Leo Butnaru

 

 

 

ÎN REVISTA DE TRADUCERI LITERARE A APĂRUT PARTEA A II-A DIN ESEUL DESPRE... ALCHIMIA DICTOANELOR, CITATELOR ETC.

 https://www.fitralit.ro/31-03-2024-de-la-tot-ce-i-excelent-apartinand-tuturor-la-domnul/

 

 DEJA DE CÂȚIVA ANI PUBLIC PAGINI DE JURNAL (DE DUPĂ 1989) ÎN REVISTA „HYPERION”. CINE AR FI CURIOS SĂ LE CITEASCĂ PE CELE DE PÂNĂ ACUM, POATE DESCHIDE ARHIVA ELECTRONICĂ A PUBLICAȚIEI RESPECTIVE

 

 

 

 

 

 

 În bătaie de vânt, în bătaie de gând La peste șaptezeci de ani de acasăsă vezi ce nebunie să  vezi ce gândde parcă oarecum chiar aș fi luat la rost: că poatenu mai e bine să mă accept așa cum suntașa cum am fost. Însă și mai marea demențăgândul și mai zurliue că eu mie însumi nu-mi pot spune cum să fiupentru ca să nu mă mai accept așa cum suntașa cum am fostîn bătaie de vântîn bătaie de gândnicicând la adăpost. Ispita definiției Interiorul infinitului este exact(poate chiar mai mult de atât) cuexteriorul infinituluidat fiind că infinitul e pretutindeni – adicăîn interiorul și în exteriorul său.Iar când se spune: fără sfârșite același lucru de parcă s-ar spune: fără începuttot ce existăcosmosul cu toate ale luiînsuși nesfârșireafiind mereu la mijloc; la mijloc se naște și se moareexact la mijloc se află începutul și sfârșituladică – infinitul în propriul său centrudin care pornesc aproape proverbialcele două linii perfect paralele, careobligatoriu se întâlnesc undeva în infinit. Eu cred: în vârful unghiuluidintre degeteleLui Dumnezeu. Dinspre Miron Costin spre noi, spre voi... De parcă aș citi-auzi pe Miron Costinpovestind despre norul-sonorul de lăcustestol după stolușor zbârnâitorușor fâșâitor – ventilatorul computerului la carehălăduiesc virtual prin vremuri cronicareîn carespre nois-a tot spuss-a tot scrispână s-a ajuns că e de presupusa nu fi exclus caatunci când computerul global va avansa atâtîncât să poată raționa de sine stătătorsă selecteze, să decidă, să anime, să ucidăprobabil – orgoliosdar poate – generosdin întreg internetul cosmiceliminând definitivsau nunumele lui Guttenberg… Ceața mai e motiv de necaz Ba chiar și aziceața (naturală sau electronică) mai e motiv de necazinsinuându-se până și prin pixelii computeruluiperturbând în special caracterele de litere Times New Romaniar pe cel Arial Norrow și mai abitirîncât în loc de – corect englezește – Shakespeareți se năzărește altceva – Șekspirsau poate Șexpir (cum ar fi corect românește?)însă cel mai greu le vine arabilorde unde a descins celebrul maur Othello. În finedacă nu certele concluziici cam certărețele confuziica de la sine păstrează stilul bătrânului Willduhul apelor ce-și dau duhulevaporându-secirculând predestinatca tot ce se destramă și cadedupă ce s-a înălțat sau s-a insinuatpână și prin pixelii computerului. Socrate pe monitor În preocupările sale virtualecomputeristica își imaginează cumîn Atena undevaSocrate nocturnul scrib al filosofiei scrie gri pe gri – această dublare fiind chiarculoarea deșertăciunii deșertăciunilor de laexact ora G-imediat-post-anticăpână la ora Alfa a post-modernității în careun oarecare intertextualist are tupeul de-a constata:A venit timpulsă mai și rămânem în viață chiar dacăsuntem  înțelepți...                                – chiar dacă – cine știe? – și luimiștocarului post-modernității i-i hărăzitdestinul vreunui Socrate tuberculos careîși va scuipa sângele pe displayul computerului în dejaaproape inconștiența înaintării în post-vârstă fărăa ști dacă a mers – cât a mers – pe drumul unui jurământsau al unui blestem caredeja parcă ar începe să tremure ușorpe monitorca apa morților pe orizonturi de vară. Ceasornicul și crustaceele La ore fixe aud cumîncăderepisicul vecinilor dărăpănă de sus în jostapeteleperetele. La ore fixepisicul vecinilor sare ca dementulsă ajungă la ceassă înhațe cuculiar euoarecât enervatîmi zic că în lumeca substitut al ceasornicului cu cucar putea exista unul ceva mai sofisticatînsă și mai eficient(alias adevărat) – ceasornicul cu un racsau chiar cu două crustacee – e-hei! – cu câtecinci perechi de picioare;ceasornicul marca Ianus, din carela ora exactăun rac ar ieși înaintecelălalt – înapoișiîntr-un duet neîntrecutar face „cu-cu! cu-cu!”spre viitor – spre trecut…spre azi, mâineși foarte demult... Bruderșaft Un bătrân și doi tineriînțeleptul seninși îndrăgostiții disperațibeau (pardon... otravă) bruderșaft:                          SocrateJulieta            și Romeoiar gândul ne duce spre acea ultimă dimineațădin viațăîn care neîndreptățitului Înțeleptajunspoatela crâncenă disperareroua ce împresurasomnolentul tărâm al Eladeinu i se păruse totuși o mare viziunef ă c u t ă   ț ă n d ă r i... Zile și munci …realăsau visătoare clarăsau plină de misterviața luată mereu cu muncase termină atât de repedefulgerător                cumde obiceiți se părea că se terminătimpul liber…. Posibil, un gând ...acesta ar putea fi gândul unei uși:de ce mă țin ei atâta vreme închisă?... Gândul unei uși care totușinu e prizonieră de războisaucondamnată pe viață la temniță grea... Inima și creierul poeților blestemați cititorul este un dez-gropar al poeziei dezgropând-o din limbajdezgropând-o din cuvintedin simțămintedin minte ceea ce nu înseamnă totuși că poetular fi un gropar al poeziei… Prin ereditate departe... departe... departe...spațiu și spirit ca niște singurătățisau disperăritransmise prin ereditate... departe... departe... departeîn spațiu și spirit de singurătatemă gândesc și eu la tinemoartece pari a fi un definitiv„noapte bună”transmis prin ereditate...  Concetățean IGeniul – cum ar fi? – obraznicpoate chiar huliganodată ce-L consideră pe DumnezeuConcetățean?... IIAșa e: per aspera ad astra.Drumul e greu. Urcă urcă urcădar nu-ți fă iluzii:chiar de ești, aproape,absolutul geniuîn ceruri nu există post de vice-Dumnezeu.