice dezinvolte, căutând prospețime metaforică, s-au întors și ei la formule retorice pe placul ideologiei timpului, dar și a celor mulți care, de fapt, nu erau cititori, ci niște ascultători (...cam după ureche). Mă gândesc că, dacă nu doreau să fie cu dinadins populari prin versurile rostite, Liviu Damian, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă ar fi fost altfel de poeți, mult mai interesanți, precum se anunțau la începuturile lor...Deci, să revenim: originalitatea înseamnă, înainte de toate, libertate, expresia (nu atât din plin, cât – riguroasă) a acesteia, care îți permite să te manifești conform propriei tale constituții  psiho-creatoare. Chiar dacă nu este exclus ca libertatea să te facă uneori să mai și rătăcești, inclusiv în poezie. Dar a rătăci în creație e mult mai interesant, chiar ți se pot întâmpla surprize de a descoperi lucruri extraordinare, necesare stării tale creatoare. Da, pentru unii, a rătăci întru creație era mult mai interesant decât a „crea” (de fapt, a... manufacuriza) în conformitate cu „dezideratele” ideologice ale partidului unic și buldog, în conformitate cu bâlbâitele precepte ale realismului socialist.Originalitatea înseamnă și independența scriitorului. Nu numai în context social veșnic turbulent și, implicit (mai discret sau mai pe față), ostil omului de creație. Ci, poate că întâi de toate, în contextul confraților de... natură (artă, predestinație), context în care, chiar dacă s-ar părea că există suficient spațiu pentru fiecare în parte, totdeauna nu știu cum iese că mai fiecare se simte... strâmtorat, nedreptățit, privat de ceva etc. Numai că scopul rămâne același: independența, libertatea (de creație, afirmare și manevră, nu?). Precum ar reieși și din acest excelent distih al lui Vl. Bestujev: „Средь бесконечных волн рождаю / Мою свободную струю”. („Prin infinit frământ de valuri / Eu libera șuviță-mi zămislesc”.) Ca să nu generalizez, întru inoportunul deranj/ supărare a(l) cuiva, trebuie să spun că mie unuia mi se pare că, în rusește, „struia” e mult mai plastic și adecvat contextului decât ceea ce am putea găsi în sinonimia noastră: șuviță, jet, țâșnitură... (Că doar n-o să [mai] spui și: curent de apă, șuvoi... Poate că, în românește, pentru mai adecvată recepție, ar fi trebuit să trecem de pe mare – pe uscat, adagiul metaforic plăsmuindu-l în contextul infinitului număr de drumuri, de căi printre care „eu îmi nasc/ croiesc libera cărare”. În fond, aceasta o va avea de decis cel care va traduce, pe bune, respectivul poem al lui Bestujev.)Originalitatea nu poate exista fără libertatea de creație. Aceasta, căutată și urmată, înseamnă accesul la o ordine superioară de existență spirituală, profesională. Arta, pe cât e realitate, pe atât e și fantezie, dorință, iluzie de a trăi și de a te manifesta altfel, întru mai multă libertate și dispunere de sine.Este excelent atunci când coincid dorința și posibilitatea de a beneficia de avantajele libertății pe care să le valorifici cât mai eficient. Asculți de propria-ți lege, însă având de suport orientativ legile estetice și reperele axiologice consolidate, electiv-selectiv, pe îndelunga durată de civilizație literară. În afara normelor și canoanelor general acceptate, adică fără a ține cont (și) de ele, nu e valabilă opinia că sentimentul individual ar fi judecătorul a ceea ce e sau nu poezie, proză. Dacă ar fi numai bunul plac, ca legitate personală, am ajunge să nu mai cădem de acord nici asupra lui Homer, nici a lui Shakespeare sau a celui mai recent debutant în ale scrisului artistic.Iar dacă, în fine, tu te-ai convins sau ți-au spus-o și alții că ești original în creație, din timp în timp trebuie să o rupi de fugă, pentru ca să vezi cine se va lua după tine – sau să te... captureze, sau să te urmeze. Însă fii atent și cine a început să alerge întru întâmpinarea ta – sau să te înhațe, ca și unii dintre cei care te urmăresc, sau să te salute, precum cei care te așteptau să li te alături întru idee și faptă. Întru libertate, independență.
POEME DINTR-O VIITOARE CARTE BILINGVĂ ROMÂNO-SÂRBEASCĂ




Apartmani SkadarlijaAici au locuit Stănescu, Dora, Dumbrăveanu, Dumitrescu. Sorin, firește.Diminețile le bătea în ușă Adamsalutându-i și româneșteși sârbește. Frățește.În dimineața de aziîn solzii rașchetați ai parchetului în lacul lor lucios se reflectă binele public – soarele.Coborând scările hotelului cochet la parter pe stânga – un restaurant chinezesc. Nichita spusese: „Limba română este patria mea”.După ce Camus rostise nazonat: „Ma patrie, c'est la langue française”.Nu cred să nu fi existat vreun scriitor sârb care să fi spus:„Patria mea este limba sârbă”.La rândul său patronul restaurantului „Kung Fu” le-ar fi putut răspunde demnși cu oarece subtext:„Patria mea este limba chineză”.Pe sticla vitrinei restaurantului cu tacâmuri-bețigașe – învălmășealăde litere slavone latine și ieroglife – dintre acestea toateoarecum caleidoscopiceparcă te-ar ținti priviri ca dintre recifeși, oarecum  îngrijorat, un senseuro-chinez:„Patria mea este...”18.IX.2018AznavourDar parcă ți-ai putea imagina Skadalija fără Charles Aznavour și bineînțeles fără celebrul „La Bohème” cântec extrem de cunoscut despre care se cântă în alte șlagăre?                                În timp ce asculttrag cu ochiul la ecranul televizorului suspendatîn trans-secularul local „Pocalul de aur”.Ce simpatici, ingenioși, unii chiar talentați sunt evreii din filmele lui Woody Allen...Dacă ar fi la discreția mea să butonez telecomanda și să trec pe alte canaleaș înțelege ceea ce deja știam – cănu doar se spune că tăcerea e de aur ci au apărut și legende care susțin chiarcă în contul aurului muțeniei câțiva inși s-ar fi îmbogățit mult. Precum ne sugereazăcinematografia italiană și americanărespectivii erau mafioți...                                       Noroc că din gânduriși metafore negre-grele mă scot – iată –doi acrobați cu coaste de cauciucși ghidușul clovn uriașdar parcă totuși unul cameralde pluș.             E de râs și chiar trezește zâmbetul seriozitatea clovnuluiexact în această clipă eu trăgând concluzia căatunci când clovnul e mimeticel pare simetric.                          Dar prin lărmuitoarea Skadalijamai e sau ar trebui să fieși clona clovnului hazliu non-stop care când face trucuri în piațăîși ia pseudonimul paiațăiar când se nebunește pe la „Pocalul de aur” sau pe la cele „Trei pălării”el își inventează fel de fel de nume hazliipe care din păcate memoria mea nu le stăpâneșteele fiind foarte exoticepe sârbește....Dar să revenim la început(ul) care de regulăse potrivește și pentru un final de discursmai amplumai scurt:Parcă ți-ai putea imagina Skadalija fără Charles Aznavoura cărui „La Bohème” o ascult chiar azica pe – mi se pare – un recviem răgușitce ar petrece un celebru boem spre muzica sferelor în această belgrădeană sau pariziană zi-noapte în careca un soare uriaș al armoniilor s-ar stingepurpurii ca un apus în potoliremagicii săi plămânice respiră văzduhul Araratuluipe care l-a respirat și Noe...23.IX.2014Niš – BelgradLa Skadarlija, despre speranțăLui Radomir AndrićUn mușteriu îl îmbărbătează pe alt mușteriu (e de presupus – ambii boemi)spunându-i astfel (aproape ca, să zicemun Shakespeare din secolul nostru):„Bătrâne Lear (e o poreclă, firește, – l.b.) nu e totul pierdut  mai e o speranță odată ce ai înțelessă nu lași iluzia tinereții talesă se transforme pur și simpluîn interes.În fața interioară din conștiința mea, a speranței (doarinterioară poate fi speranța) neapărate; reiaumai explicit – în fața neajutoratei speranțe eumă simt cel mai neajutorat. De aș putea să o ajutși speranța să fie pe deplin vieși eu ajutorat m-aș simți...”...Pe aici mai ales spre miez de noaptedeloc puțină vorbăria mălăiață prin care Skadarlija ca și cum devinezonă intensă pentru viață. Până spre dimineață.Cum ar veni se trăieștese filosofează (cred unii și nu totdeauna nu au dreptate)astfel că de a-i încerca să potolești vreun guraliv (temperamental) de parcă a-i trage acul de ureche... (Ah boemăviață-viață fir de ață...)Deja (ca un refren pe Skadarlija)Iată, intră în Skadarlija deci și în temăsau chiar în arenămuieri destul de drăguțe parfumatede parcă ar fi doamne din cele carenu repurtează victorii asupra bărbațilorci doar dedesubtul acestora.Au zâmbete cu luciu de colgate sau parodontax®  (iar în alte cazuri – pardon – zâmbet cu luciu de spermă... – ceea ce de altfelse întâmplă nu doar în localuri de boemă...)Și iată că una din acest prim lot sau schimb (poate că cea mai îndrăzneață cea mai descurcăreață) deja îi spune unui bonom căruntcare a invitat-o la masă: „Ia aminte, dragule! La o vârstă nu prea târziee posibil să înțelegi – sexul dur nu e ca și beția crâncenă:cu ce te-ai stricat,       cu aceea te și dregi...Trupul nostru, stimate domn, e, o știi, loc comun.Unora dintre noi ne place să dăm sfaturi altora din același pluton surate dintre care unele sunt chiar fără păcatedeocamdată. Sfatul meu e ca ele să nu încerce a privi în vitrine pentru a-și aranja coafuraa-și îndrepta din spate staturasă-și împrospăteze purpura buzelor;să nu privească în vitrineîn ele ar putea vedea cu totul altceva – adicămai multe lucruri inutileunele chiar urâte…”...Din când în când, câte una din „fetițe” sau „fete”pe la mesesau încă rezemate de peretecaută febril în poșetă nerăbdătorul telefon zbârnâitor.Gura lor roșie ca stopul/ stropul de semafor de fapt înseamnă verde permisiv ademenitor…Un bard, se zice cunoscut, dar, vede-se, deja ușor decăzutle spune fetițelor versuri – în sârbeșteapoi în englezește (traducătorul din minele potrivește românește):„Regina mea, ți-e fardul ca rugina.Nuanțe-n meșteșug, multicolore.Ar fi tâmpit cel ce caută vina neputincioasei vârste...”                                        În fineca și la începutul începuturilornici până astăzi nu e clar: dacă femeia ar concepe de la sfântul spirit ar naște un copil din flori obișnuite sau din florile minții?...Iar în arena Skadarlija apar bine împliniteaproape falnicetrei blondine nemțoaice alpine din nordul Italiei (presupun).Un african i se adresează unui asiat:„Ce boemă fără feministe? Se întâmplă să se îndrăgostească și amazoanele însă treaba se complică prin faptul că tu ai fi bărbat.Și gay.La parade gay probabil tu, John, ai putea fi domnul cu camelii după o altfel de citire și necinstire a lui Dumas-fiul(ar fi existat și o Dumas-fiica?...)” îi spune primuluicelălalt, și el cu înfățișare de cvasi-bărbat,însă cam machiat (zău ar putea să o joace pe Julieta...)   ...Skadarlija își întețește murmurul.Terasele, cam toate, își aprind deja luminile.Se îndesește boema se împuținează frica.24.IX.2018Poeți și monahiLui  Zoran Pešić Sigma            În pantă – panta rei de Montmartre sârbesc. Darcu ceva mai puțină boemă. Și mai puțină boia.Spre amurg, parcă în grabă și din precauțiasă nu năvălească, mai devreme, spre searălumea de pe lume pe terasa „Doi sergenți” prânzesc doi călugări. Aproape evlavioși nu își spun unul altuia multe chiar de au bineînțeles la îndemână toate cuvintele sârbești și deloc puține din alte limbipe care de bine de rău le cunosc. Au la îndemână șipseudonumele lor, numele adevărate stându-le retraseîn minte, în inimă, sub rasă; numele adevăratede la primul botez, oarecum încătușate însă asemeni pseudonumelor deja încastrate în propriile lor destineca niște gesturi ce nu au fost la timp amânatede la târzia lor schițare fără să mai poată aprinde o inimă o iubire. Sau poate, păcătos, o simplă țigară.Frate – cuvântul care parcă le înlocuieștepe celelalte toate... Însă am impresia cădacă am intra în discuțiedacă eu aș cunoaște sârbane-am înțelege, am cădea de acord că șide la schimbarea ordinii cuvintelor   cât de cât se schimbă și lumea. Ei, firește,gândindu-se la cuvintele din psalmieu la poezia de dincolo de cuvinteinclusiv a psalmilor (arghezieni; cuvinte potrivite). Inclusiv a ordinii cuvintelor și ordinii sau poate dezordinii artistice a necuvintelor luiNichita Stănescu care, pe aici, prin irezistibil inspiratoarea Skadarlijaîși pune unul lângă altulaltul sub celălalt versurile din „Belgradul în cinci prieteni”oarecum frumos, ațâțător discordante cucumințenia noastră (a lumii) cea de toate zileleși parțial – de toate nopțile....Între timp, cei doi monahi își plătesc nota retrăgându-se aproape discret, aproape evlavios înaproape noapte.                           De aici încolo începândtimpul priitor boemei. Timpul celor pentru care artasau anti-arta de a trăi îi depășește în harul lor obișnuitinclusiv aiciîn plină Skadarlijași în această privințăca o pivniță în careși peste care deja prind a jucaa se încrucișa liziere de lasere ca niște poduri aerieneaiuritoarepeste Belgradpeste Dunărea întomnatăînvolburată.25.IX.2018

DIN MAREA POEZIE FRANCEZĂ: IVAN GOLL




*     *     *Orfeu fermeca panterele timideVidra de catifeaStruții istericiBalenele cât patru etaje-nălțimePăsările ibisNaivele șopârleDar tu, cea mai sălbatică dintre toate,Cu ce poezieAi fost îmblânzită?*      *     *Ah! tu care îmi scapi,Infidelă dusă spre țări fierbinți!Pașii tăi s-au topit în zăpadă,Fărâme din sufletul tău sângerează prin arbori.Ce zeu vorace o fi trecut pe-acolo?Arzi toată!Te-ai fi apropiat prea tare de vreo stea?Gura ta e luntre plutitoare fără întoarcere,Cuvintele tale nu mă vor mai regăsi...Eu te-am prins și te țin strâns,Umedă, biată, deschisă, Însă din tine nimicNu-mi aparține!*     *    *Treizeci de ani a fost să aștept,Până să te văd trecând prin cer,Adumbrind soarele,Dându-i de-nțeles Domnului Dumnezeu că                                       poate să se retragă!Am așteptat prin colțurile tuturor scuarurilorÎn zadarnica mea tinerețe,Știind că în calea taLungile străzi totdeauna cotesc spre nordȘi în sfârșit se vor apărea zorii,Câinii triști vor veni să-ți lingă gleznele,În fine de pe umerii mei căzândCele treizeci de toamne ploioase...Vino!Când eu deja nu voi mai aștepta decât tramvaiul...*    *    *Peste o sută de ani fântânile te vor mai deplângeIar corbii nu vor fi mai puțin negri,Serile își vor tricota melancoliile,Pentru că peste-o sută de ani tu vei fi moartă!Însă nimeni nu va mai ști că acesta e sufletul tăuCe dă spre gri împrimăvărarea,Că tu ești trifoi,Begonie,Briză cu parfum de fragi,Că-aceasta-i dragostea-ți nemuritoareCare încă mai inspiră zeii.*    *    *Cât ești de frumoasă!În arborele purpuriu al venelor taleStau păsările mele de vis,Iar aorta taE marele fluviu al destinului.Plămânii tăi sunt vulturi cu-aripile întinse.Pe curbatul lac al inimii taleTrec bărci încărcate cu tristețe,Oglindite în adâncul vid. Cel mai frumos din toate,Iată capul tău!Crizantemă roșcat-maronie,Chiar în vârful tulpinii vertebrale. *     *     *Palizii tăi sâni Asemeni cameliilor!Îți potrivești părul în funcție de pasiuni,Negru pentru furtună, roșu pentru dragoste!Și ochii asortațiCu șerpuitoarele coliere de stelePe care ți le oferă zeii milionari. Pentru mine, tu rămâi aceeași dintotdeaunaÎntr-un strop de sânge:Eu cultiv un miliard de microbi,Zi de zi la microscopUrmărindu-le constelațiile.Nopțile, precum un câmp de greieri ei strigă Claire, Claire, Claire, Claire, Claire !*     *     *Lacurile vor reproduce negativul portretului tău,Păsările îți vor învăța vocea,Eu îți voi planta părul în pajiști,Să modernizez natura.Dinții tăi vor fi unicele pietre prețioaseLa gâtul femeilor.În largul Atlanticului voi lăsaUltimul model de scoici: urechile tale!Îți voi reteza palmele,Pentru a le uscaCa pe două stele de mare.Inima ta,Conservată în spirt,Va orna scrinul din odaia mea. *     *     *De cum adormi,Eu developez în bromura luniiFilmele verzi ale ochilor tăi.Și ziua ta reîncepe a conta!Văd trecând pe zidul nopțiiO sută de chipuriAle amantului tău foarte frumos, Eu vă reîntorc sărutările pierdute,Îmbrățișările ireparabile, În timp ce tu visezi, eu trăiesc viața taDar nici gând să te strangulez:Vreau să te văd cum mori de o sută de ori pe zi.*     *     *Orice femeie înseamnă un nou începutFiece sân alb o culme mai înaltăÎntru perfecțiunea noastră.Am sfărâmat perlele mai multor vintreRarele perle ale buricelor Din care să-ți fac colier.În pădurea multicoloră a pletelorAm îmblânzit cobre și vulturiSă-ți fie de străji.Cu strigătele a mii de nopți pierduteȚi-am compus acest poem:De ce te-ai plânge,Unică femeie cu o sută de inimi,Evele, Mariile, Germainele,Nu sunt decât tu, decât tu, decât tu!*     *     *La oricare stație m-aș întâmplaUrc în autobuze, să te caut,Merg la toate întâlnirilePe care Parisul le fixează între orele cinci și șapte,Iar tu în toate hotelurile mobilate cu gustAi o cameră îmbălsămată de liliac.Și pentru că ești atât de multiplăZâmbetul tău e la fel nenumărat:Eu te aflu și te îmbrățișez În fiece femeie primăvăratică.*     *     *În marea calmă a ochilor tăiÎmi arunc mrejele,Pentru a pescui albaștrii calcani ai speranței,Somonii zorilor,Algele cu care să ne legăm unul de celălalt,Însă uneori furtunaÎți deschide adâncurile verzi-albăstruiȘi în vasul inimii taleEu văd caracatițe roze,Luni sfărâmateȘi albul schelet al iubitului tău. *     *     *Eu port pe pleoape ca pe un tatuajSurâsul tău.Pe buzele mele este pictatFiece sărut al tău.Acidulația lacrimilor taleMi-a decolorat obrajii.Iar imensele tale scrisoriÎmi înlocuiesc costumele. NepăsătorLa toate privirile,Cum vrei tu,Ca alte femei să nu mă iubească!*     *     *Tu ai părăsit casa dragostei noastreIar acum vântul izbește ușileInimii mele prost închise:Intre oricine vrea!Eu te schimb cu durereaCe-mi arată sânii ei zbârciți.Se apropie singurătatea,Trecându-și mâna bolnavăPrin părul meu.Mă culc cu boala,Și chem să vină moartea.Vină oricine vrea,Cheia-i pe inima mea.*      *     *Revino:Voi inventa al cincilea anotimp doar pentru noi doi,În care stridiile vor fi înaripate,În care păsările vor cânta StravinskiȘi hesperidele de aurSe vor pârgui prin smochiniIar eu voi modifica toate calendarele din careLipsesc datele întâlnirilor tale de dragoste de cândva,Iar de pe harta EuropeiVoi șterge urmele evadărilor tale.Revino:Lumea va renașteBusolele vor avea un alt NordInima ta!
DIN POEMELE INSPIRATE DE CELEBRUL SPAȚIU AL BOEMEI




Din volumul de poeme bilingv în pregătireLeo BUTNARU / Лeo БУТНАРУPANTA REI și PANTA SKADARLIJA PANTA REI – СКАДАРЛИЈА ТРАЈЕcare va fi publicat de două edituri, una din România, cealaltă din Serbia                                    Versiune sârbă: Ioan BabaApartmani SkadarlijaAici au locuit Stănescu, Dora, Dumbrăveanu, Dumitrescu. Sorin, firește.Diminețile le bătea în ușă Adamsalutându-i și româneșteși sârbește. Frățește.În dimineața de aziîn solzii rașchetați ai parchetului în lacul lor lucios se reflectă binele public – soarele.Coborând scările hotelului cochet la parter pe stânga – un restaurant chinezesc. Nichita spusese: „Limba română este patria mea”.După ce Camus rostise nazonat: „Ma patrie, c'est la langue française”.Nu cred să nu fi existat vreun scriitor sârb care să fi spus:„Patria mea este limba sârbă”.La rândul său patronul restaurantului „Kung Fu” le-ar fi putut răspunde demnși cu oarece subtext:„Patria mea este limba chineză”.Pe sticla vitrinei restaurantului cu tacâmuri-bețigașe – învălmășealăde litere slavone latine și ieroglife – dintre acestea toateoarecum învălmășiteparcă te-ar ținti priviri ca dintre recifeși, oarecum  îngrijorat, un senseuro-chinez:„Patria mea este...”18.IX.2018Panta Skadarlija                           Lui Adam PuslojićSkadarlija nu însemna coerență ci secvență lângă altă secvențăînșiruite filmic în lung de uliță-pantă.                                                             Bineînțelesși panta Skadarlijei face parte din panta rei (să zicemalunecările de teren)și plantațiile de pa panta rei (seva din interiorși alunecare rouăi de pe frunze);nu se poate ca pantera să nu facă parte din panta rei –                                           sângele ce-i curge în veneși cel care-i picură de pe botul feroce.                                                             Și Pompei a făcut parte din panta rei.Totul face parte din panta rei – Pantagruelpanteistul – astea și alteleapărute în conștiință, de parcămemoria, zisă culturalăar prinde să transmită online trecutul                                                          tumultulinclusiv al boemei.                               Ține de Heraclitși acest spațiu eteroclitaceastă pantă de Skadarlijapână în capătul ei de jos, din vale, undede cum traversezi strada Cara Dušandescinzi în plină piațăcu roșii delicat-bolfoaseși vinete, banane erotice – așa au crescutașa au ieșit fără să fi vrut probabilcel care le-a dat pe pământsau în arbori.Sâni de europene albe ai sfeclei de zahăr sânii de focoase adolescente africane ai ridichilor negre.Zemoși răscopți care – neînfricat – își fac harachiri.(De fapt poate că tocmai Skadarlija și piața din capătul ei ilustrează cel mai elocventdeja cam sâcâitorul principiu al lui Heraclit despre totul curgeși nimic nu ar rămânea neschimbat...)18-19.IX.2018Belgrad – NišAznavourDar parcă ți-ai putea imagina Skadalija fără Charles Aznavour și bineînțeles fără celebrul „La Bohème” cântec extrem de cunoscut despre care se cântă în alte șlagăre?                                În timp ce asculttrag cu ochiul la ecranul televizorului suspendatîn trans-secularul local „Pocalul de aur”.Ce simpatici, ingenioși, unii chiar talentați sunt evreii din filmele lui Woudy Allen...Dacă ar fi la discreția mea să butonez telecomanda și să trec pe alte canaleaș înțelege ceea ce deja știam – cănu doar se spune că tăcerea e de aur ci au apărut și legende care susțin chiarcă în contul aurului muțeniei câțiva inși s-ar fi îmbogățit mult. Precum ne sugereazăcinematografia italiană și americanărespectivii erau mafioți...                                       Noroc că din gânduriși metafore negre-grele mă scot – iată –doi acrobați cu coaste de cauciucși ghidușul clovn uriașdar parcă totuși unul cameralde pluș.             E de râs și chiar trezește zâmbetul seriozitatea clovnuluiexact în această clipă eu trăgând concluzia căatunci când clovnul e mimeticel pare simetric.                          Dar prin lărmuitoarea Skadalijamai e sau ar trebui să fieși clona clovnului hazliu non-stop care când face trucuri în piațăîși ia pseudonimul paiațăiar când se nebunește pe la „Pocalul de aur” sau pe la cele „Trei pălării”el își inventează fel de fel de nume hazliipe care din păcate memoria mea nu le stăpâneșteele fiind foarte exoticepe sârbește....Dar să revenim la început(ul) care de regulăse potrivește și pentru un final de discursmai amplumai scurt:Parcă ți-ai putea imagina Skadalija fără Charles Aznavoura cărui „La Bohème” o ascult chiar azi23 septembrie, la Belgradca pe – mi se pare – un recviem răgușitce ar petrece un celebru boem spre muzica sferelor în această belgrădeană sau pariziană zi-noapte în careca un soare uriaș al armoniilor s-ar stingepurpurii ca un apus în potoliremagicii săi plămânice respiră văzduhul Araratuluipe care l-a respirat și Noe...23.IX.2014Niš – BelgradLa Skadarlija, despre speranțăLui Radomir AndrićUn mușteriu îl îmbărbătează pe alt mușteriu (e de presupus – ambii boemi)spunându-i astfel (aproape ca, să zicemun Shakespeare din secolul nostru):„Bătrâne Lear (e o poreclă, firește, – l.b.) nu e pierdut totul mai e o speranță odată ce ai înțelessă nu lași iluzia tinereții talesă se transforme pur și simpluîn interes.În fața interioară din conștiința mea, a speranței (doarinterioară poate fi speranța) neapărate; reiaumai explicit – în fața neajutoratei speranțe eumă simt cel mai neajutorat. De aș putea să o ajutși speranța să fie pe deplin vieși eu ajutorat m-aș simți...”...Pe aici mai ales spre miez de noaptedeloc puțină vorbăria mălăiață prin care Skadarlija ca și cum devinezonă intensă pentru viață. Până spre dimineață.Cum ar veni se trăieștese filosofează (cred unii și nu totdeauna nu au dreptate)astfel că de a-i încerca să potolești vreun guraliv (temperamental) de parcă ai trage acul de ureche... (Ah boemăviață-viață fir de ață...)DiscotecăÎmi venise gândul că muzica aiastrangulată de toate ghilimelele posibile care bineînțeles vor să spună că nu e vorba de muzică; în fine, fie, îi zic muzică ce mi se păruse că și-a ieșit din minți.Dar parcă o astfel de muzică între ghilimele are minte ca să nu mai vorbim de pluralulminți?          Starede parcă din peșteri ies cicluri de ciclopigame de răgete asurzitoareîn lung de Skadalija insinuateprin complimente dezmățateurări de bine și felicitări în o mulțime de limbiîncât poți ajunge a înțelege diferența sau unitatea dintreaugurii uruguaieni și auguri italian. Iar cândvodca de Finlanda prinde a-și face efectulîn comparație cu băsnirile despre marii boemi belgrădeni de odinioară destinele foarte puținilor zei par interesante.
MANUSCRISELE sau MAEȘTRII și SCRIBII




Leo BUTNARU„Tradiția“ de a considera munca literară ceva ce ține mai mult de joc decât de efort conștient, aplicat cu îndârjire și perseverență, își ia începuturile din negura epocilor. Încă în adânca antichitate, odată, Sofocle se destăinui că trei poezii îl costă trei zile, la care un versificator oarecare se grăbi a spune că în același răspas el ar ferici lumea cu o sută de poezii. „Așa e, însă ele ar exista numai trei zile“, răspunse Sofocle. Dar, culmea! o impertinență asemănătoare se făcu remarcată cu aproape 400 de ani până la Sofocle. Începând cu prima jumătate a secolului VIII și până la mijlocul secolului VI î.Hr., destui veleitari își băgaseră în cap „ideea“ că ar putea expune în versuri, după modelul epopeii homerice, întregul conglomerat evenimențial legat de Troia, ăștia fiind așa-numiții poeți-ciclici Arctinos, Leshes, Stasinos, Aghios și Eugammonios.Cam peste două mii cinci sute de ani după antica dispută despre zilele și muncile homeriene, hesiodice sau sofocliene, Goethe primește scrisoarea unui student, în care era rugat să expună planul părții a doua a poemului Faust, fiindcă sprințarul învățăcel are de gând să încheie el însuși drama căreia autorul prea îi amâna finalul (o face abia cu cinci săptămâni înainte de moarte; dar, firește, cine poate presupune câte alte intervenții ar fi făcut, dacă mai trăia...). (Mult mai înainte, un alt „temerar“ se încumetase „să-l continue“ pe Cervantes, prin manufacturistul său zel de pirat „creând“ partea secundă a romanului Don Quijote, fără s-o aștepte pe cea firească, pe care autorul a dus-o la bun sfârșit ceva mai târziu. Iar ciudatul – vede-se – pictor Sarmuccia fericise cititorii italieni cu niște poeme lungi, ticluite în octave care, pretindea mânuitorul penelului, îi fuseseră „dictate“ în timpul unor ședințe de... spiritism de însuși spiritul lui... Ariosto! Ba apare și explicația cum că, vedeți dumneavoastră, forma prozodiei-cacealma e oarecum stângace din motivul că, după trei secole de la plecarea poetului, spiritul lui Ariosto se cam dezvățase să mai compună versuri perfecte!) Oare credeți că pe nou-anunțatul Mesia al alchimiei poetice l-ar fi convins de contrariul Eckermann, care considera că „e mai ușor să construiești Catedrala din Köln decât să scrii Faust în spiritul lui Goethe“? Olimpianul german, la Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trudește fără preget (labor improbus) un deceniu întreg, iar la Anii de pelerinaj ai aceluiași personaj – douăzeci de ani. Trei redacții ale dramei Götz von Berlchungen le elaborează pe parcursul a unei jumătăți de secol. De asemenea adevărat e că Goethe ar fi creat ceva mai puțin, dacă alături de el nu salahorea și fidela calfă-secretar Eckermann, care îi ținea în ordine perfectă mapele și fișierul (astăzi, are grijă de ele... ordinatorul! Dar fără a-l concura, cred, deplin pe Eckermann...), punându-i oricând și neamânat la dispoziție cele necesare, vreme de trei decenii notând tot ce a dictat maestrul (în afară de versuri). (Însă în baza celebrului dicton Quod licet Iovi, non licet bovi = Ceea ce îi este îngăduit lui Jupiter nu îi este îngăduit și unui bou să ne amintim că însuși Goethe a nutrit un timp ideea de a continua Iliada cu un poem epic, referindu-se deseori la acest proiect, în vederea realizării lui lăsând numeroase note și planuri, dar până la urmă nu a scris decât 650 de versuri (deloc puțin, de altfel!), ce apăruseră ca și cum într-o cu totul altă albie, decât cea în care se revărsaseră intențiile și iluziile auctoriale inițiale. Însă de acestea, inițialele, nu au dorit să facă abstracție și unii exegeți care, spune Croce, „au luat ca termen de comparație tocmai așa-zisa «homericitate» sau, mai general vorbind, „grecitate“ și, neaflându-le în aceste versuri, au tras concluzia că ele trebuie condamnate, ele și ceea ce ar fi fost opera întreagă, dacă ar fi fost continuată în aceeași tonalitate“. De parcă respectivii critici i-ar fi imputat lui Goethe că el nu s-a ținut cât mai aproape de unele eventuale, oarecum voalate, pastișe homeriene, elene. Adică, de ce, la o adică, domnule poet, îți permiți o atare abatere întru originalitate, îndepărtându-te radical de abilii pastișori? Cam aceasta ar fi fost logica ușor perversă a clișeizaților, ziși, înde ei, exegeți, care nicidecum nu ajungeau la „punctul de vedere corect, care este cel de a judeca opera în sine, dând cuvântul gustului spontan, lipsit de prejudecăți și regăsind cu bucurie în acele versuri sufletul și mintea, nu homerică, nici clasică, ci goetheană“, precum menționa Benedetto Croce.)În genere, marii autori nu-și consideră nicicând încheiată definitiv o lucrare sau alta, printre ei fiind și stilistul de excepție, stilistul-model Gustave Flaubert, care deja în a treia ediție originală a romanului Salammbôoperează 160 de modificări (variante) în narațiune și 45 înapendice. Peste cinci ani, în 1879, apare următoarea ediție ce comportă 470 (!) de variante, „statisticienii“ constatând că celebrul și neîmpăcatul autor suprimase 75 de dar-uri, 75 de și-uri, 40 – deci, atunci, așadar, 29 – orice, oricare, 27 – apoi, 20 – totuși, 19 – în sfârșit, 9 – într-adevăr...Parafrazându-l pe Mihai Eminescu, s-ar putea spune că, în munca literară, „Începutul și sfârșitul/ Sunt a filei două fețe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să-l învețe“. Romanticul rus Aleksandr Grin se întreba nedumerit despre o lucrare: „Oare când o să termin de-a o totîncepe? Am scris vreo patruzeci de începuturi ale acestei istorii...“ Situații similare apar nu numai la startul, ci și la finișul operelor literare: pentru Adio, arme Hemingway avusese 38 de finaluri! Reiese că, luate în integralitatea lor, operele literare rămân implacabile în solicitarea a noi și noi eforturi auctoriale. În cazul aceluiași Gustave Flaubert, manuscrisele Educației sentimentale, ca volum, depășesc de patru ori varianta tipărită. Iar bruioanele romanului Doamna Bovaryînsumează 1788 de file, plus alte 490 ale manuscrisului „definitiv“. Îngrijitorii edițiilor critice ale ilustrului narator menționează: „Filele sunt acoperite de ambele părți de o scriere fină: pe o parte este scrisă prima versiune, așa cum a țâșnit spontan, cu inerentele neglijențe de formă; pe cealaltă parte, reluarea meticuloasă a fiecărei fraze, a fiecărui cuvânt, versiune în care cuvintele își schimbă locul, dispar sub numeroase ștersături, sunt înlocuite de nenumărate ori, până când, în sfârșit, este găsit cuvântul care contribuie cel mai bine la echilibrul muzical al frazei. De la o redactare la alta și până la corecturile făcute pe textul tipărit (există cinci ediții originale ale Doamnei...) apare evidentă tendința de a suprima, de a simplifica. Flaubert nu consideră niciodată că a ajuns la o versiune definitivă“ (Irina Mavrodin). Presupunem că un caz similar l-ar oferi și Emil Cioran care, în ariile aceleiași literaturi franceze, „a suferit“ de perfecționism stilistic, fiind considerat unul dintre supremii maeștri în domeniu.Părelnica ușurință, ca de la sine înțeleasă, și înlesnirea îndemânatică acordată de muze scriitorului adevărat, pe care și le închipuie (la un loc: ușurință, înlesnire, muze) scribul intrat impertinent în dialog cu Sofocle sau naivul alumn care „l-a fericit“ pe Goethe cu propunerea-iinvoluntar hazlie, nici nu pot fi luate în considerație, când cade „grindina“ argumentelor ce nu au putut, totuși, niciodată consola extenuantele umbre ale celor Mari. Într-o lucrare ce s-a pierdut prin intemperii, Numele mărturisitorului, se spune că versurile lui Bo-Tzui-hi emană lejeritate și simplă alunecare de penel, în realitate manuscriptele-i inserând arhipelaguri de ștersături, corecturi, încât, nu de puține ori, întâlnești poeme în care, din textul inițial, nu a supraviețuit barem o hieroglifă. Tot despre înșelătoarea impresie de ușurință și lipsă de efort în arta scrisului se vorbea în prefața la prima culegere de opere a lui Shakespeare (1623), Jhon Heming și Henry Condell scriind: „Mintea și inima îi lucrau în același timp. Și ceea ce gândeau așternea pe hârtie cu atâta ușurință, încât aproape că nu găsim ștersături în manuscrisele sale“. Peste aproape două decenii, la 1641, Ben Jonson, în Dezvăluiri asupra oamenilor și lucrului lor, resuscită aspectul polemic al acestor constatări: „Îmi amintesc că actorii au menționat adesea ca făcându-i cinste lui Shakespeare faptul că el nu a șters niciodată un vers, indiferent de ceea ce ar fi scris. Eu le-am răspuns: «Era mai bine dacă ștergea o mie», ceea ce ei au socotit drept o răutate“. În continuare, Jonson vorbește de marea sa considerație pentru Shakespeare, însă nu lasă să treacă pe lângă atenția cititorului locuri cu adevărat slabe la marele dramaturg. Însă în Istoria celebrităților Angliei de Thomas Fuller se subliniază că nu a existat o altă afirmație mai lipsită de temei sau contrazisă de dovezi incontestabile că, pentru Shakespeare, scrisul nu a ținut de lejeritate și lipsă de efort, astfel Nevestele vesele fiind rescrisă în întregime, aidoma dramelor istorice Henric al IV-lea și Henric al V-lea; povestea lui Hamlet a fost amplificată aproape de două ori față de forma inițială etc. Adică, se respecta preceptul altui celebru concetățean de peste timpuri al bătrânului Will, poetul Alexander Pope, care considera că „Decât arta de a șterge un rând/ Mai mare alta nu a fost nicicând“ (Epistolă către August, 1737). Dar câtă dreptate (tăbăcită de regrete) (căci se tăbăceau și pieile pergamentelor, nu?) avu Lichtenberg, spunând că în manuscrisele autorilor celebri el ar fi studiat cu egal interes ceea ce a fost jertfit sub ștersături, ca și ceea ce a rămas în ultima variantă. Parcă nu ne-ar interesa ce a fost omis în manuscrisele clasicilor literaturii noastre? Despre travaliul lui Ion Creangă (ce părea ca și cum un povestaș natural, dar!...) la Amintirile din copilărie Ioan Slavici remarca: „Citindu-le, ai crede că sunt scrise cu mare ușurință. Defel! N-am văzut în viața mea manuscris mai neciteț. Nici un cuvânt nu mai rămăsese, în ticluirea frazelor, unde fusese scris la început. Încerca același cuvânt în două sau trei, ba și mai multe locuri, până i se părea lui că i-a găsit locul cel mai potrivit“. Or, cu titlu de comentariu implicit, la o atare strădanie nicicând finalizată, s-ar potrivi concluzia unui alt mare francez, J.-J. Rousseau: „Manuscrisele mele, șterse, mâzgălite, amestecate, indescifrabile atestă cât efort m-au costat. De aici mi se trage și faptul că îmi reușesc mai bine lucrările care cer muncă decât cele care ar trebui făcute cu o anumită lejeritate“.Un vecin (cu țara) al lui Bo Tzui-hi, poetul indian Rabindranath Tagore, rămâne artist-creator chiar și în efectuarea oarecum neplăcutei munci de „asanare“ a manuscriselor, căutând comunicări vizuale plastice între petele de cerneală ale ștersăturilor, pentru a contura ramificații de plante care, cu vrejurile lor înfrunzite, acoperă ornamental o parte din cuvintele variantei inițiale. Sugestia poetică e completată de cea a unui peisaj neprevăzut (și imprevizibil), alcătuit dintr-o exotică iederă pe cât de decorativă, pe atât de... practică/funcțională în destinația ei.  În redactarea manuscriselor vastelor sale romane, Anatole France nu învederează aptitudini de artist plastic: în locul unde fusese cuvântul ce nu-i convenea, pagina e, pur și simplu, scobită sau tăiată cu foarfecile... Cu toate că, trebuie s-o recunoaștem, în urma unor atare moduri de „intervenții chirurgicale“, însăși pagina sugera niște forme de figuri destul de bizare.Zadarnic, cred, am luat între ghilimele sintagma intervenții chirurgicale, gândindu-mă la ceea ce spunea cineva – că de atâta viață investită în ea, fiece pagină a lui Balzac, dacă ar fi ruptă în bucăți, ar țipa sfâșietor! În cazul Comediei umane, raportarea la medicină tot la... manuscrise ne reîntoarce. Balzac, unul din inegalabilii truditori ai lumii, cel care, se întâmpla, în zilele de șoc creator, nu dormea decât 2–3 ore din ciclul diurn, poate fi considerat, implicit-asociativ, unul dintre profesorii leib-medicului lui Napoleon – Lorreill – care, după o luptă crâncenă, timp de 24 de ore, efectuă 159 de operații. Iertată fie-ne continuarea oarecum deplasată a subiectului, însă, invocând numele neobositului chirurg, iarăși la manuscrise revenim: în lipsa materialelor de pansament, Lorreill bandaja cu... manuscrise din arhivele Smolenskului. Posibil, acest act e de înțeles. Însă un act, tot de Napoleon și oastea sa legat, pare de-a dreptul reprobabil: e vorba de manuscrisele lui Giordano Bruno, transferate din ordinul generalului-împărat la Paris, unde miile de documente zăceau abandonate într-o pivniță oarecare, pentru ca într-o zi să fie vândute cu kilogramul unei fabrici de hârtie. Astfel, filosoful renascentist parcă ar fi fost urcat pe rug a doua oară, de data aceasta, scrum făcându-i-se nu trupul, ci spiritul... (O analogie metaforică mă duce cu gândul la următoarele versuri ale lui V. Hlebnikov: „Aruncă zarul cuvântului-zeu/ Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul/ Și dintre negrele gene dispare în veci/ Gânditorul John Stuart Mill/ Sărind prin geam în mâini cu o carte/ Carbonizată“.) Soldățoii napoleonieni aveau pe conștiință și alte crime similare: la Veneția, ei au incendiat vasul „Bucintore“, de pe care dogele urbei-stat aruncă în valuri un inel, astfel, considerând el, logodindu-se cu marea, în timp ce pe corabie ardeau multe din manuscrisele operelor nepublicate ale compozitorului Claudio Monteverdi... (Dar – atenție! – atacurile asupra scrisului (cărților), marile și cinicele autodafeuri ce și-au jucat înspăimântătoarele flăcări ale rugurilor pe cuprinsurile istoriei umane, par a se trage – de unde credeți? – de la momentul în care Moise a spart Tablele Legii (Ieșirea 24, 12-18), considerându-se că astfel a fost comis chiar primul act de violență asupra scrisului; prima faptă deconstructivistă din logografia universală, premergătoare – precum găsesc unii de cuviință să tensioneze gravitatea celor întâmplate atunci, în timpuri biblice –, deci, faptă anihilatoare ce a premers inițialului act de interpretare textologică.)Reveniri, corectări, ștersături, recidive, eliminări, răzgândiri, adăugiri, reculegeri, suprimări, reformulări, regăsiri, recuceriri, înlăturări, dezbărări, excluderi, reîntoarceri, anulări, recăderi, răsfrângeri, pierderi, recuperări, dezmeticiri, regăsiri, retușuri... – amplă, chiar dacă parțial redusă aici, sinonimie/ antonimie/ antinomie a neliniștii caracteristice conștiințelor deo responsabilitate artistică sui generis, cercetarea manuscriselor cărora ține în egală măsură de interesul hermeneutic, filologic, dar și psihologic...
IOSIF BRODSKI ÎN ARCA POEZIEI




Născut în Leningrad. În anul 1958, ziarul „Vecernii Leningrad” („Leningradul de Seară”), publică foiletonul „Un trântor de la periferia literaturii”, după care începe o perioadă de urmărire a poetului. În februarie 1964, este arestat. În urma unui proces aranjat, este  trimis la o expertiză medicală, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964, este condamnat „pentru parazitism social”, deportat temporar în regiunea Arhanghelsk. În 1972 emigrează în Austria, în același an stabilindu-se în SUA. A predat la universități americane și britanice. În 1987 a fost distins cu Premiul Nobel, iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet laureat al SUA.Înmormântat la cimitirul San Michele din Veneția. În traducerea lui Leo BUTNARUDin „Naturi moarte”     Verra la morte e avra i tuoi occhi*.                                   Cesare PaveseI  Lucruri și oameni ne      înconjoară. Și ei, și elene chinuie ochii. Mai bine  să locuiește beznele.Eu stau pe o bancă în parc,         privind din urmă umbraunei familii ce trece.      Lumina n-o mai pot suporta.       Este ianuarie. Iarnă.Calendarul nu poate fi       contrazis. Când lumina mi     se va lehămeti, eu voi vorbi.      IIE timpul. Eu sunt gata să-ncep.Nu contează cu ce. Mă gândescsă deschid gura. Dar aș putea să și tac. Dar mai bine e să vorbesc.Despre ce? Despre zile și nopți.Sau despre nimic. Chiar acuaș putea vorbi despre lucruri.  Dar nu despre oameni. Nu.Ei, rând pe rând, vor muri. Și eu voi muri. Se știe.Asta-i muncă fără rost, ca și cum pe apă ai scrie.IIISângele-mi este rece.Frigul lui e mai diavolesc   decât al râului înghețat.    Eu oamenii nu-i iubesc.      Înfățișarea lor nu e de mine.    Chipul lor altoit se pare   pe viață precum o   momâie sâcâitoare.În fața lor e ceva ce cugetului se contrapune.  Ceva ce exprimă lingușire    nu se știe cui anume.IVLucrurile sunt mai plăcute.În exterior nu dețin nici bine,nici rău. Iar de pătrunzi în ele,vezi că interiorul lor conținedoar praf. Pulbere pe careo macină carii obișnuiți.Strâmtoare. O larvă uscată.Nu li-i comod mâinilor, să știți.Praf. Doar pe el îl luminează lumina ce s-a aprins.Chiar dacă obiectul este ermetic închis.1971_________________ *Va veni moartea și va avea ochii tăi (Cesare Pavese). Muzică suedezăPentru K. H.Când zăpada troienește marea și scârțâitul pinului lasă în aer urmă mai adâncă, decât talpa de sanie,până la ce albăstrime pot ajunge ochii? Până la ceprofunzime a liniștii poate cădea vocea-n pustie?Pierind din văz fără veste, lumea iar se răzbună pe cineva, precum pe Mameluk pus în butucii prizonieratului. ...astfel molusca e fosforescentă în adânc de ocean,astfel tăcerea absoarbe în sine marea viteză a sunetului,astfel ajung chibrituri, pentru-a aprinde focul în sobă,astfel ceasul de perete, îngânând bătăile inimii,oprindu-se de această parte, continuă să batăde cealaltă parte a mării.1975 În hotelul „Continental”Victoria lui Mondrian. Dincolo de geam –jubilația cubaturii. Aerul sau e băut, cu sete,sub un unghi de nouăzeci de grade, saumai este încă turnat în paralelipipede.Încadrată în rama ferestrei, coapsa rotunjităa unei frumoase – ultima armă, cum ar veni:deschizându-și halatul, de n-ar fi tamancerc deplin, de semicerc sigur s-ar potrivipe sectoarele de cadran.Iar dacă vine vorba de azteci, glorie pieilor roșii, pentru onestitatea lor din calendar să extragi zilele lunii ce ni s-a dat, cândse spune „nu putem” în peștera platoniană,în care pe cap de frățâne revineo bucățică de Pi er pătrat. 1975*     *     *Seară în Mexico City.Lene și, oarbă, forța amestecate în el, ca-ntr-un vas.Și viața curge ca tequila.Străzi, felinare, chipuri. Fiecare al doilea – cu mustăți tușinate.Pe Avenida Reforma – statui de bronz, nenumărate,iar lângă fiecare, pe borduratrotuarului, câte o mexicanăcu pruncul în brațe stă cu mâna întinsă. Simbolul cu pomană,–figura podidită de plâns, – ar putea fichiar monumentul Mexicului-țară,numai că și sub el nu este excluscineva cu mâna întinsă să apară.1975*     *     *...iar la rostirea cuvântului „viitor” din limba rusăies în goană limuzine negre și haita lor prinde-a-nșfăcahulpav din apetisanta halcă a memoriei,de altfel găurită precum cașcavalul de Olanda.După atâția ani, deja ți-e indiferent ce sau cine stă după storurile geamurilor,pe când în creier răsună, nepământean, nu gama do major, ci doar foșnetul ei. Iar viața tot mai des, parcă-a zor,ca un cal de dar care, se știe, nu e căutat la dinți,îți rânjește la fiece întâlnire. Din omu-ntreg, din deplina-i fire,nu va rămânea decât o parte de vorbire. Doaro parte de vorbire în general. Parte de vorbire.1975Odată ce călcâiul lasă urmă, este iarnă...Odată ce călcâiul lasă urmă, înseamnă că-i iarnă.În alcătuiri de lemn rebegind prin câmpia posacă, după trecători casele pe ele însele se cunosc.Ce să-i spui serii despre ce are a veni, dacă amintirile în liniștea nopțiidespre căldura... – ilizibil – când ai adormittrupul o aruncă de la suflet, o repedepe pereți, precum umbra scaunului,lumânarea o proiectează pe perete,și pe cuvertura trasă de cer spre pădurepeste turnul de siloz, pe care aripa graurului l-a cam ros,nu vei reuși să albești văzduhul cu omătul ghimpos?1975-1976*      *     *Astea-s câteva observații. În ungher, e cald.Văzul lasă urmă pe suprafața obiectului.Apa reprezintă și ea o oglindă.Omul e mai strașnic decât scheletul lui.Seară de iarnă cu vin, undeva în nicăieri.O verandă asaltată de coroana unui arțar.Trupul se odihnește, sprijinit în cot,ca morena despărțită de ghețar.După mii de ani, de după perdele vor extrage moluște de sub horbotă, pe eacu imprimatul „noapte bună” al unor buzecare nu avuseseră cui i-l adresa.1975-1976(Din „Cvintet”)Pleoapa tresare. Din gură erupe liniștea. Orașele europenese ajung din urmă unele pe altele în gări.Aborigenului junglei mirosul de săpun îi trădează îndată dușmanul ce se apropie.Acolo unde a călcat piciorul tău rămân pete albe pe hartă.Uscăciune în gâtlej. Călătorul roagă să i se dea să bea.Copii, care ar merita să fie bătuți, năucesc aerul cu țipete insuportabile. Pleoapa tresare. În ce privește colonadele, de după ele mereu apare cineva. Chiar dacă omul închide ochii,neapărat i se va arăta.Și se adună ca un scuipat în piept acest:„Dați-mi cerneală și hârtie, și mă voi retrage aiurea, fire-ar să fie!” Și pleoapa tresare. Dincolo de perete, multebolboroseli confuze (parcă s-ar ruga cineva) sporesc tânga.Monstruozitatea ce se întâmplă în creier îi oferă acestei odăi contururi cunoscute.1977
UN DIALOG ÎN TRIUNGHIUL: CONSTANȚA - CHIȘINĂU - BOTOȘANI




– Stimate Domnule Leo Butnaru, vă mulțumesc că ați acceptat să stăm din nou de vorbă. Sunt zece ani de la primul nostru dialog publicat în „Ex Ponto” și inserat în masivul dumneavoastră volum „Interviuri din secolele XX – XXI”, Iași, 2013. În acest răstimp, ați avut ocazia să călătoriți nu numai în România, ci și în lumea largă. Aș vrea să continuăm discuția noastră.– Statistică... necruțătoare: a mai trecut un deceniu!... Cu cât înaintăm în vârstă, devenim mai însingurați și din cauza vocației ajunsă profesie care, cu cât e stăpânită, parcă tot mai cu siguranță devine, paradoxal (față de... „stăpânire”), mai solicitantă, mai acaparantă, mai „geloasă”, posesivă, cerându-ți tot mai mult timp și energie, pe care nu le mai poți acorda rudelor, prietenilor, oamenilor în general, decât în forma finită a rodului acestei însingurări, rodului muncii tale de scriitor. – Reieșind din ce spuneți, parcă s-ar cere întrebarea despre scriitor și vârstele sale... Citind interviurile din volumul amintit, am reținut că ați tot înaintat în zigzag de la o vârstă la alta, de la debut la maturitate, apoi iar nițel îndărăt, revenind în prim-planul prezentului... – În componenta ei structurală, nu biologică, vârsta nu ține obligatoriu de ani, ci de atitudinea față de experiență, comportament în interiorul acestei experiențe, care e un spațiu... personal-universal (!). Depinde de capacitatea ta de a însuși experiența altora, dar și de „a produce” tu însuți experiență. Și tu trebuie să-ți construiești, să-ți modelezi cu încumetare și perseverență caracterul, principiile, atitudinile, credința în valorile vieții și ale spiritului, încât, în pofida oricăror riscuri, să ți le asumi și să le trăiești cu plenitudine. De obicei, aceasta se întâmplă nu în tinerețe, ci ceva mai târziu, când începi să te maturizezi de-a binelea, când poți deja conștientiza și diferenția, selecta și opta întru acțiune și creație.Scriitorul e creatorul mereu în devenire, este perpetua sa prefigurare la un grad superior, de dezvăluire și aplicare a harului la noile jalonări ale maturității și măiestriei sale. Sunt în firea scriitorului, chiar și la vârstă înaintată, mobilul, impulsul motrice ale dorinței de a mai face ceva, de a nu abandona îndeletnicirea literară, care nici nu ține de speranță, ci de ceea ce Emil Cioran numea gustul Utopiei, al credinței că ceva încă ar fi posibil. Apoi nu este exclus că, la ani mai mulți, unii artiști devin hipersensibili nu pentru a progresa, a evolua, ci pentru a simți ușorul reflux, implozia ralanti a energiilor creatoare; obturarea dorinței și voinței de a mai insista, de a persista în vânătoarea și prelucrarea de subiecte, teme, metafore. Cred că face să ne amintim exemplul unui mare scriitor care, din păcate, și-a pus capăt zilelor la 60 de ani, Hemingway, ce scria că, în toate ale sale, cu împlinirile curente și cele viitoare, scriitorului ar trebui să-i fie dată viață cât mai lungă. – S-a îmbunătățit ori nu condiția scriitorului contemporan? – Sub aspect tehnic-editorial-redacțional sigur că e un spor de nivel: lipsa cenzurii, multe reviste de literatură și cultură, puzderie de edituri, posibilitatea de a fi tradus în alte țări, oportunitatea călătoriilor. Festivaluri și concursuri nenumărate, abundență de premii, chiar dacă, doar cu rare excepții, acestea și importante. Scriitorul român profesionist beneficiază de un surplus la pensie, alții – de indemnizații de merit. Mă refer la o situație în care, cu specificul și posibilitățile de rigoare, sunt incluși și scriitorii români din stânga Prutului. Dar, bineînțeles, ca și înainte, rar scriitor care poate trăi doar din mijloacele existențiale pe care i le oferă scrisul. E o situație cam generală în lume, nu face să ne plângem, ci să căutăm preocupările alternative... de bază (altfel spus, compatibile cu scrisul literaturii), precum ar fi angajările în redacții, edituri; să traducem etc. – Dar cea a scriitorului din stânga Prutului? A reușit el să iasă din perimetrul cuștii, ca să parafrazez titlul cărții dumneavoastră?            – M-am referit la o situația mai generală în care, cu specificul și posibilitățile de rigoare, sunt incluși și scriitorii români din stânga Prutului. Cei mai buni, bineînțeles. Și în Interriverania sunt multe și de toate din cele enumerate deja, inclusiv editarea unor cărți cu contribuția guvernului, acordarea unor indemnizații de merit, firește, „ajustate” la bugetul și posibilitățile Estului Moldovei Istorice, alias Republica Moldova. Se țin festivaluri internaționale, mai mulți autori sunt traduși în limbi străine, la rândul lor traduc, călătoresc. Însă ar trebui, poate, să subliniem: ar fi vorba cam despre mai puțin de o treime din toți scriitorii români, care „ar cădea” sub incidența celora ce cred eu și mărturisite aici. În pretutindenea românească, viața literară, culturală e mult mai diversă, pe alocuri – mai în vigoare, prin alte părți – mai palidă, chiar necăjită, veștejită. – Scriați în jurnalul amintit despre ,,moșnegismul” din proza anilor ’70, când comparați Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească cu un troleibuz rablagit: pe locurile din spate și în picioare stăteau câțiva scriitori de valoare și un grup de tineri talentați, iar în față se înghesuiau nulitățile. În câteva însemnări din 1978, vă referați la cifrele unui sondaj din care încercați să vă faceți imagine mai clară a realităților: atunci, în Franța erau circa 40.000 de scriitori, raportați la numărul populației, calculând, reieșea că Moldova ar fi trebuit să aibă 2.000 de scriitori. ,,Doamne, ce utopie! Cu membrii și nemembrii USM, abia de se adună... 150, cel mult 200. Puținătatea lor vorbește și de slaba alfabetizare a societății”, exclamați, în timp ce vă gândeați la condiția creatorului nevoit să trăiască într-un scenariu infernal, între zidurile gri ale societății totalitare. Care este astăzi situațiaUniunii Scriitorilor din Republica Moldova? – Posibil, era foarte aleatorie referința mea la starea... numerică a scriitorimii în lume. Acum, la Chișinău, Uniunea Scriitorilor întrunește circa 300 de membri. Cam tot atâția ar fi și cei care nu sunt membri USM. Pe timpul comunismului, în această organizație intrau și scriitori ruși, bulgari, găgăuzi, idiș... Astăzi, scriitori idiș nu mai există în întreaga lume, semiții scriu doar în ivrit. Unii dintre ruși s-au dus la cele veșnice sau în patria istorică, precum se zice, alții mai tineri nu se grăbesc să vină „la grămadă”. De altfel, ca și găgăuzii, câți or fi ei acolo unde sunt și cine știe ce valoare având sau neavând. Însă câțiva scriitori ruși, găgăuzi, bulgari mai fac parte din organizația scriitoricească „a tuturor”. La Chișinău activează și Filiala Uniunii Scriitorilor din România, care întrunește circa 100 de membri, aceștia, bineînțeles, fiind și membri ai USM.Cu titlu de concluzie la acest răspuns, reamintesc că mai mulți autori din stânga Prutului (evident, nu toți), sub aspect semiotic, se considerau pe bună dreptate scriitori români; ca făcând parte din aceeași semiosferă, în care li se întâmplă și contribuie și ei de a se întâmpla fenomene de semnificare și procese de comunicare comune. Pentru ei, aceste fenomene însemnau nu doar literatură, proză, poezie, ci și apartenență spirituală, în acest caz cu sens extins, apartenență națională.– Sunteți un autor care, din câte se pare, nu prea depindeți de mediul literar de la Chișinău. Autor foarte vizibil în tot spațiul cultural românesc. Cum se spune, un deplin integrat.– Pe când cădea cortina de fier, inclusiv dintre români și români, în Țară, atenția criticii literare era deja de multă vreme împărțită între autorii din generația mea (din dreapta Prutului) și capitalizată, chiar monopolizată de aceștia. Nu se putea crede că, iată, dintr-o dată, un autor sau altul de la Chișinău s-ar putea învrednici de interesul celor mai buni exegeți de la București, majoritatea din aceștia mai fiind și influențați, în diversă măsură, de prejudecăți, subiectivism și neîncredere față de cei din Estul românesc.Dar au trecut timpurile; nu puteau să nu treacă. S-au schimbat unele, altele, pentru că nicidecum nu puteau să nu se schimbe, domnule Heraclit. Și, în continuarea achizițiilor tale formative de Dumnezeu știe unde (de pretutindeni ar fi totuși prea mult spus?...), tu ești deja un autor româno-intern-național (mă rog, în loc de autor s-ar putea pune: produs, fruct, rod etc.), solicitat de o mișcare panoramică de planuri literare, culturale, filosofice din diverse epoci și din pretutindenea românească, de care poți beneficia, prin „înfruptare”, pe gratis și nelimitat.Au trecut timpurile și astăzi scriitorul activează mai că exclusiv proprio modo, proprius auspiciis, proprio stipendio (prin mod și forțe proprii, sub auspicii proprii, pe propria cheltuială).Însă, în mare, în visul său ideal, în dorința lui sacramentală, la Chișinău sau București, sau la Chișinău și București, concomitent, un scriitor mai este naivul care ar dori să aibă o aderență generală pozitivă, încuviințătoare și, dacă se poate, chiar admiratoare. Însă lumea e diferită, indiferentă sau rău intenționată, arogantă și orgolioasă, invidioasă și cârcotașă, iar parte componentă a acestei lumi sunt și colegii săi, ai artistului, și ei de diverse categorii și reacții, nici pe departe toate încuviințătoare. Și chiar dacă artistul conștientizează aceste diferențe, această alteritate, precum o facem noi acum, el mai crede în adâncul său secret că dânsul ar putea fi o excepție. Dar nu poate fi, totuși, și nu o singură dată reacțiile care îl privesc chiar îl… țintesc, îl atacă, îl otrăvesc. La o adică, nici el nu e cheie de biserică, nu-și agreează colegii ca într-o generală acceptare, adeziune. – Parcă ar reieși că anumiți colegi v-au cam dezamăgit... – Nu contează, posibil. Dar, totuși... În timp, prin timpuri – pentru că am trăit și trăim în două secole, nu? – gradul de simpatie sau de suportabilitate cu anumiți colegi a variat. În cazurile unora, în dependență dacă le scădea sau le sporea adrenalina intensității părerii de sine, să zic, sau, mai pe urmă, cea a invidiei de alții, inclusiv de mine. Unii dintre ei, poeți, dar și prozatori, cu care parcă am fi fost în relații superioare de adâncă prietenie, la câte vreun chef îmi spuneau pe față că „să nu te crezi tu”, „că știu eu”, așa și pe dincolo. Au fost, unii mai sunt, din diferite vârste biologic-generaționiste sau, poate… de-generaționiste. Din păcate, unii dintre ei s-au dus cam supărați la Tatăl Ceresc, chiar înainte, parcă, de a le fi venit sorocul ce exclude adjectivul „prematur”. Astfel de șicane le-am simțit cam din tinerețe, de la „alese fețe”, pe atunci, se credea, ale literaturii dintre Prut și Nistru. Iar dezamăgirile față de unii pe care îi consideram prieteni au venit cu anii. Astfel că, de la un timp încolo, am și încetat de a mai spune publicului de la USM ce cărți am editat în România sau în țările lumii, ce premii sau burse mi s-au acordat, unde am călătorit etc. De ce să le stric și mai mult inima?... Unora. – Dar... altora?– Bineînțeles, la toate astea există, parcă, un contra-echilibru; există versantul scriitorilor cu adevărat valoroși, nu populari din considerentul accesibilității scrisului lor pe teme-divertisment. Iar scriitorul valoros nu mai e cu gândul la cititori, ca mulțime, ca abundență de interes. Societatea noastră, dar pare-se cam lumea toată, mocnește descurajant într-un semi-analfabetism cultural, deci și literar, cultul pentru inteligență fiind de neintuit în „proiectele” ei de viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Iar literatura e studiată, cum a fost, schematic în școală, băgată în carcasele mortuare ale manualelor și crestomațiilor superficiale. Și nu e de visat la timpurile în care literatura va fi studiată în mod aplicat, creator, inventiv până la inspirație, și nu în mod și la nivel fugitiv-explicativ. În școală, literatura trece prin aridități didactice, agravate și de puseuri retorice neconvingătoare de ceva. Plus birocratizarea mai a dracului decât în comunism a celor care, puși de un partid sau de altul, diriguiesc cultura, aproape toți dintre ei mai că neavând nimic cu domeniul în care au fost plasați conform listelor. Oameni întâmplători pe la ministerul culturii, prin departamentele preturilor sau primăriei capitalei, în fruntea bibliotecilor... Iar bibliotecarii, se creează impresia, mai că nu citesc ei înșiși... Persoane întâmplătoare, anonime, dar birocratizate de te crucești, nu altceva... – E de înțeles că vă preocupă și problema cititorului. Nu cred că ar exista scriitor absolut indiferent față de această posibilă relație, a lui cu lumea, cu eventualul cititor.– Da, dacă te gândești, nepreconceput și cu calmul necesar, la cum și din ce te-ai format tu (lume, oameni, personalități, biblioteci etc.) ca scriitor, ca poet, vei înțelege că, nu-ți fie cu supărare, nu prea mulți interlocutori (prin creația ta) ar putea să te înțeleagă. Tu ești altfel decât ei. Dânșii sunt altfel decât tine. Iar eu sunt dintre poeții care nu mizează pe mulți cititori. Aceștia, în genere, fiind puțini. Am potolitul orgoliu de a crede că cititorii mei sunt din cei selecți. Sau, poate, chiar aleși dintre aleși. Nu am pretenții să fiu citit... abundent, recitat, scandat. În cazul creației mele, cred că destinul a decis corect. Inclusiv faptul de a nu ști dacă, după trecerea mea în pulberea cosmică, voi fi sau nu voi fi citit. Trist e însă că, până la urmă, niciun poet de pe pământ nu va fi citit. După apocalipsă, potop, stingerea soarelui, lovitura vreunei comete uriașe etc., etc. Arta, frumusețile, poate chiar minunățiile ei izvodite de firea umană sunt, din păcate, predestinate a fi provizorii și, până la urmă, anihilate, aneantizate. Ce ni-i Nostradamus, după ce a cuvântat Ecleziastul?... – Vă asemănați cu mai mulți, cu mai puțin semeni?– Omenește, da, mă asemui mai multora. Trăiesc, viețuiesc ca alți oameni, orășeni. În ce privește scriitoricește... Bineînțeles, aș avea ceva în comun cu puțini, chiar cu foarte puțini oameni. Dar și scriitori, colegi. O particularitate mi-ar fi că scrisul meu e unul care, probabil, pune în lumină mai curând ideile, decât sentimentele.Apoi, preocupările mele față de avangardă, viața și travaliul în interiorul acestei fenomenologii fac diferența, mă particularizează, pe la noi chiar mă... singularizează. Aș vrea să fim mai mulți în domeniu, dar, deocamdată, nu se întâmplă...– Ce îi datorați avangardei?– Ne datorăm reciproc mai multe lucruri, eu fiind cel care am tradus și editat antologii de diverse genuri ale avangardei, apoi, aparte, autori importanți, foarte importanți și chiar atinși de geniu sau geniali.Dar să amplificăm cuprinsul interogației, extinzând-o asupra întregii literaturi căreia, bineînțeles, îi datorez multe.Probabil, aș putea să-mi recunosc, în fire și devenire, o atingere, atentă, și de ideația vreunei școli de conotație exotică sau căreia nu-i este indiferent exotismul. Iar preferința pentru (sau – și pentru) un anumit fel de artă vorbește atât de un model de existență spirituală a unui om, artist concret, cât și de posibilitatea admiterii, prin această preferință, a artei ca instrument modelator, sau elaborator de sistem al unei existențe artistice personalizate. Personalizare înseamnă și irevocabilă asumare a muncii tale, în rezultatul căreia literatura (ca artă, nu doar ca... text; ca întrupare în destin, nu doar ca scris și, pur și simplu, cetit/lectură) înseamnă (îmi... înseamnă!) revelație. Ea însăși e o formă (o infinitudine de forme!) (și) de cunoaștere, și de izvodire a unor noi imbolduri ego-epistemologice în plurilateralitatea existenței și filosofiei date omului. Grație literaturii, am ajuns și în sfere entropice foarte „diferite” de ea, literatura. Chiar și filosofia, muzica, artele plastice, chiar și împătimirea de computer, internet etc. le-am abordat și grație literaturii, cu „metodele”, tactica și strategia ei, cu plasticitatea stilului și metaforei literare. La rândul lor, spațiile informațional...-existențiale spre care m-a îndemnat literatura (ca modus vivendi spiritual, mental, socio-comportamental) mi-au sugerat stări și găselnițe literare, teme, subiecte, metafore. Astfel că ceea ce gândesc, scriu și găsesc de cuviință să mărturisesc e ceva ce se întâmplă ca stare literară de predestinație-creație, ca filosofie a existenței mele spre alții, întru alții, dinspre alții. Atât cât îmi este dat a semnifica – din ale existenței umane, cosmice, și a însemna și eu ceva, în fantastica ei spațio-temporalitate ca o fugă de valuri în permanentă ruinare și reîntrupare; în taina diferențierii/ dispersării și iarăși-întrupării totului.În final de răspuns, ar putea semăna că zic vorbe mari, însă în acest caz nici nu vreau să folosesc altele, spunând că, după părinții mei, nu mă simt altcuiva mai îndatorat decât Cuvântului/ Literaturii, care mi-a dat structură sufletească, rațională; care i-a dat contur și relief destinului meu și care nu mi-a trezit niciodată regretul că m-am lăsat chemat de Cuvânt, alias Literatură, pentru a-l rima, cândva, cu Pământ, mormânt… Acum însă, încă îl mai rimez cu: sînt… De altfel, Cuvânt care tot de la părinți l-am deprins...– Mărturiseați că și împătimirea de computer, internet etc. o aveți grație literaturii. Ca și alți colegi, dar și cititori de blog-uri, vă știu ca bun cunoscător al computerului, scriitor îndemânatic în a folosi avantajele pe care le oferă această invenție fantastică. Scrieți direct la computer?– În destule cazuri, da, scriu direct la computer, dar nici pe departe în toate. Deoarece, ca și în tinerețe – uite, îmi vine să spun... în clasicismul tinereții noastre! – am rămas omul notelor, al carnetelor, fișelor, caietelor pe care nu că le-aș fi cumpărat înadins, cum o făceam în tinerețe, ci care, prin ani, le-am tot primit în mapele manifestărilor literare, culturale de tot felul și în aceste suprafețe de hârtie (poate chiar... ari de hârtie!) am tot lăsat mii și mii de însemnări, de improvizații ad hoc, dar unele și gândite ceva mai mult timp; am așternut exerciții, unele asumate ca travaliu ideatic, stilistic, compozițional, altele venite din ceea ce se numește preaplinul plăcerii de a scrie, de-a porni de la ceva cu speranța de-a ajunge la subiecte duse la capăt, rotunjite în poeme, miniaturi în proză.Prin ani, încă de la începuturile studenției spre vremuri de mai încoace, am avut o tehnică specială, să zic, de a arhiva, de a selecta, de a ordona tematic fișe, fișe, fișe... S-au adunat zeci de plicuri, medii sau mari ca format, mape întregi cu astfel de foițe scrise. Zeci de mii. Ei bine, în zile propice unei îndeletniciri mai speciale, re-selectez fișele dintr-un plic, dintr-o mapă, cumpănind ce rezistă și care trebuie să fie sacrificate din ele, trimise – asta e! – la coșul de gunoi. Cele care rezistă, părându-mi a fi valabile în vreun eseu de viitor, în vreun poem, în vreun alineat de proză etc., le trec în computer, în fișiere, și ele tematice. Alte fișe, chiar când selectez, îmi sugerează un început sau un final de text, de poem, altele – mai rar, dar totuși, – se pretează a fi incluse în vreun manuscrisele de leologisme. – La „Junimea” ați editat „Prima carte a leologismelor”...– Sper să-i urmeze și altele... Dar să revenim. În fine, ar fi de spus că e ceva fascinant să lucrezi cu fișele de altă dată, apărute în urma meditațiilor sau lecturilor tale... E o pasiență captivantă, o logo-regie, să zic, o repunere în mișcare a unor idei din frazele fixate în vremuri aproape... imemoriale. Un șotron al semnificațiilor și metaforelor! Toate aste intrând, probabil, în motricitatea numită logodynamos.Sunt fraze sau fraze-idei care readuc starea a ceea ce avangardistul Marinetti numea, la 1912, Cuvinte în libertate, chiar astfel intitulându-se unul din manifeste. – Adică, uneori și de la o fișă de arhivă, de la câteva fișe puteți porni spre un subiect, o temă, un poem, un eseu, o proză. Ați urmărit vreodată, relativ... lucid, cum vi se derulează un astfel de parcurs?– Greu de spus ce se petrece, cum se petrece în intimitatea creatoare a autorului. Să presupunem că e vorba de un sistem de posibile abordări și elaborări ale unui subiect, deocamdată vag sau chiar foarte vag, „ițit” în conștiința ta. Inițial, e un impuls. Apoi vine, sau trebuie să vină, o întreagă dramaturgie a creației, a creării unui sau altui text. E o polifonie a selecției, renunțării la ceva ce pare „în plus”. Simplificând, „îmbogățești” subiectul, îl duci spre finalitate.Nu totdeauna am (alteori da, dispun de o schiță a perspectivelor de moment sau de ceva mai lungă durată); deci, nu totdeauna am un plan al scrisului ce are a urma – dacă va fi să fie chiar așa – în ziua curentă, sau mâine, poimâine etc. În atare cazuri, literatura mi se întâmplă sub incidența unei ca-de-la-sine creativități... anarhice care, prin modul de a se declanșa, imprevizibil și chiar oarecum... misterios, mă bucură și mă uimește în arierplanul stării mele de om care, iată, prinde suflul tainic al nelămuritelor/ dăruitelor intenții, și scrie.– Din ce ați mărturisit până aici, parcă s-ar limpezi, ar putea fi dedus, implicit, și răspunsul la întrebarea: de ce scrie Leo Butnaru?– Scriu, fiindcă cineva, probabil mi-a spus, mi-a sugerat că, la rândul meu, am de spus (sau: trebuie să spun?) cuiva anumite cuvinte-idei-metafore, împreună cu care să avansez, să mă maturizez în spunerea de sine..– Ați publicat o carte de interviuri cu acest titlu.– Da, spunerea de sine și de alții. Aceasta ar fi cea mai misterioasă probabilitate, care nu poate fi redată, ca stare-situare (cât de cât explicit) prin cuvinte. De unde și acest vag „refugiu” în a spune despre suflul tainic, poate că divin; despre intuiție și inspirație... și sublim. Toate astea țin de enigmatica legătură și comunicare a firii omului, artistului cu universul, cu elementarul fir de mac și cu planetele fabuloase. – Cu poezia te naști sau poezia vine după, se învață?– Ba chiar aș zice că în poezie trebuie să te dezveți de ceva.– De ce anume?– În ce mă privește, cred că am terminat universitatea și academia cum să mă dezbaier de universitate și academie în poezie. Poetului nu i se potrivește să viseze sisteme, să le jinduiască. Asta nu i-o permite însăși poezie care, prin eterica ei natură, este a-sistemică. Literatura se scrie doar în conformitate cu legile nescrise ale... scrisului.– Sunteți un adept al bloggingului și afirmați: ,,Cine știe, poate că blogul ar însemna și un fel de S.O.S al literaturii, în general”. Poate fi internetul, prin multitudinea posibilităților sale, una dintre șansele recuperării cititorului pierdut ori ale integrării literaturii române din Estul Românesc în circuitul valorilor universale?– Banal spus, începând cu finalul secolului trecut, dar în special la prezentelejoncțiuni de secole, lumea este cuprinsă, chiar bântuită de noi forme și modalități de comunicare – internetul, telefonia mobilă, skype. Au apărut hărți și ghiduri electronice. Au apărut fabuloase biblioteci electronice, dar și mulțimea de tipografii compacte cu un randament aiuritor de a produce carte. Dar… Wikipedia parcă nu este și ea o modificare entropică importantă, care s-a produs pe globul nostru și care, la rândul ei, modifică oarecât felul de a fi, de a se informa și de-a acționa a lumii? Internetizarea lumii (și a cosmosului...) duce la apariția unor noi caste profesionale, în viitorul îndepărtat – probabil interplanetare. Se vorbește chiar despre formarea așa-numitelor organizații post-statale neinstituționalizate.Ca și biblioteca, internetul este un mediu și o modalitate (specifice) de informare, dar și de creație. Internetul intervine serios în pragmatismul literar, propunându-i scriitorului alte modalități de interacțiune cu auditoriul, cu cititorii. Însă și în acest caz literatura ca fenomenologie rămâne, în esență, aceeași.Neoliberalismul-internet e cel mai descătușat și greu (aproape imposibil) de instituționalizat, statalizat.În ce privește integrarea literaturii noastre în universalitate se pot gândi, imagina, aplica și unele strategii biblio-internautice. Ceea ce, însă, putem constata la zi, și grație internetului unitatea spirituală românească este mai eficientă, mai solidă motivațional și ca argument indubitabil sub aspect genetic, istoric, geografic, intern-național, dar și globalizant.– Odată ce veni vorba de internet, blog, pe scurt – de era digitală, se știe că practicați și grafica de computer, ceea ce mă face să întreb: Ca aspect grafic, care dintre cărțile pe care le-ați editat vă plac mai mult?– În ultimii ani, editurile, autorii prezentărilor grafice solicită autorul să se dea cu părerea despre viitoarea copertă, să propună, eventual, sugestii. Astfel că unele dintre copertele cărților mele sunt așa cum sunt, pentru că ideile plastice, grafice au pornit de la mine. Sau: și de la mine. În colaborare cu pictorul, cu tehnoredactorul nu am insistat, ci am sugerat, am propus, unele din ele fiind acceptate și rezolvate bibliografic adecvat în redacții. Deoarece, de când mă știu conștient, de copil, de elev, de student am fost ispitit de desen, de grafică, de pictură. Pentru prima oară m-am implicat ceva mai activ în ducerea la capăt a copertei pentru volumul de poeme „Puntea de acces” (1993), care a avut, am impresia, chiar trei pictori de copertă, însă, unul după altul, nu ajungeau la o formulă grafică satisfăcătoare. De atunci încoace, am colaborat, prin sugestii, idei, la aspectul copertelor pentru antologia „Altul, același”, mai înainte potrivisem imagini, simboluri pentru cartea de interviuri „Spunerea de sine”, apoi, mai încoace, pentru volumele de poeme „Din sens opus”,  „Instructajul santinelei de sine”, „Surfing în Galileea”. Pentru al doilea din acestea rezolvarea veni de la o poză, în triplă ipostază, oglindă, dar și un portret în acuarelă între care mă aflam, pe care mi-o făcuse soția într-un – țin minte – 1 decembrie, după ce ne întorsesem de la recepția oferită de Ambasada României. Iar, odată ce e vorba de santinelă, pe coperta a patra s-a potrivit o altă poză, din turnul orașului Vilnius, unde sunt alături de un cavalet medieval în toate zalele și armurile sale. Nu am identificat numele autorului, deoarece acesta nu a fost decât un vizitator, cine știe de unde venit și el, ca și mine. Alteori, la ilustrarea unor cărți ale mele am contribuit cu schițe, grafică, desene ale căror autor sunt. Să zicem, miniaturalul volum „Strictul necesar”, apărut în colecția „Cartea de vizită”, sau „Regele alb, regina neagră”, de la editura „Inspirescu”, în care, la deschiderea secțiunilor poezie, proză, interviuri au fost plasate lucrările mele grafice, dar nu înainte de a fi propus imaginea „esențială” pentru copertă. Am și o carte-manuscris, „Carantina mașinii de scris”, elaborată grafic, inclusiv cu desene, de mine însumi. Nu încape îndoială că, în viața cărții, coperta are un rol mai important, decât se obișnuiește a se crede. Să pornesc măcar și de la „incipientul” fapt că, din copilărie spre aceste timpuri, cărțile, primele mele cărți de citit le-am memorat, multe, nu în ultimul rând, chiar după aspectul copertelor. Să zicem, două sau poate trei volume ale lui Alecsandri erau de un verde crud, umbros, dens, cu titlurile și câteva elemente de ornament în relief; „Viteazul în piele de tigru” a lui Rustavelli avea o copertă ce bătea spre portocaliu, pe ea cu un desen, cu o stampă grafică ce atrăgea atenția. „Istoria ieroglifică” a lui Cantemir avea copertă în piele artificială de culoarea cafelei cu lapte.... Etcetera.– Ce înseamnă să fii scriitor profesionist?– Nu sunt sigur că știu. Presupun însă că, uneori, este oportun să faci un lucru la care te pricepi doar pe jumătate, cealaltă jumătate învățând-o în timp ce îl faci. De pildă, să începi a scrie un roman. Pe durata scrierii sale unii ajung din diletanți adevărați profesioniști. Ca Balzac, Flaubert, Tolstoi...– Reveniți la cărțile pe care le-ați scris în anii trecuți?– Dacă e cazul, da, revin, intervin, le completez, mă completez. Să zicem, eseurile din volumul „Șlefuitorul de lentile” nu pot fi considerate finalizate odată pentru totdeauna, deoarece istoria literară oferă tot alte și alte sugestii contextuale, care ar putea fi integrate tematic, ideatic. Astfel că întreaga carte rămâne a fi șantier deschis, presupunând modificări, completări.– Vă mulțumesc mult, stimate Domnule Leo Butnaru, și vă doresc succes!
VIAȚA CUVINTELOR, CUVINTELE VIEȚII


Leo Butnaru                                                                                            Cosmograme                      Trimis-a Cuvântul Său și i-a vindecat pe ei.                                     (Psalmi, 106 / 20) Nu vi s-a creat impresia că, atunci când schimbați mai des unele lucruri, unele veșminte, scoțându-le din casă, dăruindu-le, înstrăinându-le – parcă ați trăi mai… mult, mai interesant? Eu unul tocmai aici văd proliferarea în lumea (nu prea bogată) a second hand-ului – universala dezbărare de lucruri încă bune de folosit, însă care, trecute deja pe filiera mânii a doua, parcă ar face viața umană ceva mai de lungă durată și mai suportabilă (pentru cei care intră în posesia lucrurilor încă în stare bună, de care s-au dezis alții)…Nu vi se creează impresia?... Sigur, e o întrebare pur terestră, numai pentru oameni, deoarece ar fi absurd și ridicol să adresezi o atare interogație divinității, îngerilor, eroilor din basme… Pentru că în sferele lor existențiale, reale sau virtuale, second hand-ul pur și simplu nu există. Acolo totul e mereu… nou, mereu proaspăt. Acolo, de unică folosință înseamnă pur și simplu – etern. Acolo nimeni nu se gândește că excesul de cafea dăunează inimii. Pentru că acolo nu există nici inimă, nici cafea, elemente atât de vehiculat-banalizate printre oameni, de parcă aceștia nu ar mai avea ce vorbi despre altceva decât de – inimă, cafea, cafea, inimă, atac de cord… De-mi vine să zic: second cord… Dar, în pofida a orice, e totuși second hand… Deci, pornind de la starea second hand-ului ca una de schimbare, pământenii au un sentiment mai aplatizat sau mai intens despre ceea ce se numește curgerea vieții. Indiferent în ce direcție „curge”, bună sau nu prea… Oricum, cei mai mulți muritori (unul dintre sinonimele pentru: oameni) încearcă să-și tăinuiască spaima iminentă, substituită de impresia că, chiar dacă plutesc sus, pe puntea „Titanicului”, dânșii ar trăi o imensă fericire până și după ce ghețarul a izbit fatala navă. Care nu mai este E la nave va, ca în filmul lui Fellini… Pentru că „Titanicul” nu e și… Ti-trainicul… În adâncurile oceanului el a devenit Titainicul…Cam asta e cu impresia care mi se creează, vi se creează. Despre ce scriam mai sus. De-ți vine să te întrebi: Lumea – despre lume a spus, a scris mult, puțin?... Oricum, se pare că încă nu a spus și nu a scris esențialul, dacă tot mai spune (déjà entendu!) și scrie atât de mult. Non-stop. Despre neesențial?... Posibil… Adică, despre viață, așa cum îi este dată, cum o simte că ar curge, mai încet, mai intens… Ceea ce mia unuia îmi dă senzația de… aripi… și de gheare… Sau, mai bine zis, mă duce cu gândul și senzația chiar la tandemul aripi-gheare… Și doar o altă senzație – că cineva îți trece o lăbuță catifelată pe spate, în lungul șirei spinării, îți schimbă dispoziția filosofică, din una neagră, pe dos, ca la Cioran, în una suportabilă, admitem, dacă nu te învrednicește de culmea dispozițiilor, zisă Nirvana… Adică, de aici încolo, un răstimp de simțire și de gândire, starea firii tale, alias dispoziția generală, nu mai depinde de prognoza meteo, de anotimpul sau pur și simplu timpul, ca manifestare a fenomenelor naturii, de dincolo de geam, de afară… De parcă ți s-ar fi întâmplat o imprevizibilă, fantastică și, firește, benefică rezolvare de probleme. Personale și mondiale. Pe scurt, legate de viață. Situația poate fi asemănată… Cu ce poate fi asemănată?... Dar, dragii noștri pământeni, asemănați-o cu orice doriți!... Totuna veți ajunge la second hand și în comparații. Din care, bineînțeles, nu ar putea să absenteze noțiunile sacramentale, destul de banale – soare, stele, iubire, fericire, mare, plajă, pescăruși, libertate… Până la plăcuta senzație pe care ți-o dă pe plaja aurie chiar și nisipul ce ți s-a insinuat în slip… Sau în sutien... Pentru că omul e în stare de orice comparație, spuneam cândva și pare-se că nu greșeam… Mda, omul e atât de neștiutor, încât devine… comparatorde orice, ajungând hazliu de tot sau poate iresponsabil, atunci când, spre exemplu, încearcă să pună în relație viața sa cu – pardon… nemurirea…                Omul, nemurirea (lui)?... Da, se mai spune despre unii… adică ăștia sunt puși în raport cu… nemurirea… Însă eu cred că ar fi bine ca, la înmormântări, popii să aibă la purtător detectoare de minciuni, la care să fie conectați cei care rostesc encomioane funerare… Geniu… nemuritor… Toți să treacă prin detector… (Dar uite o întrebare absolut logică: De ce oamenii l-au numit, justițiar, detectorul de minciuni și nu, delicat, detectorul de adevăr, ceea ce înseamnă același lucru?...) Lume, lume, soro lume! – precum zice cântecul, – tu nu te poți aștepta la nimic bun întru ameliorarea condiției tale morale, odată ce nu este aplicată o metodă ce ar fi extrem de eficientă întru tratament etic: spunerea adevărului despre răposați sau barem trecerea lui sub tăcere în schimbul renunțării la necrologuri mereu false, false, false în accentele pe care parcă ar dori să le pună… Dar cel mai greu, chiar imposibil, îi este omului să-și pună viața în raport cu o eventuală viață… normală, cum zice el însuși – viață normală, fără a ști de fapt ce ar însemna asta.Ei bine, cu ce ai compara o atare stare – că trăiești, să zicem, o viață normală?Pe cel care consideră că chiar trăiește o astfel de viață eu l-aș asemănă semenului său și colegului meu care consideră că a încheiat să scrie un nou „Război și pace” și care, de la acel moment încolo, are două căi: sau spre editură, sau spre ospiciu. Iar dacă oarecine ți-ar da în cap cu piatra filozofală, nu e sigur că vei ajunge deștept și nu la urgență.De aia eu, trăgând învățăminte din astfel de situații… cam mutații (mutante), chiar dacă sunt sigur că – în sfârșit! – am  descoperit perpetuum mobile, nu spun asta nimănui, – nebunii de ei m-ar putea duce la psihiatru! Însă nu le voi oferi motiv pentru a juisa de plăcere. Nu, pur și simplu nu spun nimănui că am descoperit perpetuum-ul mobile. Fie ca acesta să perpetueze non-stop, lăsând în etern anonimat descoperitorul său. Descoperitorul – ca și inventatorul, s-ar putea spune, în acest caz. Pentru că, în fond, ce altceva ar fi acest perpetuum mobile decât un second hand, între oameni, dar și la scară universală, interplanetară? (Ca să revenim la cazul că omul e  atât de neștiutor, încât devine… comparator de orice, ajungând hazliu de tot sau poate iresponsabil, atunci când, spre exemplu, încearcă să pună în relație viața sa cu – pardon… nemurirea… cu un perpetuum mobile, cum ar veni. Însă în cazul omului existența ca perpetuum mobile e mai curând – perpetuum… mobilă  –sicriul ca mobilă…). Până și lumina, ca cel mai pregnant și incontestabil déjà vu, e un second perpetuum mobile hand… – așa ceva. Pentru că aici este imposibilă o terminologie exactă. Și nici nu va exista. Exactitate. Însă, din cauza aceasta, ar fi păcat să cădem în pesimism, când există multe alte inexactități, care ne pot da o rază de optimism. Spre exemplu, poezia. Ce a apărut deodată cu Primul Cuvânt care era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul… Cu slova Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată puterea lor… Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi… Cuvântul Cel dimpreună-fără-de-început cu Tatăl și cu Duhul din Fecioară S-a născut pentru mântuirea noastră… Și din cauza Cuvântului în jur e-atâta liniște, încât, domnule StrăLucian Blaga, se aud(e) cum zboară cuvintele înaripate… Testamentare… din Testamente… Înaripate…
26.VIII.1921. POETUL NIKOLAI GUMILIOV - UNA DIN PRIMELE JERTFE ALE BOLȘEVICILOR
Nikolai GUMILIOV                                                     (1886 – 1921)                                                                             

Poeții Anna Ahmatova și Nikolai Gumiliov, soț șim soție, cu fiul lor LevS-a născut în Krondștad, în preajma Petersburgului, în familia unui medic de navă maritimă. În copilărie locuiește la Țarskoe Selo, din 1895 – la Petersburg, între 1900-1903 – la Tbilisi, unde publică primele versuri (1902). În 1903, o cunoaște pe viitoarea soție, Anna Ahmatova (căsătoria lor va fi legalizată în 1910, pentru a se destrăma peste trei ani). În 1906, pleacă la Paris, frecventează cursuri la Sorbona, studiind literatura franceză, pictura, teatrul. Un timp (1908-1909), este student la Universitatea din Petersburg (la drept, apoi la istorie și filologie). Călătorește în Egipt și Grecia. Debutează editorial cu „Calea conchistadorului” (1910). Peste un an, fondează „Atelierul poeților”, în dorința de a se distanța de simbolismul „teurgic”, colegi de „sindicat” fiindu-i A. Ahmatova, S. Gorodețki, O. Mandelștam, M. Zenkevici ș. a.. Gumiliov pledează pentru reîntoarcerea la „materialitatea lumii”, la claritatea expresiei poetice. Publică volumele „Cerul străinătăților” (1912), „Tolba cu săgeți” (1916), poemul dramatic „Gondola” (1917), ce atestă consolidarea stilisticii narative în creația sa, pentru care e caracteristică apologia omului puternic (influență Nietzsche) – ostașul și poetul, exotismul, rafinamentul limbajului („Focul”, 1918; „Stâlpul de foc”, 1921).În primul război mondial se înrolează voluntar într-o unitate de ulani, dând dovadă de un „curaj nebun”, fiind distins cu două cruci „Sf. Gheorghe”. În periplul campaniilor militare ajunge până la Paris, unde se întâlnește cu pictorii novatori-avangardiști M. Larionov și N. Gonciarova, precum și cu celebrul poet G. Apollinaire.În anii 1919-1921, N. Gumiliov e unul din protagoniștii vieții literare din Petrograd, publică intens, lucrează la editura „Literatura universală”, ține lecții publice. În 1921, devine președintele filialei petrogradeze a Uniunii Poeților. Apreciat și ca un virtuos traducător (inclusiv, al epopeii mesopotamiene „Ghilgameș”). Însă în august 1921, este arestat și executat pentru activitate contrarevoluționară. Mai târziu, în anii ’50, din materialele anchetei s-a aflat capul de acuzare: „Nu a informat organele puterii sovietice că i se propusese să facă parte dintr-o organizație de ofițeri complotiști, propunere pe care a respins-o categoric”. Reabilitat post-mortem în 1991.Bineînțeles că în cazul creației lui N. Gumiliov nu se poate vorbi despre modernismul „pur”, cu atât mai mult de un tranșant demers avangardist, însă ea învederează incontestabile elemente primenitoare, novatoare în prozodia rusă a începutului de secol trecut.                                                                                   Traducere de Leo BUTNARURUGĂSoare furios, soare amenințând                            A Domnului față înnebunită,Plutind prin spațiu;Soare, arde prezentulÎn numele viitorului,Dar fii milostiv cu trecutul!(1910)FERICIRE

Nikolai Gumiliov. Ultima fotografie(motiv chinez)Din lemn roșu-i luntrea meaȘi din jad mi-e flautul.De pe mătase apa scoate pata,Vinul – neliniștea din inimă scoate.Iar dacă tu ai o luntre ușoară,Ai vin și-alături femeia dragă,Ce ți-ai mai dori? Deja în toateGeniului ceresc te asemeni.*      *     *Un lac liniștit, nu prea mareCa o ceașcă plină cu apă.Bambusul seamănă mult colibeiArborii – mare de-acoperișuri.Iar stâncile-s pagode țuguiateRăzbind spre cer prin noian de flori. *      *     *Broaștei de ce i-i gura atât de roșie,Să fi rumegat betel urâta asta?Vină cât mai repede acea de vreaTatălui meu să-i fie soție dragă.Tatăl o va-ntâmpina cu bună voie, O va hrăni cu-orez, nu o va lovi.Însă maica mea-i va scoate ochii,Scoțându-i și borhăiele din burtă. PE MAREA NORDULUIO, da, noi suntem din rasaAnticilor cuceritoriCare-nălțară peste Marea NorduluiUn imens steag vopsitȘi care-am sărit din lungile bărciPe platul țărm normand –În hotarele bătrânelor regateAducând pârjol și moarte.Deja nu doar o sută de aniUite că tot hălăduim prin lume,Rătăcim și trâmbițăm din coclite goarne,Rătăcim și batem în enorme tobe:– Nu aveți nevoie de brațe vânjoase,Nu v-ar trebui inimi neînfricateȘi de sânge roșu n-ați avea nevoiePentru republică sau pentru rege?Hei, băiatule, adu mai iuteCupele cu vin de MalagaSau de Porto,Dar în primul rând adu-ne whisky!Ce-ar fi pentru noi atare fleacuri:Submarine, mine plutitoare?Pentru-aceasta sunt meniți marinarii!O, da, suntem din rasaAnticilor cuceritoriCărora le este dat a rătăci mereu,Să scapete de pe înalte turnuri,Să se înece-n căruntele oceaneȘi cu nebunaticul lor sângeSă adape nesățioșii bețivani –Fierul, oțelul și sumbrul plumb.Și totuși poeții mai izvodesc cântece În atâtea limbi necunoscute,Și occidentale, și răsăritene;Și totuși pentru noi monahii se roagăLa Madrid sau pe Muntele Athos,Și totuși femeile visează-n nopți pustiiLa noi și numai la noi! (1918)EU ȘI DUMNEATAÎnțeleg, nu vă sunt perecheEu, cel venit din altă țară,Care-ador sălbatica surlă,Detestând mieroasa chitară.Nu-n palat, saloane festiveDoamnelor și domnilor oarecari –Eu citesc versuri dragonilor,Cascadelor, norilor fugari.Iubesc, cum arabu-n pustieȘi-afundă fața-n apă și bea,Nu ca vreun cavaler din tablouCe așteaptă, cu ochii spre stea.Și-am să mor nu pe saltea de pat,Cu notar și medic de față,În vreo scorbură acoperităDe licheni sau, poate, de gheață,Nu pe unde să intră-n raiulProtestant, în dulcea lui frică,Ci unde hoinarul și zbirulÎndeamnă sever: Te ridică!(1918)––––––––––––– *Poem inspirat de relația lui N. Gumiliov cu franțuzoaica Hélène de Boucher, dedicată acesteia; poem în care poetul își prezice propriul sfârșit.*    *     *Iată-o pe tânăra cu ochi de gazelăMăritându-se cu un american...De ce-ar fi descoperi Columb – America?(1917)PUIUL DE ELEFANTCe drag îmi ești tu nostim pui de elefantNăscut poate-n Berlin sau poate la ParisTropăind de-a surda cu tălpile-ți de vatăPrin casa celui ce-i jupânul menajeriei.Să nu-i propui cumva franzele franțuzeștiNu-i propune nici ciocan de varză dulce –El poate îmbuca doar miez de mandarinăVreun cubuleț de zahăr sau vreo caramelă.O, dragă, nu plânge că în cușca strâmtăCurând el va ajunge de râsul mulțimiiCă în hlizit de midinete proștiiÎi vor duhni în nări putoarea de țigară.Nu crede, draga mea, că ar putea să vină Ziua-n care el, dement, va sfărâmaLanțul spre-a goni pe străzi, ca autobuzulStrivind oameni urlând de groază, disperare.Nu, mai bine vezi să îl visezi spre zoriSub cioltar și-aramă, purtând penet de struțPrecum Preaminunatul cel care cândvaPe Hanibal îl duse spre Roma înfrigurată.(1920)CITITORII MEIBătrânul vagabond din Addis AbebeCare cândva îngenunchease triburi multeA trimis la mine un negru sulițarCe-mi aduse un salut din propriile-mi versuri.Locotenentul ce-și purtase canoniereleÎn bătaia artileriei dușmane,Pe mările sudului noaptea-ntreagăRecitase pe de rost poemele mele.Iar bărbatul care se năpusti din gloatăȘi împușcă guvernatorul imperial,Se apropiase ca să-mi strângă mâna,Mulțumindu-mi pentru versurile ce le-am scris. Mulți din cei puternici, răutăcioși și veseli,Care-n savană au ucis și elefanți, și oameniOri puteau să moară de sete în pustiu,Sau ce-au degerat pe aisberguri polare,Fideli de felul lor planetei noastre,Puternice, aspre și vesele totodată,Poartă cărțile mele în torbe, în genți roase,Citindu-le în crâng de palmieri sau poateUitând-le pe nave pe cale să se-nece.Dar eu nu-i tracasez cu vechi neurastenii,Nu fac să-i ofenseze căldură sufletească,Nu-i jignesc cu aluzii și subînțelesuriDespre conținutul oului deja păpat,Însă când în jur șuieră aprig gloanțe,Când talazurile rup din bordurile navei,Eu îi învăț curajul, rezistența,Să nu le fie frică și să facă ce au de făcut.Iar când femeia cu chipul minunat,Unica ce-mi este scumpă-n univers,Va spune în uitare: „Vă iubesc”,Eu îi voi învăța cum să zâmbească șiSă plece, pentru-a nu mai reveni vreodată.Iar când va fi aproape ceasul lor din urmăȘi ceață roșie le va cuprinde văzul,Îi voi învăța neamânat să-și aminteascăÎntreaga viață cruntă și dragă totodată,Pământul întreg, cam straniu uneori,După care, ajunși în fața Domnului,Să-i spună cuvinte simple, înțelepteȘi liniștiți să-aștepte cereasca judecată.(1920)
DIN POEZIA BURIAȚILOR
Din poezia lumiiNamjil NIMBUEV (1948–1971) / BuriatiaS-a născut în familia poetului buriat Șirab Nimbuev. Majoritatea textelor și le-a scris în limba rusă, însă a lăsat și unele în limba maternă. După absolvirea școlii medii, un an de zile a fost corespondent în redacția ziarului «Молодежь Бурятии» („Tineretul Buriatiei”), după care este admis la Institutul de Literatură „Gorki” din Moscova. A traduse din poezia mongolă.

Namjil Nimbuev a muri la vârsta de 23 de ani (octombrie 1971), în rocada dramaticelor analogii fiind ca și cum un Nicolae Labiș al buriaților. Prima sa carte, „Fulgere împiedicate”, îi apăru post-mortem (1974). Namjil Nimbuev este cel mai tânăr clasic al buriaților, dar și al literaturii mongole, în general, autor profund ancorat în spiritualitatea poporului său, concomitent fiind unul din puținii poeți care au îmbogățit prozodia rusă cu o distinctă cromatica orientală – a lumii stepelor, cu vibrațiile prelungi ale murmurătoarelor pilduiri rostite și rostuite în panteonul budist, cu inflexiunile enigmatice ale șamanilor și melodiile tânguioase, parcă, ale herghelegiilor, păstorilor de cirezi și turme. În anul 2017, la Moscova au fost editate două volume ale lui Namjil Nimbaev care, pe lângă circa 11 mii de versuri, a mai scris proză, teatru, eseuri.În traducerea lui Leo BUTNARUMuncă grea, complicată; Muncă foarte grea au stâlpii de telegrafce țin pe umeri nu doar oțelul firelorci și gândurile oameniloralergătoare prin ele, gânduricare nu sunt spuse într-o doară, în golși, prin urmare, au greutate.Iată de ce aceste tulpini, acești stâlpinu au reușit să ajungă și eimândri arbori în floare.Tăcută, pe ramuri plânse; Tăcută, pe ramuri plânsese lăsă o frunză de plop.Am luat-o în palmă, întrebându-mă: „Oareinima omului e la fel de simplă?”Și mi-am răspuns mie însumi: „Nu”.Prin geam, prin verdele abundent; Prin geam, prin rămuriș, prin frunzișca printr-o sită verdese cerne amurgul de vară,în clarobscurul căruia se trezesc sunete,de parcă vecinii ar fi dat drumul la radio:în somn, boșimanul țocăie din buzele-i mari, în golful Tong-king se zbătu, plescăitor, un pește, izbucni în râs gheișa obosită în larma din Ghinza,pe insulele Fuji băiatul-scufundător cu pielea ciocolatiescăpă dintre degete moneda câștigatăaceasta zângănind printre pietreși deranjând crabul adormit.C`est la vie – șoptește pictorul ambulant la un pahar de martini într-o pariziană café-chantant.„Totul duce spre o vreme senină”, – bombănesc eu, înainte de-a adormi.Noapte întreagă, până în zori; Noaptea întreagă, până în zori rătăcind pe alei întortocheate, mă gândeamla adâncile taine ale existenței.– Ai pierdut ceva? – mă întrebă o măturătoare.Picioarele mele, întemnițate-n strâmte încălțări; Picioarele mele, întemnițate-n strâmte încălțări,pirpirii, palide,ca vlăstarii ce cresc la subsol.Dar o să mă descalț, avântându-mă-n dans pe pajiște!Ah, ce gâdilite îmi vor fi tălpile neapărate, ca un creștet de prunc:voi țopăivoi suspinavoi hohotiprecum un șaman în extaz dement și năvalnic!Până va fi să cad gâdilat până la moarte de flori.S-arunci în băltoacă pieritura de Pegas; Atâta timp cât tristețea dintre coaste nu s-a stinss-arunci în băltoacă pieritura de Pegas.Să simți cu șira spinării: casa ta e undeva aproape, după ea să plângi în vis ca o lehuză, în stepa natală să te întinzi în zi de primăvară –încă un buriat, să zic, de-a dreptul încântat.Să vezi în jur fețe cu pomeții proeminenți, de-o bucurie de fiară să-ți pierzi capul,să izbucnești în plâns, în suflet – niciun regretdupă capitala din piatră albă-n viermuire de cetățeni.Să hohotești de râs cu poftă copilărească, să-ți lași pantalonii, ca o grea piatră de moară,și să alergi spre zare, să te afunzi în ea cu fundul gol, ținându-te de coama hergheliilor tropăitoare!Era în martie; Era în martie.Primăvara acorda sonoritățile burlanelor.Zăpada se zburătăci îndărăt la cer. Băiețandrii nu mai trăgeau fetițele de cosițe.Portativele firelor de telegraf se umplură de notele păsărilor.Sub streașină se săruta o pereche de porumbei.Dar poate că din cioc porumbelulîși hrănea porumbița bolnavăși lor nicidecum nu le eraa primăvară?În stepă; Ca pe niște atente iscoade călărețe prin depărtările stepeiîn toate cele patru părți ale lumii am trimischemătoarele-mi priviri nerăbdătoare:Au nu se va învolbura prelunga coamă a colbului, în aureola zorilor au nu apare pe un sprinten trăpaș cu crupa în spumăbucuria mea – smeada Oiun?Soarele se ridică peste creștetul capului, apoi se rostogoli dincolo de orizont;nu învăluie coama prelungă a colbului,în aureola zorilor ce vin dansând spre mine;în amețitoare bătăi de copite nu gonește spre minebucuria mea – smeada Oiun...Și parcă vinovate galopează prin stepa de ieri călărețele mele iscoade,revenind în ochii mei,fugind de năvalnica înnoptare. Noaptea, în văi tihnite;  Noaptea trecută în văi tihnite rătăceau undeva spre nord umbrele strămoșilor mei.Dintr-o dată se dezlănțui o mare furtună și ele se oploșiră sub pilonul unei linii de înaltă tensiune.Și-au legat caii de barele de fier, apoi și-au aprins scurtele lulele,după care prinseră-a zice cântece revărsătoare....Dintr-o dată până la urechile lor răzbiră bătăile motorului unui tractor întârziat – umbrele se învălmășiră speriate,dispărând în întuneric. Iar dimineața în vârful pilonului o ciocârlie de stepăclătindu-și gâtlejul cu apădin urma copitelor de cai,zbură spre norica să cântemelodia zilei ce vine. TelepatieEu sunt buriat, un fir de nisip din imensitatea Asiei portocalii,un strop de ocruîn diversitatea ei multicoloră.Merg prin stepă,în miez de noapte nădăjduind să dau de un foc al păstorilor,iar în această clipăunul din pieile roșii, indian obosit și posomorâtdeparte-departe,pierdut undeva prin junglele amazoniene, prăjește pește proaspăt pe jarul scânteietor,însă eu și el nicicândnu vom împărți între noi acel pește savuros,chiar dacă rebegim sub același cer –L., nu e așa că e trist?...Ptiu! –cuprins de presimțiri neliniștite, neclare, indianul ridică primul fruntea sa nimbată de pene strălucitoare: cine și undear fi putut să gândească acum la indianul obosit?Sau poate că un pește plescăi în apă?Sau poate prin liane prinse vântul să sufle?...Ei, dar voi spuneți că chestia cu telepatia nu ar fi decât o aiureală și că între noi, pământenii, nu ar exista invizibile legături.Într-o seară oarecare în casa de vacanțăDincolo de geam fulgi de nea zboară risipiți cu frunzele-n cădere.În casa de vacanță cu gemurile bătute-n scânduri iernează aromele verii.Nici pomină de lemne, rebegesc. Plutesc roze albe...Să mă așez în pirostrii și cu lemnul fotoliului să aprind focul în sobă?Îmi încălzesc stiloul înghețat, punându-l la subsuoarăca pe un termometru.Și, iată, se nasc aceste rânduri despre poezia singurătății.
CREAȚIE ȘI INSINUAȚIE
LITERATURA, URA ȘI GURA (REA)

            Doi amici la cataramă, între ei, pentru că se potrivesc, dându-și (cat)arama pe față, nu o singură dată s-au arătat impacientați, că subsemnatul ar scrie... mult. Nu ca ei, puțin și prost. Ce să le spun?– Întâi de toate, perechea de băgători de seamă ar fi trebuit să observe că aproape o treime din volumele pe care le-am publicat sunt antologii și reeditări, trecerea cărților pe care le-am editat cu alfabet chirilic în alfabet latin.

– Să fi luat aminte că șapte cărți ale mele sunt de dialoguri cu personalități ale literaturii, culturii române, și nu numai. Adică, pe când unii ca ei, la fel de fel de simpozioane, de târguri de carte, stăteau și pălăvrăgeau, bârfeau te miri ce la bere, eu conversam cu (să zic alfabetic) Ioan Alexandru, Alexandru Balaci, Cezar Baltag, Matei Călinescu, Mircea Ciobanu, Gheorghe Crăciun, Marin Mincu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Octavian Paler, Sorin Preda, Ioanid Romanescu, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Grigore Tomozei, Radu G. Țeposu, Laurențiu Ulici, Dimitrie Vatamaniuc... – ca să invoc doar o parte din numele celor trecuți în Lumea Neuitatelor Umbre, cărora se alătură și cele ale autorilor de la Chișinău, celor mai cunoscuți, o primă carte de convorbiri cu ei, „Răspuns și răspundere”, publicând-o încă în anii 80. Plus Nicolae Breban, Ana Blandiana, Mircea Martin, Andrei Pleșu, Dumitru Radu Popescu, Aurel Rău, Mircea Tomuș, Eugen Simion, Dorin Tudoran, Eugen Uricaru, Sorin Alexandrescu, Magda Cârneci, Barbu Cioculescu, Gabriel Dimisianu, Paul Goma și atâți alții. Astea sunt mărturisiri întru construire de istorie literară, nu întru deformatoare bârfă aliterară. Își imaginează respectivii cârtitori rău-intenționați câte ore și câtă muncă au solicitat construirea celor 7 volume de dialog cu creatorii de literatură? Știu ei de transcrierea de pe banda de magnetofon, de mașina de scris, de corecturi etc.? Nu mai întreb și de altceva, pentru că e clar că nu știu mare lucru despre literatură și cu ce, cum se lucrează în literatură.

Bulgaria– Din călătoriile mele, spre deosebire de cârtitorii, care au călătorit și ei, m-am întors cu trei volume consistente de yes-euri, adică de jurnale. Ei și alde dânșii, chiar dacă o fi călătorit și mai mult, totdeauna s-au întors cu mâinile în buzunar. Dacă eu sunt scriitorul asistat și ajutat serios de jurnalistul din mine (de student încă, anul 3 universitar, am intrat în activitate redacțională, într-un colectiv celebru cândva, „Tinerimea Moldovei”), pe când pe ei nu are cine îi susține, fiind slabi ca alfabetizare literare, ca potență profesională. Ei stau la taclale ieftine, timp în care subsemnatul își face munca de scriitor, de jurnalist.– Am publicat circa 60 de volume de traduceri, unele, bineînțeles, reeditate. Își dau seama respectivii câtă muncă necesită o atare angajare, benevolă, din atașament față de marile valori, din solidaritate cu marii scriitori din alte timpuri? Nu cred că pricep ceva la obiect. Pentru ei aceasta ar ține de fantastică. Ba nu ar ține de nimic, pentru că dânșii nu ar izbuti să-și imagineze un scriitor net superior lor ca dotare – cu har, cu energie, cu profesionalism, cu seriozitate. Ei, amatorii dintotdeauna...– Ar fi trebuit să mai remarce, că trei din titlurile din bibliografie sunt chiar volume biobibliografice, elaborate de bibliotecile chișinăuiene „Transilvania”, „Hasdeu” și Biblioteca Națională.

Franța– Ar fi trebuit să rețină, că peste zece cărți sunt traduceri din creația mea, apărute în Franța, Rusia, Bulgaria, Ucraina, Azerbaidjan, Tatarstan, Spania... Este munca mea, la care se adaugă munca înnobilatoare a traducătorilor din lume. Știu ei ceva despre astfel de colaborare? Nu au cum, sunt privați de norocul de a trăi crearea literaturii intens, nobil, dimpreună cu colegii de pe alte meridiane.– Una din cărți e pur și simplu un volum-autograf, scris de mână, solicitat de biblioteca „Hasdeu” și editat de ea.– În fine, prin insinuările stupide ei ar vrea să crâcnească, precum că literatura subsemnatului nu ține ca valoare. Ce să le spun? Să ajungă și ei să ia două premii ale USR, un premiu al Comitetului Director al USR, Cununa de laur a Turnirului de Poezie organizat de USR. Ca să nu mai vorbesc de distincțiile din Republica Moldova, cele mai importante, și aprecierile venite din alte țări. Iertare că spun asta, însă ăștia, cârtitori răuvoitori, trebuie pocniți cu ceva unde ar fi cazul, pentru ca să se mai potolească, să-și caute de ale lor, puținele, de scrisul lor, poate mai adaugă ceva la el. Dar nu insinuări, invidii, orgolii pornite din refulări, ratări și neputințe de tot soiul. Mai ales, în literatură. Ce să-i faci? – E neplăcut, dar nu grav, totuși. Sau: nu e grav, ci doar grețos*. Probabil, ca scriitor, tu ești ceea ce ești grație invidioșilor cu ochii pe tine. Invidia este energie psihică. Și e transmisibilă. Asimilabilă. E motricitate sufletească, de conștiință transformabilă din negativ în pozitiv. Pentru tine, pentru creația ta. În fine, pentru demnitatea ta.________________*În timpuri când, la Chișinău, „criticii literari” au prins să umble în doi, ca polițiștii. Unul e critic, celălalt literar. 
UN OARECARE HULITOR MVC SE IA DE PIEPT CU PERSONALITĂȚILE LITERATURII ROMÂNE
Chiar așa: un oarecrea Mircea V. Ciobanu crede că poate contrazice, poate sfida personlități, opiniile cărora sunt inserate în compartamentul Referința istorico-literare, dar și în prefața la antologia subsemnatului, apărută la Editura Academiei Române. Personalități cărora MVC nu le ajunge nici la glezne, însă, de acolo, de jos, le scuipă pe bombeuri. Reproduc unele opinii ale iluștrilor colegi, spre a se putea compara cu bâiguielile obscurului MVC. 





REFERINȚE ISTORICO-LITERAREPoezia, în cunoștință de cauzăAceste cuvinte, pe care le pun în fruntea primei cărți a lui Leo Butnaru, intitulată – conform vârstei și aspirațiilor dumisale –, Aripă în lumină, nu le pun ca pe o momeală, nici ca pe un semn de distincție, ci le pun ca omul care vrea să-și împărtășească celorlalți bucuria...Poezia lui Leo Butnaru se deosebește prin nota proprie, prin ritmurile proprii, prin expresia sa, prin cultura elevată cu care își modelează gândurile, prin metaforă; poetul își trăiește timpul „în cunoștință de cauză”...Gheorghe Vodă, din prefața la vol. „Aripă în lumină”, 1976Aripă în lumină            Leo Butnaru, autorul cărții Aripă în lumină din seria Debut, este creatorul unor structuri poetice originale... Scrisă într-un limbaj îndrăzneț, împrumutat de la uzul cotidian, această poezie se angajează să restituie cu un surplus evident de sens ceea ce a luat de la realitatea obiectivă în scopul edificării sale pe cale lirică. Aici doza de poezie o constituie acele procente de sens conotativ, care au fost obținute prin explorarea poetică a limbajului de toate zilele...Axul majorității poeziilor este asociația semantică. În rare cazuri – acea fonică: Scrisoare lui Păcală, Peisaj... Poetul ne trezește emoția prin neașteptata soluție ce o dă în ultima instanță textului, soluție care este derutantă pentru acel care se apropie de poezie cu certitudinea că aceasta trebuie să fie „clară” de pe pozițiile logicii noționale. Metamorfoza efectului (cauzei) din propriu-zis în cel poetic (Metamorfoză în apropiere de Baku, de exemplu) este la L. Butnaru un mijloc eficient în obținerea emoției estetice. Altă calitate nu mai puțin importantă este plasticitatea creației sale. Metaforele sunt aproape în întregime vizuale. Din toate figurile de stil comparația e cea mai frecventă (încă un argument în favoarea oralității poeziilor).                                                                               Ștefan Hostiuc (Cernăuți),           Nistru, nr.2, 1977Poezie fără complexeCare să fi fost justificarea Editurii Princeps în opțiunea de a-l publica pe Leo Butnaru? – se vor întreba unii. Fără-ndoială, argumentul constă în faptul că Leo Butnaru e autorul unei poezii fără complexe. Deși rareori „înhămat” la teluric, pegasul poetului nu duce lipsă de povară. Să se fi avut în vedere o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezenta apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă să păstreze un anumit rafinament (și nu doar la nivelul obișnuit, al limbajului care „evită” să producă disfuncții în plan ideatic)...Ce ar trebui să se mai știe? Leo Butnaru mizează nu numai pe talent, ci și pe intensa cultivare a talentului. Și e foarte posibil ca sunetele originale pe care le-am sesizat (chiar dacă unii comentatori ar fi predispuși să le includă cu maliție în „lirosofie”, în „polirică” etc.)  să anunțe o spectaculoasă evoluție.                                                                                Ioanid Romanescu,             prefață la volumul „Iluzia necesară”, 1993În ritm cu perpetua devenire a  fenomenului poeticO plachetă recentă, Iluzia necesară, recomandată concis de Ioanid Romanescu, depune mărturie despre poetul la maturitate, care împărțit între propriile-i avataruri interioare și lumea din afară, își construiește autoportretul din mers. Intră în aceasta o demonie interogativă fără odihnă, o luciditate sfârșind în scepticism ironic, altfel spus reacții marcând contacte cu lucrurile și refugii în fabulos. Dacă e să găsim nota definitorie a poetului, acesta, un imaginativ rafinat, trebuie invocată îndată mobilitatea, sceneria dezinvoltă, convertirea savuroasă a cotidianului în aventură intelectuală. Un titlu preluat tocmai de la un celebru prozator britanic, Portretul artistului în tinerețe, e destinat să puncteze ca la James Joyce mirajul tentațiilor complementare, poetul fiind un centru de balans, amendând fervorile și abandonându-se reveriei gânditoare... O anumită fugă de istoricitate, ca la Blaga, o reculegere de carte răsăriteană acestea stimulează la Leo Butnaru starea de crono-reverie; succesiunea „Zilelor trecute/ Zilelor nevenite” ilustrează la modul pipăitor (bunăoară în Cronobiologie, ori în Suflet fără odihnă) raporturile contemporanului modern cu abisalul... Dacă în subtext Leo Butnaru e un patetic, un sensibilist, vulnerabil la orice impact cu realul dur, un alt Leo Butnaru, posedat de mirajul reflecțiilor generale, se abandonează trans-orizonticului. Multe din poemele sale conduc la aforisme personale, la parabole și concluzii de-dramatizate, aparent neutre (Urcând, coborând, Fizionomie, Disecție sunt câteva), o mostră de brevilocvență fiind de găsit în Dragoste: „Doar un fir de nisip încape/ între inimile noastre./ Din el/ perlă ar putea să apară/ dar și pustiul cu el/ poate-ncepe.                                                                                                                               Constantin  Ciopraga,                                                                                         Dacia literară, nr.12/1, 1994Un poet adevăratLeo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înalță Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l păzească pe al său, ceea ce înseamnă că este un poet adevărat.Leo, ridică vâslele și lasă vântul să te poarte spre limanul Nistrului românesc, spre Delta uimirilor ce le adună Europa lângă Ceatalul Ismail, spre misterele Carpaților.                                                                      Fănuș Neagu,                                        cuvânt la volumul „Gladiatorul de destine”, 1998                Duritatea diamantului...ținută în frâu și totodată liberă în mișcările-i cotidiene, ironică și autoironică, lucidă și spontană, elaborată și instantanee, poezia lui Leo Butnaru are duritatea diamantului cu care se taie sticla, fără a avea însă strălucirea diamantului-bijuterie. Nici nu cred că-i trebuie! Leo Butnaru taie sticlă, în forme geometrice fixe sau fanteziste, pentru a pune ochiuri unei literaturi până nu demult claustrate. Prin transparența poeziei sale poți comunica, de la om la om, de la mal (de Prut) la mal. În epoca podurilor de flori, Leo Butnaru a durat mai multe poduri de cărți, unele – și mă gândesc la cele două volume de dialoguri cu personalități ale literaturii române, Spunerea de sine (1994) și  Prezența celuilalt (1997) – pentru mulți ani înainte. Cât despre poezie, ea pare a urma o înțelepciune antică și anume: trăiește clipa! Căci majoritatea textelor Gladiatorul-ui sunt astfel de „oprește-te, clipă”, fără a urma numaidecât „sunt fericit”. Aș zice chiar invers – poetul „oprește clipa” exact atunci când cel mai puțin ne-ar plăcea să fim surprinși (vezi, de ex. „Sfârșit de secol la Chișinău”, „Spune și tu”, „Ofițerul stării civile” ș.a.), cititorul leneș, deprins cu o lirică narcotizant-confortabilă, fiind zgâlțâit să se trezească. Nu va regreta, volumul conținând și „bibelouri” de o mare finețe, pe care ai vrea să le pui la vedere, alături de altele de porțelan. Citez integral doar un poem, celelalte găsindu-le domniile voastre:                                      Arhitectură salinăDelicatcu degetele-i fineCenușăreasa luăpuțină sare.În solniță rămăseserăcâteva dune albemărunte mărunte......Leo Butnaru nu este doar un caligraf al „clipei” (volumul anterior de poeme, Vieți neparalele, conține în special texte complexe, „în straturi”), dar anume agerime reacției momentane mi se pare calitatea sa esențială. Leo Butnaru are câte un blitz în fiecare ochi: cum clipește, te și înregistrează!                                                              Em. Galaicu-Păun,                                                              Flux, 11.12. 1998Pe cont propriu...Leo Butnaru se numără printre autorii ce au izbândit atât în țara de peste Prut cât și în patria mamă, fiind printre cei acceptați, cultivați și răsplătiți pentru activitatea lor dinamică, insistentă și înglobată atitudinii optzeciste (...) Un european în toată puterea cuvântului, luând cu asalt meridiane tot mai neașteptate, un artist căutând continuu să lupte cu sine, cu alții, cu relele de tot felul, așa cum mărturisea într-un recent interviu publicat în revista Luceafărul.Gladiatorul de destine mi se pare o carte construită atent, încadrată între o prefață (Cu mâna pe umărul colegului) și o postfață ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, iluzia necesară... Este sintagma definitorie a maturității sale artistice.                                                                                  Liviu Grăsoiu,                                                                               Luceafărul, nr.23,1999Ironie și patetismLeo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste. Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru, ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a creației lirice la cursul său modern se făcea simțită. Născut în 1949, Leo Butnaru face figura unui „cap de serie” a procesului în chestiune, pe care și l-a asumat, explicabil, generația tânără. Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației, degajând posibilitățile sale mediate, combinatoria sa evaluată „la rece”, însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curând spontană, umorală, ironia e o realizare „tendențioasă”, elaborată cu bună știință, dispunând de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sunt mijloace de „ardere a etapelor”, autorul se simte liber a inova într-un domeniu în care trecutul produce totdeauna „obstacole” de o gravitate sterilă, oneroasă, prin simpla lor adiționare în timp. În Basarabia, ele au fost favorizate de un climat specific, de izolaționism și suspiciune.                                                                 Gheorghe Grigurcu,                                                  Poezia română contemporană, vol. I,                                      (Ed. Convorbiri literare, 2000)Semnul certitudiniiEste, oricum, poezia unui sceptic, dar a unuia care refuză melancolia, implicată și cumva decantată, în favoarea unui anumit activism, căci el recuperează sensul și crede, ca să zic așa, în himerele frumuseții și în șansa poeziei, de a fi chiar un analagon al vieții (...)Pe scurt, poezia lui Leo Butnaru este una a maximei lucidități, iar toate jocurile recuperatoare poartă cu ele nu nonșalanța unui ludic, ci angajarea celui care se sfâșie în permanență pe sine atunci când trage de pe chipul realității mantia iluziilor (...)Poezia lui, pe care am trecut-o în categoria ironiștilor amari și a ludicilor cinici, trece nu numai orice exigență critică, dar demonstrează, la toate nivelurile, și o egalitate cu sine care nu poate fi decât semnul unei certitudini.        El este, în fond, stăpân pe un teritoriu pe care singur și l-a creat și care este inconfundabil.                                                                                     Mircea A. Diaconu,                                                                                     Ziua Literară, 22.IX.2003Cu mâna pe umărul coleguluiLeo Butnaru este un luptător. L-am cunoscut rostindu-se ca un fin intelectual, l-am văzut dansând, dezlănțuindu-se frenetic, trăind bucuria dansului. Un anume savoir-vivre îi luminează chipul și versul. Patima cu care descifrează taina poeziei este egală cu aceea a descoperirii misterului feminin. Constituția sa fizică și spirituală exprimă tandrețe și forță. Intransigent cu sine, intransigent cu ceilalți, iubitor de sine, dar iubitor de prietenie. Trăiește totul cu intensitate, încât ai crede că până și supărarea îi face plăcere. Toate aceste însușiri și defecte fac din Leo Butnaru un poet veritabil, ce îmbină, în proporții care dau verbului prospețime, ironia cu liricul, lucidul cu dramaticul. „Gladiatorul” de Leo își deschide sufletul, în speță cartea, Cu mâna pe umărul colegului, întovărășindu-se către mereu un alt liman, acel al Iluziei necesare. Prețuiesc mult rafinamentul acestui artist care pipăie, în transă, farmecul indicibil al Poeziei.                                                                                                                                                    Adi Cusin,cuvânt la volumul „Cetatea nu e gata de război”, Ed. Fundației Culturale Poezia, Iași, 2003Un frate mai tânărPe Leo Butnaru l-am cunoscut acum vreo zece ani și de atunci și până astăzi am fost cucerit de omul de o mare blândețe și de o mare finețe intelectuală, cât și de poetul înverșunat întru forjarea propriului limbaj poetic.Am fost surprins la lectura antologiei sale (În caz de pericol) și de magnificul poem Hypatia, un personaj care mă obsedează de multă vreme, pe care l-am pomenit în Timpul asasinilor și căruia m-am gândit să-i dedic un roman sau o piesă de teatru.Leo Butnaru i-a dedicat un poem pe care l-ar semna, cred, fericit, oricare poet român important, de la Gellu Naum la Lucian Vasiliu...Și de la Hypatia înainte, câte alte poeme excelente cuprinde această carte!...Un frate mai tânăr, Leo Butnaru, și alții ca el, puri și devotați, se scufundă „într-o mare de visări dulci și senine”, pentru ca poezia românească să continue fără de moarte...Cezar Ivănescu, prefață la volumul „În caz de pericol”, Ed. Junimea, 2004.O personalitate legendarăLa Stella Art Foundation a avut loc seara poeților din Moldova, în particular, cu participarea celebrului Leo Butnaru... Butnaru e cu adevărat o personalitate legendară. El i-a tradus în limba română pe Vladimir Maiakovski, Velimir Hlebnikov, dintre contemporani – pe Ghennadi Ayghi, Viaceslav Kuprianov, Ivan Ahmetiev și mulți-mulți alții. Acest om a făcut pentru Rusia mai mult, decât toți funcționarii noștri literari luați împreună. Butnaru a prezentat și, slavă Domnului, prezintă în continuare Rusia poetică peste hotare, demonstrând că țara noastră e o mare putere. O mare putere a poeziei.Fiodor Malțev,Literaturnaia gazeta, Nr. 49, 2009, MoscovaParlons feu!Leo Butnaru este autorul a numeroase poeme și nuvele. Cele mai importante volume de proză ale sale sunt „Îngerul și croitoreasa” (1997), „Lampa și oglinda” (2001) și „Ultima călătorie a lui Ulyses” (2008). Un autor prolific, un maestru al imaginarului, cu o pasiune sinceră pentru vechiul radicalism de factură modernistă și futuristă. Scriitura sa pune la încercare rezistența oricărei structuri sigure și stabile. Aceasta constituie prioritatea și obligația sacră a oricărui poet modern care nu a devenit cinic sau alintat de mijloacele mass-media ale societății occidentale consumeriste. Leo Butnaru s-a aflat mereu în căutarea metodei optime, exclusiv prin mijloacele literaturii și doar cu ajutorul mâinilor și creierului său, dar și cu ochiul său ager și experimentat, pentru a declanșa forțele devastatoare ce se ascund în substratul fiecărei pagini de poezie sau proză.    Leo caută nici mai mult nici mai puțin decât să aprindă o mică dar autentică scânteie de magie. Să declanșeze o flacără interioară. Ocularul armei sale nu este nici pe departe unul hi-tech. Mijloacele sale sunt simple, dar efective. Prin interacțiunea permanentă a imaginilor și metaforelor. Prin permutarea frazelor până în momentul când cuvintele se supraîncălzesc și fuzionează. Până la gradul în care învelișul exterior al fiecărui cuvânt și a fiecărei silabe ce opune rezistență este topit și integrat într-o structură unitară. Primul și ultimul său credo în fața datoriei sale de scriitor este „Parlons feu!” Să vorbim despre foc. Și spunând asta, să-l aprindem! Vedeți? Aceasta înseamnă magie adevărată.  Serge Van Duijnhoven, Olanda, http://literaryark.wordpress.com/writers/Categoric individualLeo Butnaru! Dânsul a intrat în acest nou secol în deplină muniție literară, intenționând să se desfășoare în el cu fermitate. Numele său este rostit cu considerație cel puțin în trei capitale – Chișinău, București, Moscova. Poet, traducător, exeget în știința literaturii, eseist… Dar, înainte de toate, poet, de unde începe și continuă expansiunea sa, prin aceasta determinându-i-se toate succesele în domeniul relațiilor literare. Talentat și inteligent, avid, nedomolit. Poezia sa e modernă cu desăvârșire, e toată într-un format al contemporaneității – se pare că ar fi trebuit  să fie afină căutărilor semenilor și confraților săi. Dar nu! Leo Butnaru e categoric individual (personalizat). În poemele sale se îmbină organic și fericit  ceea ce s-ar părea că reprezintă calități incompatibile – gândirea metaforică, receptarea emoțional-plastică a lumii și ironia șfichiuitoare, uneori dură până la sarcasm. Ba zborul inspirației, ba înțepătura ingenioasă. Leo Butnaru e, concomitent, și clasic, și avangardist. Mai simplu spus, e un talent sui generis (кругом талантлив). El iubește nu doar propria prezență în literatură, ci însăși literatura – cu uitare de sine și deplin. Citindu-l, fiți gata să întâlniți turnuri neașteptate, descoperiri imprevizibile, ludic acaparant și probleme foarte serioase. Are un intelect sensibil și o conștiință vulnerabilă.Chiril Covalgi,prefață la vol. „Отсутствие негатива”, Moscova, 2014Spirit enciclopedicNe încărcăm memoria cu numele unor politicieni inculți și agresivi, dar îi ignorăm pe oamenii noștri de cultură, de la care am avea de învățat. Un asemenea om este Leo Butnaru, poet, eseist și traducător de elită. Studiile sale despre avangarda rusă și ucraineană, traducerile din mari poeți ruși ca Velimir Hlebnikov, Marina Țvetaeva sau Vladimir Maiakovski, ca și din mulți alții din spațiul slav, propriile lui cărți de poezie, remarcabile prin valorificarea ingenioasă a posibilităților limbii române îl prezintă ca pe un spirit enciclopedic. Civilizat și surâzător, Leo Butnaru este și o prezență cuceritoare în societate. La discuțiile cu alți scriitori,  la întâlnirile cu publicul, la festivalurile de poezie din alte țări se remarcă imediat prin capacitatea de a comunica în mai multe limbi și prin eleganța atitudinii.Cea mai recentă carte de versuri a sa, „În ambuteiaj & Partițiuni Nabokov” ne oferă prilejul de a-i mai admira o dată inteligența artistică și originalitatea. În mod special, poemele interogative sunt impresionante. Reproduc, pentru exemplificare, scurtul poem „Protograffiti”:„Zicea-scria apostolul Ioan:/ «...Iar Isus,/ plecându-Se în jos,/ scria cu degetul pe pământ»... −// aceasta îți vine în gând/ în timp ce-ți contempli urmele din praful drumului...// Parcă tu nu ai putea fi/ un simplu vreasc cu care mai scrie ceva/ Dumnezeu?...”  Poetul – un vreasc cu care Dumnezeu scrie ceva în praful drumului – iată o definiție greu de uitat dintre numeroasele definiții greu de uitat din această carte.Alex. Ștefănescu,Evenimentul zilei, 14.VIII.2012La bursa pe termen lung a poeziei româneL-aș fi văzut pe Leo Butnaru nominalizat la Premiul Național „Mihai Eminescu”, de exemplu, o șansă de a fi adus decisiv în poezia românească a acestei perioade sau promovat până la nivel de manual școlar. Din păcate literatura/ cultura noastră și-a creat un panteon extrem de îngust, cu locuri limitate, în care nu găsești întotdeauna valorile reprezentative. Aleatoriul lucrează și el cu măsura lui prea adesea în artă ca și în viață, într-o lume a relativizării valorilor poți să spui (cu amărăciune) precum filosoful odinioară: în lumea noastră de azi de prea multe ori nu contează că alergi minunat, că treci primul linia de sosire, dacă (mai) nimeni nu pariază pe tine. Oricum, cine pariază pe poezia lui Leo Butnaru, la bursa instituită pe termen lung a poeziei române, câștigă. Adrian Alui Gheorghe,Convorbiri literare. – 2015. – Nr. 4. – P. 123-126. Unul dintre cei mai importanți poeți români de azi.Lirica din cele peste douăzeci de volume, publicate în aproape patruzeci de ani este una în permanentă stare de alertă, mereu în miezul confruntării dintre paradigmele literare care s-au succedat în tot acest timp, în răspăr cu epoca; poezia e, pentru Leo Butnaru, ieșirea în caz de pericol sau, cum va spune peste ani, ieșirea din ambuteiajul "global". Figura tutelară a gândirii lui Leo Butnaru din cărțile de în­ceput pare a fi Socrate, dar ceea ce rămâne, spune poetul e demantelarea iluziei cuprinse în celebra propoziție "cunoaște-te pe tine însuți!”; de aceea, mai important este personajul liric, acela care explorea­ză epoca "ne-pocăită” și, deopotrivă, paradigmele literare – neoromantism, textualism, modernism, postmodernism și "post-post-modernism", cum scrie Arcadie Suceveanu într-o percutantă postfață la antologia din 2011 – care îl ispitesc cu cântecele lor de sirenă: păstrând termenii din titlul antologiei amintite, poemele din secolul XX sânt, mai degrabă, ale unui personaj shakespearian, pentru ca acelea din se­colul XXI să-l aibă drept protagonist liric pe Mîșkin-cneazul, "fără mașină/ în mijlocul acestui ambuteiaj global/ infernal/ neomenos" (…)Acesta este Leo Butnaru din cele peste douăzeci de volume de poezie, începând ca "învățăcel la cursul primar al școlii personale de literatură", absolvent, acolo, magna cum laudae, după ce va fi deprins viețuirea "în(tre) natura textului și textul naturii", meșteșugul stăpânirii cuvintelor înaripate "ce mor cu picioarele pe pămînt", convingerea că "dincolo sau dincoa­ce de mit, poezia, oricît de abstractă ar fi/ pînă la urmă reveni-va la realitate" și, mai ales, după ce i s-a eliberat adeverință că "într-adevăr, poetul e un animal născut în mare/ ce trăiește pe uscat și râvnește să zboare". Astfel se închide cercul rîvnei metafizice din care crește poezia unuia dintre cei mai importanți poeți români de azi.Ioan Holban,din prefața la vol. „Instructajul santinelei de sine”, 2015                Un învingător vrednic                            …În acest an, un învingător vrednic de toată lauda a fost Leo Butnaru, distins pentru valoroasa antologie a poeziei ruse de avangardă, dar ajuns și în fruntea combatanților de la „turnirul” amintit. Din „miradorul” simbolic, se vede bine cât de activ și eficient în întreprinderile sale este acest scriitor situat „prin definiție și prin mit”, cum ar zice Nichita Stănescu, pe interfața dintre cultura română și cea vecină, rusească, frecventată și asimilată în mod firesc în acest spațiu de tranziție și de interferențe. Leo Butnaru a știut să fructifice foarte bogata sa experiență de lectură, de la marii clasici ruși până la rebelii avangardiști, transpunând în limba noastră, cu o hărnicie ieșită din comun, opere de referință precum cele ale Marinei Țvetaeva, Osip Mandelștam, Velemir Hlebnikov, Anna Ahmatova, abordând teritoriul accidentat al manifestelor modernismului extremist rus și ucrainean, iar acum, iată, oferind ampla Panoramă a poeziei avangardei ruse (2015). Sunt doar câteva dintre realizările acestui scriitor înzestrat cu energii multiple, căci alături de numeroasele cărți de versuri poprii a mai tipărit însemnări de călătorie,  dialoguri, literatură pentru copii... Productivitatea sa e de-a dreptul impresionantă, lista titlurilor ce se adaugă an de an bibliografiei deja consistente sporește spectaculos, cunoscând și întâmpinări critice care-i evidențiază profilul complex.            Ion Pop,Revista literară, Nr. 8, 2016Poezia ca imperativ existențialIubit și receptat consistent pe ambele maluri ale Prutului, invidiat uneori (mai ales pe Bâc), pentru că are succes, Leo Butnaru este ceea ce francezii numesc une valeur sure... Rolul de precursor al optzecismului în Basarabia, pe care Leo Butnaru l-a jucat începând cu jumătatea deceniului ’70-’80, a fost mai demult observat de către critica literară. Firește că nu atunci, la debut: poezia sa nu a trecut cu adevărat Prutul, din cauza cenzurii, decât către finalul regimului comunist, iar la Chișinău noutatea poeziei sale a paralizat, la început, receptarea. Talentul a fost remarcat, nu și formula către care se îndrepta poezia lui Leo Butnaru. Care nu a devenit evidentă, de fapt, decât odată cu apariția generației optzeci.Ce s-a înțeles mai puțin este că, deși e un precursor, Butnaru nu s-a prefăcut într-un optzecist, odată ce noua generație poetică i-a validat, prin discurs, căutările. Ca și alți scriitori din acea perioadă (îmi vine în minte exemplul prozatorului Dumitru Țepeneag), poetul a fost un precursor care și-a urmat propriul drum și după ce noul cod literar a preluat și a dus mai departe multe dintre deschiderile pe care el le-a operat. Leo Butnaru nu este un poet de serie și nu s-a topit în „magma” optzecismului, pentru că nu acesta a fost sensul căutărilor sale. E, dimpotrivă, un poet înzestrat cum se cuvine cu darul individualității și care, cel puțin la prima vedere, nu seamănă cu nimeni altcineva în poezia română de azi.Se cuvine făcută o precizare, așadar. După ce generația lui Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Liviu Damian și Ion Vatamanu a scos, cât de cât, poezia română din Basarabia din mocirla morală și literară în care o scufundaseră Emilian Bucov, Andrei Lupan, Liviu Deleanu și ceilalți, Leo Butnaru a fost primul care a înțeles că jumătățile de măsură nu sunt suficiente. Că nu e de ajuns o (relativă) reabilitare morală a literaturii și a scriitorului, cât timp codul literar în vigoare este vetust și artificial, începând de la limbă și terminând cu modelele poetice... Leo Butnaru a început, însă, atunci, în acel deceniu în care optzecismul era încă departe, un demers pe care îl continuă și azi, cu mijloace proprii, distincte de cele ale generației care i-a urmat: cel de poeta faber, pentru care poezia începe și se termină în și ca act de limbaj. ...Leo Butnaru a abandonat poezia semantică, în favoarea unei poezii morfologice și sintactice, care să exploateze resursele versului liber și ale experimentului prozodic, repunând limba română în drepturile care i se cuveneau. O poezie a limbajelor poetice, pe care discursul le parcurge cu voluptate și inocență, și din care se alimentează. Vocabule rare, jocuri de cuvinte, calambururi chiar, pătrund în poezia lui Leo Butnaru, transformând metafora din ornament în instrument cognitiv. Poezia sa nu este una care să se recite, în primul rând (și de aceea mă bucură faptul că juriul Turnirului de Poezie de la Neptun i-a acordat poetului acolada supremă, deși regula competiției a impus recitarea). Lectura, decodarea succesivă și permanentă, este condiția de existență a poeziei sale.Apoi, e de apreciat greutatea pe care o are, în ecuația poeziei sale, ludicul. Este un ludic mai profund decât cel optzecist, pentru că sensul său nu este ironizarea prezentului comunist decrepit ori denunțarea minciunii oficiale, ci este un ludic în sine. Leo Butnaru e, în fond, un timid care se ascunde și un sceptic care fuge de propria neîncredere în lume. Pe care, spre a o putea scrie, o împarte în partițiuni Nabokov, pe care cititorul trebuie să le recompună, așa cum poate, spre a obține o oglindă întoarsă și imperfectă a ei, care e însăși poezia.În fine, subliniez, dacă mai era nevoie, profesionalismul scriitorului Leo Butnaru, pentru care anticul dicton Nici o zi fără un rând e un imperativ existențial. Poetul nu există independent de prozatorul, publicistul și traducătorul Leo Butnaru, într-o operă alcătuită din mai mulți „versanți”, care comunică între ei. Criticul care scrie despre poezia sa trebuie să cunoască puțin și activitatea traducătorului (pentru că acolo se văd anumite preferințe ale poetului), și literatura pentru copii (în care jocul este, vrând-nevrând, atotputernic), și proza (căci câteva biografeme numai acolo pot fi circumscrise). Într-o literatură care se îndreaptă tot mai mult către fragmentarism, improvizație și amatorism, opere articulate, cum este cea a lui Leo Butnaru, păstrează viu un model al scriitorului adevărat. Răzvan Voncu,din prefața la vol.: Leo Butnaru, „Surfing în Galileea”, 2017uArcadie SuceveanuLeo Butnaru, poet al „texistenței”Alături de alți câțiva (nu prea mulți) scriitori, Leo Butnaru reprezintă spiritul de emancipare categorică și definitivă a literaturii din Basarabia de sub dominanța clișeelor tradiționaliste, noua ei imagine ce se vrea integrată fără rezerve în circuitul de valori general-românești. Încă de la debutul său din 1976 cu placheta Aripă în lumină, el se înfățișează ca un poet eminamente modern, de structură intelectuală, dezinhibat, bun cunoscător al literaturilor lumii. El evită în mod programatic lirismul serafic, formulele retorice, declamativ-oralizante ce dominau contextul, și se aventurează pe calea unei poetici a faptului de cultură, narativ-prozastice, livrești. De atunci, scrisul său a cunoscut o evoluție lentă, în trepte, lăsându-se mai apoi integrat cu ușurință în noua epistemă modernă și postmodernă. Optzeciștii de azi îl revendică și îl înglobează demersului lor radical-reformator, „antipășunist” și postmodernist; spiritele mai inhibate însă îl califică drept un poet „făcut”, mimetic, „fără de trăire”, artizanal-livresc și, bineînțeles, „iconoclast”, demolator al armoniilor patriarhal-autohtoniste. Consecvent manierei de început, pe care și-a (re)adaptat-o „din mers” la noile precepte poetice, el nu și-a schimbat formula nici în anii de luptă națională, exprimându-și atitudinea civică în termeni ironici, persiflanți, într-un demers desolemnizant, tragico-parabolic. Spre deosebire de alți colegi ai săi, Leo Butnaru nu s-a arătat preocupat nici de edificarea unui statut civic, n-a cultivat poza mesianică, deși temperamentul și calitățile sale oratorice l-ar fi putut propulsa într-o poziție socială privilegiată, de tribun sau „patriot al neamului”. Om puternic și cu caracter, intransigent cu sine și cu alții, a ales să rămână fidel condiției sale de profesionist al scrisului zilnic, de intelectual care își nutrește talentul din cărți și biblioteci, fidel programului său de reformare a viziunii poetice, de impunere a unor tehnici artistice avansate. Ca bun strateg al propriei creații, are și acea vocație managerială atât de necesară scriitorului de azi pentru a-și putea tipări și promova producțiile literare. Datorită acestei calități, ce-l face prezent în mai toate revistele din întreg spațiul limbii române, și-a creat un bun (re)nume literar, devenit azi un reper al noului demers al literaturii basarabene.Leo Butnaru face parte din categoria scriitorilor stăpâniți de ispita totalității. Puține genuri literare au rămas nefrecventate de el. Cultivat și prolific, cu un potențial de creație considerabil, dublat de un bun eseist și teoretician al artei, antrenat aproape fără pauze în exercițiul scrisului, a dat la lumină până în prezent zeci de cărți de poezie, proză, eseistică, interviuri, traduceri, jurnal, literatură pentru copii. Dar ecuația personalității sale este definită, esențialmente, de poezie.Poemele de început impresionau prin lipsa discursivității, prin raționalismul lor antisentimental și prin prozaismul lexicului. Aceste particularități îl diferențiau față de componenții promoției sale, dar nu se pliau pe orizontul de așteptare al cititorului din Basarabia anilor ’70, obișnuit cu un alt tip de poezie –  lirică, declamativă, aurorală și diafană precum se credea că sunt timpurile de afară. Leo Butnaru vine cu un alt tip de discurs, estetizant, ce se alătură eforturilor de de-orficizare și de-retorizare a poeziei. Sentimentele și ideile sale, cizelate și radicalizate, se contaminează de o frenezie livrescă, de un nedezmințit gust pentru parabolă, ca în acest Motiv hispanic din cartea-i de debut: „Ai! Între albii muri hispanici / negrii tauri ai tristeții! (Federico Garcia Lorca)  Lăsând toreadorul nemișcat / reuși să fugă din arenă. / Își spunea că la sfârșitul străzii / vor începe / libertatea lui și tihna… // … dar i-apăru în față câmpul roș’- aprins / andaluzul câmp împupurat / și-nnebunitul taur își înfipse / coarnele-n țărână / aruncând spre ceruri / rădăcini și floare / sângele de maci”. Prin astfel de versuri ușor epicizate, „impersonale”, tânărul poet de atunci voia să sugereze că poezia există și în alte zone, dincolo de cotidian și senzorial, în contextul lecturilor și al autoreflexivității intelectuale, în afara instituției sacrosancte a rimei/ritmului.Platforma estetică pe care se situează nu-i vor asigura o receptare și o recunoaștere pe măsură nici din partea criticii literare, care, conform normelor axiologice general acceptate, considera  „mesajul”, „sinceritatea trăirii”, muzicalitatea drept cele mai importante criterii estetice.     În anii ce au urmat debutului, Leo Butnaru a continuat să impună, prin volumele Sâmbătă spre duminică, 1983, Formula de politețe, 1985, Duminici lucrătoare, 1988, Șoimul de aur, 1999, o poezie emancipată, fantezist-livrescă, ce substituie emoția lirică cu meditația filozofică, inefabilul cu insolitul expresiei și paradoxul. Mai puțin interesat de uimirea și miracolul pe care le are în mod obișnuit poezia, el mizează pe o formulă mimetizantă, pe demonstrația hermeneutică, ce se adresează mai mult gândului și mai puțin simțului nostru liric. În poemul Portretul artistului la tinerețe găsim această confesiune ce poate avea semnificația unei profesiuni de credință: „…aerul îți trebuie mai mult / nu pentru a rosti / ci pentru a gândi cuvintele”. Leo Butnaru își concepe poezia ca pe un instrument de cercetare și cunoaștere, ce implică elemente provenite din filozofie, arte și chiar din științele exacte. Textele înglobează, într-o continuă alternanță, elemente eterogene, colaje de real și oniric, formule sentențios-aforistice și „felii” de viață. În timp ce scrie, poetul analizează, stăpânit de o vervă a spunerii, de un adevărat patos al demonstrației. Tensiunea exprimării este mai acută decât cea a trăirii. Versul se desfășoară într-o alternare de explicitare și poantă. Iată, spre exemplu, acest poem: „Cuvintele se preschimbă dimpreună cu anotimpurile. / Vorba viei mai întâi se numește ciorchine / apoi must, vin / iar vocabula frunzătoamna-și convertește valoarea în / aur ieftin. / Silabele ninsorii sunt folosite doar iarna / și extrem de rar primăvara / când creșterea fructului aruncă petalele din cuibul florii. / Vorba verii – iarbă– iarna se numește ierbar. / Alte ziceri ale verii – privighetoare, presură - / nu ne umplu auzul în anotimpul tencuit cu zăpadă / iar de se întâmplă totuși să fie amintite / obligator au în jurul lor substantivul colivie- / sclavi însoțindu-și stăpânul la petreceri cu cântec. // Cuvintele apar odată cu anotimpurile. Când / nu sunt folosite – ele / se odihnesc precum omul” (Cuvinte și anotimpuri).Biblioteca devine pentru Leo Butnaru act inițiatic continuu ce-i declanșează starea de creație. Lecturile îi incită imaginația și îi provoacă spiritul, îl predispun la jocuri silogistice și deliruri asociaționiste. Activat de memoria culturală, textul se naște din text, ideea din idee. Poetul recitește cu râvnă de hermeneut modern mituri, simboluri, texte biblice și filozofice, și, precum Marin Sorescu în prima sa fază ( care  scrie „o lirică a miturilor întoarse” – Eugen Simion), le „decodifică”, le dă o altă interpretare, personală, demitizant-ironică. Astfel, în Poduleste parafrazată o cunoscută parabolă despre trecerea Rubiconului de către armatele lui Cezar.  Elegie disco e o fantezie „decupată” direct din romanul lui Bulgakov „Maestrul și Margareta”. Tainic tulburând infinitul… nu-i decât o glosă pe marginea celebrei afirmații a lui Dostoievski „Frumusețea va salva lumea”. Redescoperiri, una din multele profesiuni de credință ale acestui autor, răstălmăcește emblematicele versuri ale lui Arthur Rimbaud, A – negru… U – verde, O – albastru…, și Paul Verlaine, A – rece, U – teamă, O – nostalgie…, versuri care au revoluționat gândirea poetică modernă. Zicere de îndrăgostit e chiar o tălmăcire (superbă!) „după Tagore”. Socrate, „rescrie” o anecdotă atribuită celebrului filozof antic ce-și privește chipul „în oglinda cupei cu cucută”. Hamlet cel bătrân e o divagație pe tema lui Hamlet cel „veșnic tânăr” și a întrebării capitale a umanității „A fi sau a nu fi?” etc., etc. Impresia generală ce se desprinde la lectura acestor poeme este de un insolit impresionism al lecturilor. Dacă ar fi să inventariem toate denumirile și simbolurile, toate numele personajelor câte figurează în spațiul acestei poezii, am acoperi, probabil, câteva zeci de pagini. Încât ne vine să rostim împreună cu Paul Valéry: „Leul e făcut din oaie asimilată”… Acest tip de poezie, „construită”, aproape lipsită de ceea ce înțelegem prin „emotivitate”, devine atractivă datorită, în primul rând, dozei de paradox și parabolic pe care o conține. Iată aceast frumos poem, Dăruitorul de flăcări: „O dată în zece secole / vulturul vine pe Muntele Diamant / unde fusese încătușat / Dobânditorul Focului. / Acvila are ochii sângerii. Prin ei / i se străvede memoria rapace ce păstrează / imaginea forței din care rupea. // O dată în zece secole vine / vulturul. De la privirea lui / eterul se face sângeriu. Însă deja / nu mai este acolo / Dobânditorul Focului… / În milenară așteptare / acvila își ascute clonțul, ghearele / de piscurile diamantine. / După ce / loviturile clonțului vor ruina până-n temelii Muntele / se va ști că a mai trecut, colea, o clipită din / viața Dăruitorului de Flăcări”.Treapta următoare a evoluției poetului, ilustrată de volumele Puntea de acces, 1993, Iluzia necesară, 1993, Vieți neparalele, 1997, Gladiatorul de destine, 1998, indică o implicare afectivă mai accentuată, o creștere a temperaturii lirice. În același timp, crește și debitul verbal al textelor, care de multe ori iau forma unor jeturi lingvistice, a unor tornade frazeologice. Deși  se înregistrează și unele treceri repezi  la forma eliptică, comprimată, de haiku, prevalează demonstrațiile parabolico-vizionare, de o abundență potopitoare, descrierile polifonice și prolifice, pe alocuri destul de sofisticate sau chiar confuze. În mare, poemele sunt meditații existențiale, confesiuni despre condiția omului. Temele și motivele obsedante sunt relația cu divinitatea, „eșecul existențial”, originea universului, pregeneza, subteranele memoriei, timpul, istoria, cunoașterea, des-Facerea lumii, Post-Apocalipsa, creația, cuvântul, literatura română, moartea, „așa-numita Eternitate”, lumea fizică, spiritul… O conștiință a lumii și a istoriei, o criză a moralității, în care este vizat și destinul Basarabiei de azi, frisonează de la un capăt la altul poemele și le umplu de tot absurdul și paradoxul acestor „timpuri fineseculare”, după cum spune poetul: „Privește Doamne / ruinele-ți desolemnizate / privește-i pe acești – alți – îngeri drogați / privește bețivanii ăștia adolescentini cu / sângele oțelit acaparați de / turbări în masă / altfel zis – de masturbări pseudoexistențiale…” (Poem sugrumat); „ești gata să apari la televiziune pentru a propune / ca barem o oră din fiece zi a noastră / să devină obligatoriu / ora națională de lichidare a naivității” (De la roentgen la inițiativă); „Masturbația fleșcăitoare a noroiului / în libidinoasa mahala a unei foste / pseudo-capitale comuniste. / În sfârșit neinterzis / Bacovia se află în apele sale și aici / de-a lungul zidurilor abatorului de la Muncești” (Spleen) etc. Leo Butnaru mai arată aici o deosebită apetență pentru exegeza eseistică exprimată în termeni poetici, vizând tensiunea dintre generații, actul scrisului, curentele și paradigmele literare,  „receptarea modernismului postmodernismului”, destinul „merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române”. Eseistul din el îl tiranizează adeseori pe poet…Dar până și cele mai grave motive sunt interpretate în registru ironic, demitizant, într-o libertate de limbaj ce frizează burlescul și absurdul. În balconul Julietei sunt întinse azi scutecele pruncului, iar supraviețuitorii se cheamă „o ne-Julietă și un ne-Romeo”; sublima „trestie gânditoare” a lui Pascal este numită, ironic, „trestia aia pansivă / cugetăreață”; celebrul vers bacovian „Aud materia plângând” devine în gura poetului postmodernist „Aud / materia mâncând; / mâncându-se pe sine”; din acceleratul Iași-Timișoara îl zărește pe Sfântul Ioan-Gură-de-Aur; dimineața îngerii duc la policlinică, în sticle de bere, „urină pentru analize”… Stăpânit de o dorință irepresibilă de a transforma viața, lecturile în text, într-o emanație de energii debordante, susținute de un adevărat paroxism al contrapunerii prin asociere/disociere, Leo Butnaru lasă impresia că poate extrage poezie din orice.  Se inspiră atât din lecturi, cât și din  mersul fetelor pe stradă, atât din dialogurile imaginare cu eroi medievali reanimați din cărți și tratate, cât  și din escapadele sale în Deltă, din călătoriile în Mongolia, la Paris ori Stockholm, în fine, din ceea ce vede și simte chiar în momentul scrierii. Parafrazându-l, am putea spune că poemele sale includ „jungle de semnificații cu / îndoieli luxuriante / uneori dadaiste”, iar „animalele vorbirii” sale se află „într-o perpetuă hămesire”… Poetul însuși emană o energie debordantă, indică un spirit dezinhibat, ludic. Mâinile și picioarele sale mușchiuloase, ca de aruncător de disc în arenele Greciei Antice, trădează forță și vitalism, barba scurtă ca de satir înmuiată în prima căruntețe pare să personifice ironia și persiflarea, iar limba-i izvoditoare de calambururi și șolticării verbale se află non-stop în regim de replică… Leo Butnaru scrie cu o libertate uimitoare, cu o luciditate și un exhibiționism demne de un acrobat. De cele mai multe ori, textul conține o demonstrație filozofică, o idee existențialistă, un paradox; descrierea lor se desfășoară într-o succesiune concentrată, urmărindu-se încă de la început, cu o „perfidie” calculată și vizionarism de păianjen, obținerea unor poante, a unor sensuri ascunse, nebănuite de ochiul comun. Imaginația poetului aleargă ca o suveică printre cărți, mituri, idei, întâmplări cotidiene, mecanismul asociativ-ludic funcționează neîntrerupt, într-un regim al intertextualității și al „diversiunilor” lingvistice. Cităm, spre exemplificare, o parabolă de mare anvergură ideatică, Ceasul cu corb: „Car, car! / într-un copac de corn stă corbul izolat greșit gramatical / între ghilimelele maro-închise de păstăi zornăitoare în / vântul înghețat. // Car, car! / erupe hilar croncănitul toxic al ciudatului pirat care a / ajuns aproape simbol grație graseatei invenții EdgarPoetice / de tipul Marlboro(pardon: Nevermore!). // Niciodată! Nevermore! / strigă dimpreună cu aripatul pirat pasiunile / trecute în dragoste infimă, după care a rămas doar gol de / inimă, gol în piept de robot și roboată ajunși a se preface / că se poate trăi din teorie și semiconductori gâdilați de / curent (absent, din considerente politico-economice). // Car, car! / calvar de suflete inexistente în EdgarPoetice jocuri de / ne-noroc ale amoroaselor giugiuleli înnobilate de fumul de / Marlboro (pardon: de „Nevermore!”). // Car, car! / strigă un ornic care, pentru anunțarea orelor imprecise, / nu are cuc, ci corb. // Car, car! / și / Nevermore! - / din ceasul cu pirat aripat se dezghioacă în infinit / acest cucuit-corbuit răgușit, risipindu-se ca niște așchii de / neagră poveste. // Vânt înghețat…”.Leo Butnaru are și tentația rostirii eliptice, a poemului gnomic, cu „cheie aforistică”, a stampelor picturale. Cum e și firesc pentru un poet de factura sa, percepțiile  naturiste sunt și ele trecute prin filtre livrești, mecanica asocierilor realizează o simbioză dintre elementul natural și cel cultural, ca în acest Suspin: „Pornit-a ofensiva toamnei cu / tradiționala-i mobilizare de cocori / aranjați precum / vâslașii în antice galere / plutitoare spre vreo iluzorie Cartagină – urbe arată / urbe uitată. / Fiece bătaie de aripă-vâslă / e secvență de film dat cu încetinitorul…”.Volumele din ultima perioadă (Identificare de adresă, 1999, Lamentația Semiramidei, 2000, Pe lângă ștreang steag și înger, 2003) se mențin în spiritul neoavangardismului optzecist și al deconstrucției postmoderniste. Poemele sunt decupaje din marele text existențial, în care se descifrează semnele acestui timp post-post-modern, iau forma unor cronici sentimentale sau a jurnalului de călătorie. Despre ce (mai) scrie poetul? Poetul (mai) scrie un Manifest P.P.-M. (abreviațiile însemnând post-post-modernism), în care ne anunță că „literatura lumii e (încă) în viață: poeții – cu Muza, prozatorii – cu Hurmuza, ceilalți – cu Anton-zeu-adjunct-Pan”; stă cu ochii pe harta Europei, mirându-se cu perfidie: „Ce / densitate de țări în Europa! Câte două / pe cap de locuitor”; face comentarii pe marginea recepțiilor oferite de ambasadele de la Chișinău, înjurând discret („în sinea mea”) „handi-capacitatea politicienilor basarabeni (de / la A la Z)” și se mândrește cu „limba încă ne-engleză a statului nostru”; își imaginează, metafizic, propriul botez petrecut în urmă cu trei milenii (ianuarie 249 î.Hr.); se întreabă, într-un soliloc tragicomic, „Ce mai faci Butnarule când / colega (hai renunță la ghilimelele de ne-rigoare) / scrie că e udă între picioare și / caută testiculele cuiva ca cu un  / detector de mine?”; prezintă fragmente dintr-un mic jurnal de impresii de la Paris („În piața Bastiliei / ca o înșiruire de negații / un discurs etern” – superb!); scrie despre „un simpozion al poeteselor”, polemizează cu „fratele Fiodor Mihailovici D.” și cu „Domnul Lucian Blaga”, reflectează cu ironie în „Parnasul Bucegilor” despre „coincidența sonoră dintre cel mai popular prenume românesc și  / atomul zis Ion” etc., etc. Poemele de acum sunt din ce în ce mai ironice și dezinhibate și au o vădită implicație existențială și istorică. Dacă în fazele anterioare demersul poetic oscila între orfic și dionisiac, în aceste ultime volume orficul este dezlocuit în totalitate, poetul plasându-și discursul, programatic și exclusivist, între parametrii ludicului, absurdului și demonicului postmodernist. Rezultă o poezie texistențialistă, ce își adună substanța exclusiv din fanteziile grotești și din ironie, din răstălmăcirea unor simboluri arhetipale și, bineînțeles, din ingenioasele, nelipsitele „EdgarPoetice jocuri”. Leo Butnaru pare stăpânit definitiv de un demon al (auto)ironiei și dezarticulării, al combinațiilor asociative, ce amintesc de jocurile lui Nichita Stănescu și de ludicul grotesc al optzeciștilor postmoderniști. Din fericire, acest liber joc mizând pe arta combinatorie și intertextualitate (și în aceasta vedem una din trăsăturile definitorii ale poeziei lui Leo Butnaru) nu degenerează în hazard sau colaj dadaist; poetul știe să-și canalizeze discursul într-o anume albie semantică, creând atmosferă, simulacre de raționamente și poante. Iată acest frumos poem construit pe laitmotivul unui celebru vers de Macedonski, pe care îl cităm în întregime ca model de intertextualitate: „În acest oraș tapetat cu / mizerabile afișe electorale de-a dreptul de stânga / chiar în centrul lui aud (mereu liber / auzul omului, nu?): privighetoarea cântă dar / liliacul totuși n-a înflorit, maestre Macedonski (nu, nu / nu voi întreba ce-i cu epigrama aia contra / marelui suferind; pot să vă spun doar că / la Chișinău am cutezat a vă antologa în / colecția „Poezii de duminică”). În / această urbe de-a dreptul tapetată cu / mizerabile afișe politice (vecinul meu Avraam zice: / Pe mine nu mă interesează circumciziile astea / electorale), în acest oraș cu plămânii dezbătuți de / gorilele cluburilor de noapte / un strigăt poate avea multiple sensuri / ale durerii și derutei. / Și totuși / chiar de se urlă, se strigă, se scrâșnește din dinți / cântă privighetorile, acești gnomi condensați ca / niște ghicitori subțiindu-se în / silogisme muzicale, deși / liliacul încă n-a înflorit. Printre ruladele filomelelor / aud sirena salvării poetului încă nenăscut ce / latră-urlă umbra lui Stănescu care venise aici / prin 1976. (De fapt, în acest oraș în care / poți trilui sau urla / până și surdomutul pre limba lui piere / ajungând un Ioan-fără-de-cap sau fără-de-trup și / fără-de-țară: creierii – pe tipsie / inima – pe undeva prin mărăcinii din suburbia / Schinoasa Mică, peste locul unei biserici demolate de / antihriști.) / Și totuși veniți. / Privighetoarea cântă; până la urmă / liliacul va înflori și / vor cădea de acord tragediografii cu bucuriografii / uniți de Ah-uri și Of!-uri cu / minimă valoare lingvistică, dar fără de care / nedepline ar fi limba și poezia română, unde / precum în inima mea / se poate întâmpla orice. / Și chiar se întâmplă / pentru că, iată, privighetoarea cântă și, deja / liliacul a prins a înflori în / acest oraș important din / Statele dez-unite ale României. Veniți…”.Leo Butnaru a deprins o tehnică pe care o exploatează cu înverșunare, fără a da semne de oboseală. Sapă în continuare în zona livrescului, își culege subiectele de peste tot, caută însușiri poetice în lucrurile și întâmplările cele mai derizorii, se mișcă absolut descătușat pe scara DEX-ului, de la A la Z, cu o capacitate de invenție verbală remarcabilă și cu o insățioasă plăcere de a strica vechile relații dintre cuvinte. Aflat într-o permanentă condiție ludică, el nu poate trece senin peste nici un cuvânt fără a-i încerca disponibilitățile de derivare-criptogramare-combinare poetică. O spune el însuși într-un poem: „În hermeneutica poetică / se poate întâmpla orice”. Astfel, pepsi-cola devine, la el, “sexy-cola”, curriculum vitae – „cu-cu-rri!-culum vitae”, darea de seamă – „eluci(darea) de seamă”, haz de necaz – „jaz de necaz”, Genghis-Han – „Genghis-Haim(ana)”; lângă frumoasa fără corp apare numaidecât „urâta fără corp”; în contrasens la “întoarcerea fiului risipitor” apare „întoarcerea fiului econom”; la „Schimbările Parisului” lui Bosquet scrie, în replică, „Statorniciile Parisului”; din filozoful Derrida scoate refrenul „derri-da-da”; din etcetera extrage în grabă „cetera”; îngerul este slab de înger, penații sunt peniți etc., etc.       Acest volum de sinteză, O sută și una de poezii, ne oferă posibilitatea de a-l citi pe Leo Butnaru sincronic și diacronic, în contextul literar de ieri și de azi. Cartea relevă un discurs coerent, marcat de organicitate, a cărui fragmentaritate (uneori), se află în deplină concordanță stilistică, părțile aglutinându-se în cele din urmă într-un tot unitar, inconfundabil. Diversă, proteică – poezia scrisă de Leo Butnaru pe durata câtorva decenii se pretează la o lectură unificatoare și denotă coerență de stil și viziune, ceea ce nu poate fi decât reconfortant pentru sensibilitatea artistică postmodernă.Alchimist solitar, raționalist și ingenuu, cu o viziune filozofică asupra existenței, hrănindu-se cu „iluzia necesară” a scrisului, extrăgându-și poezia din minereuri lingvistice topite în creuzete livrești, alternând cu aceeași potențare între poet, prozator și eseist, între publicist și traducător (tălmăcirile din Velimir Hlebnikov, René Char, Ghennadi Ayghi sunt mostre de mare virtuozitate ale genului), Leo Butnaru este prin excelență un poet al texistenței, fascinat deopotrivă de spiritul bibliotecii și de realitatea „reală”, un remarcabil creator de valori artistice contemporane.
UN DEFAZAT IREMEDIABIL CE SE CREDE SCRIITOR: MIRCEA V. CIOBANU
          

E de-a dreptul ridicol și, cuiva, îi poate trezi milă teribilismele unui Zoil de Drochia. Autorașul unei cărțulii de stihuiri pirpirii (la ea a rămas de vreo 20 și ceva de ani! Ba chiar, acum puțin timp, a... reeditat ceea ce... nu există!) își asumă aerul de mentor (de, recidive ale îndeletnicirii sale, cândva, de învățător provincial), dând sfaturi în dreapta, în stânga, ba chiar jur-împrejur.       Așadar, iată-l pe respectivul reciclat, sau (des)calificat dintr-un nimic ca „poet”, în alt nimic mai mare, ca critic. Rămânând neconcludentul pe toate planurile, modelul amatorului, neprofesionistului, încremenit în proiectul invidiei și urii omului angoasat de ratarea sa. Dar sperând să fie, totuși, recunoscut, aplaudat, însăilând texte aproape agresive. Neprofesionalizat nici la cei 60 de ani și ceva împliniți, Mircea V. Ciobanu a rămas la condiția urechistului, care aude el ce aude, citește el ce citește, însă nu înțelege mai nimic sau pricepe ceva anapoda, de unde improvizațiile, discordanța exemplele pe care le ea întru analiză „critică” și stupizenia argumentărilor sale hazlii, alandala, pe care le poate născoci sărăcuța lui fantezie.

Mă tem că în ceea ce face și cum face Ciobanu, în condimentările vitriolate nefondate ale textelor sale mocnește invidia celui care, chinuit, cu chiu cu vai, debutează la 40 de ani. Și nici azi, probabil, nefiind sigur, dacă trebuia să debuteze. La această vârstă, majoritatea scriitorilor au deja împlinită o considerabilă parte din operă, de unde invidiosului și ranchiunosului MVC i se pare că aceștia, inclusiv subsemnatul, scriu mult. Însă cum poate aprecia cum se scrie, cât trebuie să scrie un scriitor sadea cel care el însuși, oricât s-a tot sforțat, nu a prea ajuns scriitor? Da, și Tudor Arghezi a debutat la peste 40 de ani, iar dacă MVC i-ar fi fost „coleg” de debut și epocă, probabil l-ar tot fi admonestat pe Arghezi că scrie mult, foarte mult, extraordinar de mult, pentru că, să ne amintim, de sub pana scriitorului au ieșit, în opere complete, cam 70 de tomuri. Dar ce „chelfăneală” le-ar fi tras lui Sadoveanu sau Cioculescu, că scriu, dom`le, prea mult”. El, MVC, acest suflet care, până la 40 de ani, era un anonim onest, cumsecade, dar care, din păcate, după 40, a ajuns un scriitoraș ratat, un pseudocritic incompetent, însă ranchiunos până la dezmăț logoreic bolborosit alandala, tărăgănat, parcă, precum a vreunui păstor de reni care, în felul acesta, spune ceva lumii, înghețului din taiga.Admonestându-i pe alții că scriu mult, Ciobanu nu-și pune problema că poate aceștia îi sunt net superiori ca har, talent, dotație, vocație; că dispun de energii creatoare incomparabile cu piscuitul său de puișor care a debutat la patru decenii de viață sub-cerească; că au însușit temeinic arta ca profesie și profesia ca modus vivendi. Așadar, propulsat de partid la învățământ, s-a gândit să urce și el în trăsura literaturii, însă aceasta se depărtase cam multișor de învățătorul de ieri și acesta prinse a alerga din urmă, strigând: „Băi, opriți, să vin și eu!” Însă, nefiind luat în seamă, s-a pus pe improvizații versificatorii, în care a eșuat lamentabil, apoi a trecut la pseudocritică anti-literară, arogantă, hulitoare, jignitoare, jinduind să treacă drept viteaz nevoie mare, aplaudat de 2-3 ciraci ai săi, cu care, de altfel, se gratulează reciproc, înălțându-se în tăriile epitetelor encomiastice, sforăitoare.Spațiile de obrăznicire ale lui MVC sunt prinse în triunghiul rea-voință – nihilism și ignoranță.Ciobanu e mereu grăbit, nu chibzuiește când bagă în calculator ceea ce scrie. De când e „critic”, nu a încercat să scape de discursul său anost , ce i-a cam rămas cvasi-sovietic, pe alocuri aducând a cuvântare de președinte de colhoz care, la indicația partidului (azi sunt multe partide...), ar nărăvi să spună ceva despre literatură. Iar când încearcă să minimalizeze  meritele, valoarea creației autorilor valoroși, Ciobanu crede, probabil, că astfel el însuși devine important nevoie mare. Grăbit cum e, nu are timp nici chef să se dumirească, dacă are har elementar (pentru că de vocație nu poate fi vorba) pentru tentativele sale de a de da cu părerea despre ceea ce îl depășește categoric. Grăbit și ambițios cum e, nu se lasă în ruptul capului de... artă, obsedat de naiva și vana iluzie că, prin insistență, ambiție și nițică viclenie, ar putea da grafomanie de... valoare.Așadar, avântat contracronometru să se ajungă pe sine, iluzoriul. Și-a spus că trebuie să fie remarcat cu orice preț, iar pentru aceasta e cazul să o facă pe teribilul, pe durul. Numai așa se va auzi de el, se va vorbi. Fie și de rău, dar să se vorbească, precum în cazul unui personaj din Cehov. A ajuns să creadă că se poate trage de brăcinar cu Grigurcu, Ion Pop, Arcadie Suceveanu, pe care îi citează și îi interpretează în modul de a da de înțeles că dânșii, personalitățile, nu au dreptate ci aceasta e de partea lui, Ciobanu.Unii tineri sau trecuți de vârsta juneții purced a scrie doar când nu mai pot rezista „magnetismului fără de greș al maximei ispite“ (M. Șora), însă MVC pare  a fi din rândul filistinilor care acționează, azi, tastatura ordinatorului doar pentru a-și suprima anumite frustrări, din cauza unor lucruri și posibilități pe care nu le-a avut la timp și pentru a-și satisface o ambiție animată de automatismul reflexului pseudo-intelectual (păi, știu și eu carte, de ce n-aș face literatură?). Pe ambițioșii din această categorie nu-i interesează că, în arta scrisului, dificultatea și necesitatea obligatorie constă în depășirea nivelului exterior și aspectului mecanicist ale acțiunii, pentru a realiza organicitatea fenomenului ca atare. Chit că dânșii nutresc și discreta speranță că, până la urmă, insistența și... impertinența ar putea să forțeze delicatul sipet al muzelor.Pentru că până aproape de 40 de ani MVC nu a cunoscut un mediu literar, precum avuseseră norocul să-l cunoască și chiar să contribuie la diversificarea și consolidarea lui colegii mei din anii șaptezeci, prezenți activ în mai multe cenacluri literare – la Universitate, la „Tinerimea Moldovei”, Casa orășenească a tineretului, la Biblioteca Națională etc. Colegii prezenți și la diverse manifestări de la Uniunea Scriitorilor, la discuțiile manuscriselor tinerilor în secțiile specializate ale acesteia. Acolo ei învățau o stare de literatură, învățau lucruri necesare pentru formarea lor ca tineri scriitori. Aceștia erau cunoscuți în redacțiile revistelor editate de US, în care unii au și debutat.Nou apărutul critic-pitic-caz clinic MVC nu avu norocul să cunoască astfel de etape formative, nu a avut posibilitatea să frecventeze – precum spunea Sainte-Beuve – societatea și ceea ce se cheamă lumea, spre a trage învățăminte pentru literatură. Drochianul s-a alăturat, mult mai târziu, scriitorilor, având un handicap considerabil, pe care nu l-a depășit nici la mulți viață împliniți, seci, nespornici ca literatură, creație. Pe când studia el la Universitate, acolo scăzuse mult nivelul spiritual-intelectual. Nu prea erau studenți care s-ar fi putut presupune că ar ajunge personalități ale scrisului artistic, poeți, prozatori. Studenți pe care generația 70 i-a avut cu prisosință. Acei șaptezeciști, unii dintre care aveau să devină scriitori, personalități în plină statură, în anii lor de studenție deja erau cunoscuți în redacții, la secțiile de promovare a tinerilor de la Uniunea Scriitorilor. Cu toate severitățile cenzurii comuniste, reușeau să publice. Ciobanu nu a avut un atare parcurs. Student în mulțimea gri, apoi expediat în provincie, profesor anonim, rupt de posibile sfere de inițiere literară, artistică. Abia după ce partidul îl cheamă pe baricadele activității politice, începe și el să se atingă de ceva ce ar semăna a atmosferă literară, undeva la Bălți. Dar era, se vede, târziu. Sau târziu de tot. Căci, pe când cei din generația lui (biologică) aveau deja acumulată o experiență solită în creație, în literatură, MVC abia experimenta neîndemânatic în potrivirea primelor texte destul de șubrede și neconvingătoare, precum se poate deduce din prima și unica lui cărțulie de stihuri. De unde și scâncita invidie a autorașului rămas de trăsura literaturii.Și iată-ne în față cu un Zoil de calibru Drochia, cu un terorist bizar în ale literaturii.... Ce să-i faci, orice i-ai spune, orice ai încerca să-i dovedești, nu va prinde. El e un întârziat până la defazare. Precum scria și colega Aliona Grati despre acest MVC, care a terminat magna cum laude școala lui Zoil, întru a cultivă prejudecăți, judecăți strâmbe sau de-a dreptul răutăți, ca un răufăcător cu program.

ALIONA GRATI DESPRE PREVIZIBILUL ZOIL DE DROCHIA MVCScriitorii din Republica Moldova se împart, fără vreo abatere, în două categorii net opuse: în scriitori care îi plac lui Mircea V. Ciobanu și în scriitori care nu-i plac lui Mircea V. Ciobanu. E aproape ca în bancul cu baciul care are în stâna sa oi albe și oi negre, cu diferența că cele albe îi sunt dragi, iar cele negre nu-i plac baciului, nu-i plac și basta! Aşa-i sensibilitatea stăpânului, acesta e canonul criticului şi n-ai ce face! Cunoașterea faptului te eliberează însă de un efort în plus. Dacă ai altă treabă, nu te obosi să-i citești recomandările, cronicile, prezentările de carte, or, vorba ceea: spune-mi despre ce autor va scrie Mircea V. Ciobanu și eu îți voi spune ce anume va scrie. Previzibilitatea caracterizează inexorabil această critică.Pentru scriitorii agreabili propriilor sale umori, criticul-previzibil are, în mod constant, doar calificative la superlativ, enunțate fie pe o tonalitate solemnă și gravă, într-un limbaj betonat-monumental, întâlnit și în compunerile școlarilor aprinşi de entuziasm: „poetă de prim-plan în literatura română contemporană”, „poet remarcabil”, „carte excepțională… cu poeme antologice”, „volum absolut remarcabil”, „surpriză a anului”, „scriitorul absolut”, „o voce distinctă”, „scriitor total”, „din categoria rarisimelor” etc., fie pe una afectuos-paternă, ca în familie: „naturalețe acaparatoare”, „emoționant și talentat”, „performanțe artistice năucitoare”, „s-a şi produs minunea”, „poetă de o sensibilitate și o inteligență aparte”, „poetă care își anulează în fiecare zi succesele anterioare, pentru a-și construi, tot mai sigur, următoarele cărți, talentul nativ suprapunându-se pe o inteligență distinctă” etc. Comentariul operei norocosului este însoţit de un aparat analitic „de elită”, măsurătorul nefiind de oriunde, ci neapărat din spaţiul unor teorii de anvergură mondială, astfel încât, spre exemplu, alesul se poate pomeni posesorul unui, nici mai mult, nici mai puţin, „discurs care tinde spre barthesianul «gradul zero al scriiturii»”. Criticul-previzibil poate emite judecăți tari de tipul „o critică de formație enciclopedică” pe marginea unui eseu de nicio sută de pagini al unei debutante și poate ironiza pe seama gradului academic de doctor habilitat în filologie și a titlului de profesor universitar al unui critic consacrat doar pentru că acesta nu prezintă pentru el interes în economia afilierilor de grup.*…prezentările în scris ale criticului-previzibil sunt banale discursuri pe ton colocvial, uzitând de speculaţii goale şi sterile, descrieri de umplutură, fragmente de poezie sau fastidioase repovestiri ale subiectului…*Sub stindardul afişat al luptei inclemente cu impostura, el povățuiește ca un legislator, cicălește cu vocaţie de patron, avertizează cu infatuare, dezinformează cu voluptate, ironizează jucăuş şi ia în bășcălie simulând inocenţa. Nimic nu-l mulţumeşte pe criticul-previzibil în textele bieţilor prescrişi/proscrişi. Dacă autorul cărţii prezentate zice de laie, criticul de la Bălţi afirmă încruntat că-i bălaie, însă acolo unde e vorba de vreo bălaie, neapărat e nevoie, după el, să fie o laie ş.a.m.d. În cazurile în care scriitorii expulzaţi de el din viaţa literară îi ignoră gesturile şi nu-i respectă scara „de evaluare”, continuând să-și caute de scris, debitul verbal al admonestărilor atinge cote olimpice. Și atunci o lavă  de acuzaţii încrâncenate se revarsă în albia unor texte kilometrice, amintind sforăitoarele denunţuri proletcultiste.Discursurile îi sunt structurate ca să demoralizeze, să-şi trimită adversarul în mod sigur şi ireversibil în knockout. Pentru a sabota lectura nenorocitei cărţi, pe care se apucă să o linșeze cu zel, se dedă la construirea unor butade şi speculaţii de tot felul, ciupește sintagme şi îmbinări de cuvinte, scoţându-le din context și adaptându-le la schemele deconstrucţiei sale forţate. Probozeşte, mătăhăiește cu bâta şi dă cu barda. Cireaşa de pe tort a oricărei cronici de acest fel este momentul în care criticul-previzibil încearcă să-și convingă victima că ofensiva sa are o finalitate nobilă, că, vezi bine, e în beneficiul ei. Aceasta este sfătuită să se manifeste în alte domenii, unde e mai bună şi are deja exerciţiu. *Nu de puține ori, criticul-previzibil se erijează în postură de pedagog, emițând îndrumări didactice în materie de artă poetică și naratologică. Aici însă calcă strâmb, pentru că se apucă să țină lecții chiar și unde știe tema doar din auzite. Mai grav este că o face în cărţi menite să orienteze elevii, studenţii şi profesorii. Atunci când o idee străină i se pare bună, el o bagă repejor în demonstraţiile sale, mai ales dacă numele autorului citat îi poate înnobila imaginea. Pe alocuri, se confruntă şi cu unele  incomodităţi, când, de pildă, un nume pe care trebuie să-l treacă la bibliografie, nu i se potriveşte din motiv că face parte din lista sa neagră. Dar chiar și peste acest „detaliu” trece cu destulă nonşalanţă. Cum? Simplu: atribuind ideile autorului aflat în dizgrațiile sale, altui, din lista favoriților. Incoerenţele şi confuziile abundă în textele sale. Prezența lor în eseuri nu e omucidere de vreme ce eseul poate fi considerat o formă de literatură. Mă rog, e în voia creatorului să arunce praf în ochi așa cum îi dictează imaginația. Susținem, la o adică, și ideea că un comentariu la un text de literatură este la rândul lui literatură și totuși ce să înțelegem noi din expresii (cu privire, culmea, la autori agreaţi) ca: „Mie, unuia, mi se par deopotrivă palpabile două secvențe foarte diferite ca făcătură:” (și aici urmează „versurile-făcătură” a două poete); „sublimându-și nostalgiile în realități grotești”; „Scriitura (cea ficțională), modernă, este într-un fel o continuare a lucidității gândului și a frazei exersate publicistic”; „… duce la paroxism erotismul domestic”, „Relația naratorului cu cerul se relevă în șirul poemelor incluse”;  sau una de tot haioasă „Căpșunele cheamă din memorie (din memoria culturală, de astă dată) și o altă întâmplare.” Bineînțeles, deziluziile sunt necesare! Te forțează demonic să vânezi peste tot metehne! Însă Nietzsche ne avertiza: „Când te uiți îndelung în abis, abisul se uită și el la tine!”.Marota criticului-previzibil este estetismul operei literare, înțeles ca indiciu al „nonreferențialului”, al  ruperii de realitate, de contingent și de istorie. Pentru a-și justifica poziția, el își născocește dușmani exact ca în poveștile războinice ale copilăriei noastre cu ruși și nemți. De partea cealaltă a baricadei stau, de obicei, exegeţii care aplică metodologii ştiinţifice la analiza textului literar și pe care el îi numește în mod cu totul bizar „tradiționaliști”. Deasupra lor, criticul-previzibil se va înălţă pe sine victorios, nimbat cu calităţi de artist ultra(post)modern. Trebuie doar să mai facă un efort, să mai demoleze vreun critic de la nesuferita academie, de la insuportabilele universităţi unde el iată că nu este invitat în capul mesei. Şi atunci, vezi bine, el, criticul-previzibil, îşi va manifesta în deplină libertate, departe de gălăgia plurivocităţii, axiologia excesivă. Vocaţia excentricităţilor retorice, crede el, îi vor asigura titlul de maestru necondiționat, de „boier al minţii”, desprins de imediat, de pătimirile oamenilor din acest spațiu. Ei, cititorii, îşi vor uita traumele aplicate lor de istorie şi vor accede neapărat la acea zonă inefabilă a „emoţionantului”, vor fi neapărat acaparaţi de „naturaleţea” literaturii concetăţenilor lor literaţi, fiind interesaţi chiar şi de acel stil al „gradului zero” pe care îl asigură doar scriitorii criticului-previzibil, albi și serafici, creatori fericiţi de „origami” poetici.*Cam aşa înţelege criticul-previzibil actul valorizator al criticii: mitizând cu frenezie figurile pe care le serveşte cu veleităţi de mentor şi curăţând de „oile negre” istoria literaturii sale previzibil monologică. Nici comparația cu demersurile avangardist-deconstructiviste ale lui Ionesco din Nu, Eugen Negrici din Iluziile literaturii române sau Alex Ștefănescu din Ceva care seamănă cu literatura, la care se vrea raportat criticul-previzibil, nu ține, întrucât aceștia nu execută după principiul de nonamiciție și din dorință de a avea privilegii în „pogonul” strâmt al vieții literare. Mai vrea cineva să îl citească? Nu are decât să o facă. Eu nu îl voi citi, din simplu motiv că este previzibil, iar previzibilitatea este mama bună a plictisului.http://alionagrati.net/critica-criticii-previzibile/#comment-6575
MIRCEA ELIADE O FI FOST NEMODEST SAU?...


    Fragmet de eseu                                        Leo ButnaruLa un moment dat, Mircea Eliade afirmase ceva ce pare a fi discutabil: că „intelectualii autentici sunt mai greu de găsit (realizat) decât geniile... Geniul distruge oarecum, pentru a re-crea; intelectualul surprinde sensul creației, îl explică și-l continuă“. (Aici, implicit, ar exista o corespondență de ecou cu ideea lui Oscar Wilde conform căreia „cu talentul faci ce vrei, cu geniul – ceea ce poți“.) În genere, relația cu geniul Mircea Eliade o vedea chiar... cu sine însuși! La 13 iunie 1941, la vârsta de 34 de ani, după ce își recitise romanele Întoarcerea din rai și Huliganii, dânsul notează în Jurnal: „Niciodată nu am avut mai net sentimentul că sunt un mare scriitor și că romanele mele vor fi singurele citite din toată producția 1925–1940 peste o sută de ani. Așa de puternic mă stăpânește sentimentul ăsta, așa de total sunt acum convins de geniul meu literar“. Exact peste jumătate de an, fără două zile (e mai greu de precizat ora...), în 11 decembrie, Eliade revine la idee, prinde și mai mult curaj („sfințeniei îndrăznelii“, cum zicea Berdeaev; deloc vorbă în vânt!), auto-mărturisindu-și: „Este inimaginabilă capacitatea mea de a înțelege și simți cultura în toate formele ei... Nu cred că s-a mai întâlnit un geniu de o asemenea complexitate. În orice caz, orizonturile mele sunt mult mai vaste ca ale lui Goethe“. Peste doi ani, o lună și două zile de la prima efuziune de egolatrie supradimensionată, adică pe 15 iulie 1943 (până atunci se mai pusese și în alte relații net câștigătoare cu autorul lui Faust), Eliade revine în spații autohtone, spunând: „Îmi dau seama că de la Eminescu încoace neamul românesc n-a mai născut o personalitate atât de complexă, de puternică și de înzestrată“... (Mda, ușor jenantă introspecție... Dar să nu ne pripim a trage concluzia de a fost sau nu prea modest Eliade, când se auto-etalase atât de fără rest. Oricum, el nu a fost primul, unul din precedente oferindu-l Stendhal, care se confesa: „Eu nu am început să scriu până în anul 1806, până când nu am simțit în mine genialitatea. Iar dacă în 1795 mi-aș fi putut împărtăși planurile literare vreunui om înțelept, care m-ar fi sfătuit: „De ești sau nu genial, scrie zilnic câte două ore“, nu aș fi irosit zece ani din viață într-o prostească așteptare a vreunor inspirații!“ E drept că, prin raționamentul său cam zigzagat, francezul atenuează, parcă, șocul nemodestiei...) Însă noi să mai îngăduim la nașterea de genii a neamului, pentru a „lua legătură“ cu un prieten al lui Eliade ce e, se pare, mai modest decât autorul Istoriei religiilor – vorba fiind de Constantin Noica. În concordanță cu Renan, care susținea că „scopul omenirii este de a produce oameni de geniu“, filosoful român spunea că scopul unei națiuni nu este umanitatea sau Dumnezeu, ci „individul omenesc, adică singura realitate a lumii capabilă de a dezvolta toate exigențele unei logici, singure cu virtuțile morale, singura spiritualizată“. Apoi, în altă parte: „Căci la ce bun, altfel, ar exista colectivități, dacă nu ar avea această poartă către universalitate individual?“, de unde și glosa din celebrul Jurnal de la Păltiniș, că doar popoarele cu un aport important în constituirea culturii universale vor rămâne în istorie și că – atenție! – la Judecata de Apoi a culturii grija fiecărei nații va fi să fie reprezentată de indivizii excepționali, mai putem presupune – de genii. (Printre ai noștri, va fi și foarte îndrăznețul, pe la 35–40 de ani, Mircea Eliade?... Oricum, pe acolo nu ar fi chiar un necunoscut, în plan universal-aneantizator, dacă e să ne gândim la un foarte trist vers al poetului arab Abu al-Atahiya: „Orice zidire – o făgăduință a distrugerii“...)                    Dar ce e îndrăzneala berdeaeviană a lui Mircea Eliade în comparație cu, uneori, tratamentul aplicat suveranilor cugetului, corifeilor spiritului creator, care e unul al generalizărilor greu de calificat altcum decât necuviincioase? Pur și simplu, se trece cu impertinență peste elementara decență. Când V. Rozanov, pe care l-a preocupat (și) așa-numita „filosofie“ a vulgarității și sexului, afirma că una din trăsăturile predestinate geniului ar fi imposibilitatea lui de a procrea, de a lăsa urmași (Platon, Rafael, Michelangelo, Newton, Beethoven, Goethe, Byron, Bach etc.), putem sau nu cădea de acord, gândindu-ne și la Eminescu. (Dacă vreți, și la același Eliade... Sau la Cioran...) Însă când în malițiozitatea autorului rus depistăm tentativa prost camuflată de a prezenta genialitatea ca pe o pocitanie fiziologică, e de înțeles că cel ce lansează atare aberații nu merită decât oprobiu, chiar dacă, la drept vorbind, nici el nu a fost un oarecine printre scriitori și filosofi. Parafrazându-l pe Thomas Mann, am putea spune că, dacă ar fi atinși de boală niște autosuficienți (și sunt atinși totuși atâția!) de calibru mediu, lumea nu le-ar acorda atenție, pe când în cazul supremilor...        Să lăsăm sintagma în suspans, spunându-ne că o fi avut dreptate Swift, generalizând și el printr-o tristă constatare: „Atunci când pe lume apare un adevărat geniu, poți să-l recunoști după următorul semn: toți ignoranții se unesc contra lui“. 

Generat în 1.816 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots