Basarabia ArheologicăGoogle Page Rank

Basarabia ArheologicăBasarabia Arheologică


Aici gasiti totul despre noutăţile şi evenimentele din "lumea" arheologiei din Basarabia.
RSS posts

Stiinta


Comenteaza





Probleme actuale ale arheologiei... 2012
Stimaţi colegi, vă mai prezint o serie de rezumate, culegerea fiind publicată intr-un tiraj forte mic, astfel fiind multora inaccesibilă.Vizualizare aici

ANTROPOLOGUL BASARABEAN ALEXANDRU N. DONICI.
Publicat: Revista Arheologică SN, Vol VIII, nr. 1-2, Chişinău 2012. “Printre basarabenii care s-au evidenţiat şi lucrează pe ţărâmul ştiinţei, trebuie mai întâi de toate să-l pomenim pe A. N. Donici, asistentul laboratorului de antropologie la Universitatea din Geneva. Trebuie să-l notăm pe d-nul. Donici, nu numai pentru faptul că el este un savant serios şi solid, un adânc cunoscator al obiectului său, dar şi pentru motivul că ramura de ştiinţă în care lucrează – antropologia – este inaccesibilă marelui public şi în această materie cineva poate să fie mare savant, să aibă un nume mondial şi totodată să ramână cu totul necunoscut concetăţenilor săi” (Недзельский, 1932, 14).“Aprecierile elogioase ale românilor se fac mai mult în străinătate decât la noi. Iar noi preţuim doar ceea ce vine din străinătate” (Bezveconnâi 1935, 134).Cu aceste precizări în chip de preambul, putem porni spre redescoperirea personalităţii care a ştiut să promoveze antropologia basarabeană în marele foruri ştiinţifice europene.Alexandru N. Donici discinde dintr-o familie veche de nobili basarabeni, este rudă îndepărtată a fabulistului Alexandru Donici şi datorită rapoartelor de rudenie cu acesta este văr (al VII-lea) cu Nicolae Donici, astronomul “de la Dubăsari” (Гаина, Волянская 1997, 12-14). Se naşte pe 15 iunie 1886 la Chişinău în familia lui Nicolae şi Ana (Dobrova) Donici. O bună parte a copilăriei sale o petrece în nordul Basarabiei la Noua Suliţă jud. Hoton şi la Năvârneţ jud. Bălţi (Calendarul… 2006, 189). Probabil că atunci, în perioada fragidă a copilăriei sale, fiind înconjurat de splendoarea naturii, polietnicităţii şi policulturalismului podişurilor Moldovei de Nord, îi încolţeşte dragostea faţă de antropologia basarabeană. Probabil că din aceste considerente cu mulţi ani mai târziu se întoarce la Năvârneţ unde cu ocazia unor cercetări arheologice culege o colecţie bogată de „scule preistorice” pe care o prezintă în cadrul unei întruniri ştiinţifice a universităţii din Geneva (Donici 1931, 4-5). Întorcânduse la Chişinău tânărul Alexandru Donici este înmatriculat la Liceul Regional al Nobilimii („B.P. Hajdeu”, în perioada interbelică n. a.) de unde a fost transferat la un liceu din Kiev. Studiile liceale le absolveşte în 1905. Tot în acest an emigrează în Franţa, fiind urmărit pentru viziunile sale politice de către autorităţile monarhiei ruseşti (Moroşan 1935, 62-63). Urmează studiile universitare la Paris şi Geneva unde susţine cu brio toate examenele şi obţine licenţa în Ştiinţe Naturale. Către această perioadă primeşte de la părinţii săi o moşie cu o suprafaţă de 1000 hectare. Însă după aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918 şi decretarea acesteia prin decretul de la 21 Decembrie 1918 (Mon. Of. 1920, 38), i-a fost exproprieată întrega avere. Atunci tânărul Donici decide să se stabilească difinitiv la Geneva (Moroşan 1936, 12). Stabilinduse la Geneva frecventeză cursurile ţinute de ilustrul profesor Eugène Pittard, (1867 – 1962) fondatorul Muzeului de Etnografie din Geneva (1902), Institutului Suedez de Antropologie (1912), revistei „Les Archives suisses d’anthropologie générale” (1914). Apreciind cunoştinţele bogate ale tânărului basarabean, Eugène Pittard îl angajează pentru „lucru binevol” în cadrul laboratorului său de antropologie. Probabil că anume acest gest al profesorului Pittard a constituit un punct de cotitură în viaţa tânărului Donici, care l-a marcat şi i-a predefinit domeniul în care va activa până la ultima suflare. Urmează o perioadă a călătoriilor şi documentărilor pe care le interprinde în Franţa şi Egipt de unde se întorcea cu colecţii bogate de mostre antropologice, etnologice şi arheologice autentice. Una dintre aceste colecţii o donează în 1925 Secţiei Arheologice a Muzeului de Istorie Naturală din Chişinău (Moroşan 1936, 18).  

1- Alexandru N. Donici 1916 – Geneva; 2- Alexandru N. Donici 1928 - Chişinău; 3- Chişinău, hotelul „Suisse”, gazda preferată a antropologului.Primele sale lucrări ştiinţifice le publică împreună cu mentorul său ştiinţific Eugène Pittard. Debutează cu lucrarea „Rèpartition gèographique dans le royaume de Roumanie de quelques caracteres anthropologiques” (Pittard, Donici 1926, 49-114). Investigaţiile sale antropologice ale materialelor din România tratează un spectru larg de probleme: repartiţia geografică a câtorva caractere antropologice (talia, culoarea părului, culoarea ochilor), repartiţia indicelui cefalic, nasul, măsurile şi indiciile craniene, studii privind culoarea ochilor şi părului din Basarabia (Donici 1927, 28) ect. În perioada anilor 1928-1929 efectuează cercetări perieghetice în Franţa la o serie de monumente arheologice cunoscute, având norocul să descopere şi câteva situri noi. Printre acestea se remarcă descoperirea unui dolmen în localitatea Châtellerault (Donici 1928, 69). Inspirat probabil de colecţiile bogate ale laboratorului de antropologie în piese litice din epoca pietrei, interprinde mai multe investigaţii de colectare a materialului litic în staţiunile din departamentul Dordogne din sud-vestul Franţei (Pittard, Donici 1929, 195)  La fel este preocupat şi de antropologia peninsulei Anatolice, unde în urma mai multor investigaţii de teren şi de laborator împreună cu profesorul său publică: „Contributions á l’étude anthropologiques des Turcs d’Asie Mineure” (Pittard, Donici 1929a, 3-32). Începutul anilor 30 sunt marcaţi de o atenţie tot mai mare pe care cercetătorul îi acordă materialelor antropologice din Basarabia. Probabil  anume atunci a fost pusă o bază solidă pentru apariţia în viitor a celei mai capitate dintre lucrările sale: „Crania Scythica: Contribution à l'étude anthropologique du crâne scythe et essai relatif à l'origine géographique des scythes.”. Acest studiu asupra căruia autorul a lucrat cca 5 ani a fost premiat în primăvara anului 1935 cu un deosebit fast în: „dies academicus” a Universităţii din Geneva cu premiul „Edouard Claparide” cu menţiunea „laureat de l’Université de Génève”. Studiul a fost ales din cele 15 lucrări cu subiecte diferite, prezentate pentru premiul indicat (Moroşan 1936, 14). Datorită succesului de care s-a bucurat lucrarea în mediul ştiinţific, Academia Română a publicat-o în toamna anul 1935. În acest studiu autorul prezintă rezultatele cercetărilor sale asupra a 77 cranii (57 de bărbaţi şi 20 de femei), obţinute din săpăturile de la est de Carpaţi şi înclusiv din săpăturile a soţilor Stempkovskii de la sfârşitul secolului XIX (Musteaţă Varzari 2011, 287).  Tot în acest an face o scurtă dar productivă vizită la Chişinău, pentru a culege material etnografic din taberele de ţigani amplasate cu abundenţă în jurul Chişinăului. Oprinduse în hotelul „Suisse”, acesta transformă camera sa de hotel într-un veritabil depozit de materiale etnografice. Nicolae Moroşan în amintirile sale scrie că „nu a fost nici o persoana care să-l fi fost vizitat la hotel, fară ca iubitul Donici să nu-i fi arătat colecţia obţinută.” (Moroşan 1936, 17). Tot atunci duce ultimele tratative cu editura „Tiparul Moldovenesc” pentru a publica aici în Basarabia o lucrare de popularizare a ştiinţei antropologice întitulată „În negura vremurilor. Omul diluvial în Europa” (Donici 1935). Lucrarea este scrisă într-o manieră uşoară unde se evită nomenclatura ştiinţifică şi pentru atenţia unui cerc mai larg de cititori, se tratează epocile pietrei şi cuprului. Tot în acest an, autorul promite continuarea respectivei lucrari prin publicarea unui studiu despre epocile bronzului şi ale fierului care însă nu a mai văzut lumina tiparului. Deseori în studiile sale privind Basarabia revenea asupra bogăţiei şi valorii deosebite a materialului antropologic, paleoantropologic, arheologic şi etnologic al acestei regiuni. Întorcânduse la Geneva prelucrează materialele culese în Basarabia şi le prezintă pentru publicare Academiei de Ştiinţe Române (Donici 1936, 143-150). Însă corpul său slăbit dădea semne de o anormală funcţionare. În luna mai pe data de 13 al anului 1936 la un moment dat bătăile inimii s-au oprit, adormindul într-un somn de răpire pentru veşnicie, pe savantul şi antropologul nostru basarabean Alexandru N. Donici. Meritele sale ştiinţifice s-au reflectat pe bună dreptate şi în titlurile pe care le obţinuse în timpul vieţii: doctor în antropologie, membru al asocieţiei elveţiene de antropologie, membru al societăţii elveţiene de preistorie, membru al institutului internaţional de antropologie, ect... (IDA 1938, 253).Cu siguranţă că colecţiile sale antropologice, operele sale de o valoare inestimabilă unele dintre care până în prezent nu şi-au pierdut din actualitate, reprezintă un monument durabil pe care Alexandru N. Donici l-a edificat pentru Basarabia.Lista lucrărilor publicate de către Alexandru N. Donici:1926Donici A., (Cu Pittard E.) Rèpartition gèographique dans le royaume de Roumanie de quelques caracteres anthropologiques, în: Mémoire du Globe, vol. LXV, pag. 49-114. (Geneva 1926)Donici A., (Cu Pittard E.) Etude sur l’indice céphalique en Roumanie avec un essai de répartition geographique de ce caractère. în: Buletinul Societăţii române regale de geografie, vol. XLV. (Bucureşti 1926)1927Donici A., (Cu Pittard E.) L’indice nasal des Roumains et sa répartition géographique dans le royaume de Roumanie, în: Buletinul Societăţii române regale de geografie, vol. XLVI. (Bucureşti 1927)Donici A., (Cu Pittard E.) La répartition géographique l’indice nasal des Roumanie, în: Actes de la Societe Helvetique des Sciences Naturelles, Vol. II, pag. 226-227. (Bâle 1927)Donici A., (Cu Pittard E.) Les changements de l’indice céphalique en fonction de la taille croissante, în: Bulletins et mémoires de la Société d'anthropologie de Paris, vol. VIII, pag. 39-51 (Paris 1927) Donici A., Etude anthropologique de 2125 roumains. (Paris 1927)Donici A., (Cu Pittard E.) Les pierres de jet d’une station intermédiaire entre le Moustérien et l’Aurignacien (Dordogne), în: L’Homme préhistorique, pag. 209-219 (Paris 1927)Donici A., (Cu Pittard E.) Une nouvelle station (?) magdaléniene dans la Dordogne: Le Moulin de Rochecaille, în: Bulletin de la Société d'histoire et d'archéologie, Vol. V, pag.111-116 (Geneva 1927)1928 Donici A., (Cu Pittard E.) Sur les discues plats provenant d’une station intermédiaire entre le Moustérien et l’Aurignacie, în: C.R.III, Session d’institute international. d'arthropologie, Amsterdam 1927, pag. 246-259. (Paris 1928).Donici A., Un dolmen inédit. La maison du Fadet à Cenon, arondissement de Châtellerauit (Vienne), în: Revue Anthropologique, no. 10-12. (Paris 1928)1929Donici A., (Cu Pittard E.) Plèces à coches, scies, crênellées, perciors provenant d’une station intérmédiaire entre le Moustérien et l’Aurignacien en Dordogne, în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 2, pag. 195-215. (Geneva 1929)Donici A., Une nouvelle station aurignaciene: la station du „Frontenioux”, commune de Saint-Pierre-de-Maille (Vienne), în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 2, pag. 186-194. (Geneva 1929) Donici A., (Cu Pittard E.) Les premiers grattoirs paléolithiques, în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 3, pag. 57-70. (Geneva 1929) Donici A., (Cu Pittard E.) Contributions á l’étude anthropologiques des Turcs d’Asie Mineure, în: Revue turque d'anthropologie, no 18, pag. 3-32. (Istamboul 1929)1930Donici A., Une nouvelle station aurignaciene à St-Pierre-de-Maille (Vienne), în: Bulletins de la Société Suise d'Anthropologie et d'Ethnographie 1929/30, pag. 17-19. (Berne 1930)Donici A., (Cu Pittard E.) Le développement des trois grandeurs principales du crâne et fonction de la taille. Son influence sur la valeur de l’indice céphalique chez quelques groupes ethniques comparés, în: L'anthropologie, Vol. XL, pag. 267-292. (Paris 1930)Donici A., (Cu Pittard E.) Essai de reconstitution de la taille à l’aide des dimensions du crâne, în C.R. Congress international d'anthropologie et d'archéologie préhistoriques. Et VI-e session, Portugal 21-30 septembre 1930. (Paris 1930)Donici A., (Cu Pittard E.) A propos de la reconstitution approximative de la stature d’après les mesures craniennes. Cas des types dolichocéphales et brachicéphales, în: Bulletins de la Société d’Et. formes hum. Soc. de Morphol., 8-me année, pag. 238-240. (Paris 1930)Donici A., Note sur quelques crânes scythes, în: Revue Anthropologique, n-os 7-9, pag. 36-40. (Paris 1930)1931Donici A., (Cu Pittard E.) Quelque crânes anciens de Roumanie présentant la déformation macrocéphalique în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. VI, nr. 1, pag. 44-54. (Geneva 1931)Donici A., (Cu Pittard E.) Les grandeurs principales de crâne comparées à la stature chez les hommes fossiles în: Bulletins de la Société Suise d'Anthropologie et d'Ethnographie 1930/31, pag. 21-34. (Berne 1931)Donici A., Contribution a l’étude anthropologiques de scythes, în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 3. (Geneva 1931)Donici A., Note sur un crâne néolithique provenant de Bessarabie, în: C.R. XV-e Congress international d'anthropologie et d'archéologie préhistoriques, pag. 114-115. (Paris 1931)Donici A., (Cu Pittard E.) Deux objet exceptionnels provenant d’une station aurignacienne, în: C.R. XV-e Congress international d'anthropologie et d'archéologie préhistoriques, pag. 501-505. (Paris 1931)Donici A., Déformation cranienne en Bessarabie, în: Association Française Avanc. Sc. 55. Ses, Congress de Nancy, pag. 294-296. (Paris 1931)1933Donici A., Un station neolithique à Montcerf (Siene et Marne), în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. VI, nr. 2. 1932/32 (Geneva 1933)1934Donici A., Contribution à l’étude anthropologiques des burdognes, în: Actes de la Societe Helvetique des Sciences Naturelles, session 114-1933, pag. 400-412. (Aarau 1934)Donici A., Contribution à l’étude anthropologiques des burdognes, în: Bulletins de la Société Suise d'Anthropologie et d'Ethnographie 1930/31, pag. 12-25. (Altorf 1934)Donici A., (Cu Pittard E.) Encore quelques pointes d’aspect moustérien provenant d’une station intérmédiaire entre le Moustérien et l’Aurignacien, în: Mélanges de préhistoire et d'anthropologie offerts au Prof. Begouen, pag. 234-242. (prezentat în 1934, apărut în 1938). (Toulouse 1938)1935Donici A., Crania Scythica: Contribution à l'étude anthropologique du crâne scythe et essai relatif àl'origine géographique des scythes. Academia română, Memoriile Secţiilor Ştiinţifice, Ser. III, Vol. X, mem. 9. (Bucureşti 1935).Donici A., Essai relatif à l’origine géographique des Scythes în: Actes de la Societe Helvetique des Sciences Naturelles, session 115-1935 (Aarau 1935)Donici A., În negura vremurilor: Omul diluvial în Europa. (Chişinău 1935)1936Donici A., Contribution a l’étude anthropologiques de roumains. Les mésures et les indices du crâne humain en Bessarabie, în: Academia Română, Bulletin de la section Scientiphique, an. XVII, no. 7-8. (Bucureşti 1936)Bibliografie:Bezveconnâi 1935: Gheorghe G. Bezveconnâi, Contribuţii la istoria boierimii basarabene, în: Din trecutul nostru, anul III, nr. 17-20. (Chişinău 1935)Calendarul… 2006: Calendarul naţional 2006. (Chişinău 2006)Donici 1927: Donici A., Etude anthropologique de 2125 roumains. (Paris 1927)Donici 1928: Donici A., Un dolmen inédit. La maison du Fadet à Cenon, arondissement de Châtellerauit (Vienne), în: Revue Anthropologique, no. 10-12. (Paris 1928)Donici 1931: Donici A., Contribution a l’étude anthropologiques de scythes, în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 3. (Geneva 1931)Donici 1935: Donici A., În negura vremurilor: Omul diluvial în Europa. (Chişinău 1935)Donici 1936: Donici A., Contribution a l’étude anthropologiques de roumains. Les mésures et les indices du crâne humain en Bessarabie, în: Academia Română, Bulletin de la section Scientiphique, an. XVII, no. 7-8. (Bucureşti 1936) IDA 1938: Alex. Donici, în: International directory of anthropologists. National Research Council (U.S.), Wenner-Gren Foundation for Anthropological Research. Vol I. (Washington 1938)Mon. Of. 1920: Monitorul Oficial 258 din 13 martie 1920 (M. Of. 258/1920). (Bucuresti 1920)Moroşan 1935: Moroşan N., Donici Alexandru. „În negura vremurilor”, recenzie în: Viaţa Basarabiei, nr. 10, 1935, pag. 62-63. (Chişinău 1935)Moroşan 1936: Moroşan N., † Alex. Donici, în: Viaţa Basarabiei, nr. 11-12, 1936, pag. 11-23. (Chişinău 1935)Musteaţă Varzari 2011: Musteata S. Varzari A. A brief  history and current state of physical anthropology in Moldova. The Routledge Handbook of Archaeological Human Remains and Legislation. (Abingdon 2011)Pittard, Donici 1926: Pittard E., Donici A., Rèpartition gèographique dans le royaume de Roumanie de quelques caracteres anthropologiques, în: Mémoire du Globe, vol. LXV, pag. 49-114. (Geneva 1926) Pittard, Donici 1929: Pittard E., Donici A., Plèces à coches, scies, crênellées, perciors provenant d’une station intérmédiaire entre le Moustérien et l’Aurignacien en Dordogne, în: Archives suisses d'anthropologie générale, Vol. V, nr. 2. (Geneva 1929)Pittard, Donici 1929a: Pittard E., Donici A., Contributions á l’étude anthropologiques des Turcs d’Asie Mineure, în: Revue turque d'anthropologie, no 18, pag. 3-32. (Istamboul 1929)Гаина, Волянская 1997: Гаина А. Б., Волянская М. Ю., О работах по астро приборостроению Н. Н. Донича, în: Страницы истории астрономии в Одессе, т. 4, pag. 12-14. (Odesa 1997)Недзельский, 1932: Недзельский В, Антрополог Александр Донич, în: Бессарабское слово, nr. 2527, за 1932 г. (Chişinău 1932)
Pruteni. Un centru de olărie dacic din epoca romană.
Vlad Vornic, Nicolai TelnovValeriu Bubulici, Larisa CiobanuPruteni. Un centru de olărie dacic din epoca romană, Chisinau 2008Vizualizaţi Prima monografie arheologică privind "dacii liberi" de la est de Prut 

Noi descoperiri de pe aşezările precucuteniene Cărbuna I şi Cărbuna XI
Станислав Церна, Сергей Попович, Валерий ПашаНовые находки с раннетрипольских поселений Кэрбуна I и Кэрбуна XI (Яловенского района, Республики МолдовVezi aici: Noi descoperiri de pe aşezările precucuteniene Cărbuna I şi Cărbuna XI (raionul Ialoveni, Republica Moldova)            Prin articolul de faţă sunt introduse în circuitul ştiinţific materialele, colectate de pe suprafaţa a două aşezări pre- cucuteniene din preajma satului Cărbuna (r-nul Ialoveni, Republica Moldova). De pe prima aşezare, Cărbuna I, larg cunoscută în lumea ştiinţifică, datorită descoperirii în 1961 atezaurului cu obiecte de prestigiu, provine o colecţie de unelte din piatră, remarcabilă prin numărul mare al topoarelor din rocă dură (magmatică?). Materialul de pe a doua aşezare, Cărbuna XI, este reprezentat de mai multe fragmente ceramice, care permit sincronizarea acestui sit inedit cu aşezarea Cărbuna I şi încadrarea lor în sfârşitul etapei Precucuteni III în interfluviul pruto-nistrean.

Situl Cărbuna XI 
PATRIMONIUL ISTORICO-ARHEOLOGIC AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU: DOCUMENTARE, PROTEJARE, VALORIFICARE




















Patrimoniul arheologic al municipiului Chişinău cuprinde zeci de situri arheologice: staţiuni, aşezări, cetăţi, necropole, tumuli (movile), dar şi mii de obiecte diverse, datate din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă.Antichităţile de pe teritoriul mun. Chişinău au fost observate încă din evul mediu, unele monumente fiind consemnate şi în actele emise de cancelaria Ţării Moldovei. Interesul pentru vestigiile trecutului creşte în epoca modernă, când se întreprind primele cercetări arheologice şi se organizează primele muzee. Anumite progrese în cunoaşterea realităţilor istorico-arheologice din perimetrul capitalei actuale a Republicii Moldova s-au înregistrat în perioada interbelică. Contribuţii mai  importante la identificarea, cercetarea şi repertorierea siturilor şi vestigiilor arheologicedin mun. Chişinău, ca şi de pe întregul teritoriu al ţării, s-au realizat pe parcursul ultimelor 6-7 decenii.Primele cercetări arheologice sistematice au fost efectuate în anii ’50 ai secolului trecut. A.I Meljukova a întreprins săpături în aşezarea hallstattiană timpurie (sec. XII-X î.H.) de la marginea nord-vestică a oraşului, care a dat şi numele bine cunoscutei culturi cu ceramică canelată din spațiul carpato-nistrean (cultura Chişinău-Corlăteni). Descoperiri deosebit de valoroase a realizat arheologul E.A. Rikman în aşezarea şi în cimitirul de epocă romană târzie (sec. IV d.H.) din preajma comunei Budeşti. În deceniile ulterioare, un aport considerabil la inventarierea şi popularizarea siturilor şi vestigiilor arheologice din raza Chişinăului a avut prof. Ion Hîncu.În ultimii 20 de ani patrimoniul arheologic al municipiului, mai ales din zona Centrului Istoric, a fost afectat grav de numeroşi ,,căutători de comori” şi de diverse lucrări de construcţie sau de amenajare a teritoriului, multe situri, îndeosebi tumuli, fiind distruse iremediabil. Cercetări arheologice de salvare s-au executat abia de curând, în Valea Morilor, la Biserica Măzăracheşi în preajma Bisericii Armeneşti, soldate cu rezultate deosebit de importantepentru reconstituirea unor epoci mai vechi, dar şi a genezei şi dezvoltării vechiului târg medieval.Expoziţia îşi propune drept scop informarea şi atragerea atenţiei publicului larg supra importanţei şi valorii reale a patrimoniului arheologic al capitalei pentru cunoaşterea  trecutului ei mai îndepărtat, precum şi a pericolelor ce ameninţă acest tezaur inestimabil moştenit de la strămoşi.  Planşele elaborate reflectă unele dintre cele mai reprezentative descoperiri arheologice din vatra urbei şi din zona învecinată, datate începând cu epoca veche a pietrei şi până în perioada modernă. Sunt prezentate şi câteva imagini de epocă realizate pe primele şantiere arheologice (Chişinău, Budeşti), dar şi de pe altele, mai recente (Valea Morilor, Colina Măzărache, Biserica Armenească, str. Armenească, nr. 110), precum şi o machetă a cetăţii getice (sec. V-III î.H.) de lângă or. Durlești, care merită a fi cercetată sistematic şi chiar reconstituită pentru a fi pusă în valoare ca obiectiv turistic.Patrimoniul arheologic, constituind o componentă esenţială a moştenirii culturale naţionale, trebuie în mod obligatoriu complet inventariat, protejat, conservat şi pus în valoare corespunzător, aşa cum prevede legislaţia internaţională din domeniu, la care a aderat în ultimii ani şi Republica Moldova, prin adoptarea unui şir de importante acte normative. Sursă a memoriei colective europene şi instrument de studiu istoric şi ştiinţific, patrimoniul arheologic, alături de cel arhitectural, trebuie să devină, aşa cum arată experienţa ţărilor civilizate, un factor important de dezvoltare durabilă şi de coeziune socială”.
AL XIII-LEA SIMPOZION DE NUMISMATICĂ. CHIŞINĂU 2012
Vă prezint rezumatele comunicărilor ştiinţifice a tradiţionalului Simposion de Numismatică desfăşurat la Chişinău.

Epoca romană în Valea Tisovei.
Specialiştii Agenţiei Naţionale Arheologice au descoperit în aceste zile pe moşia satului Zamcioji, r-nul Străşeni, un complex arheologic vechi de aproximativ 1600 de ani.Directorul Agenţiei, Vlad Vornic, care coordonează investigaţiile arheologice, a relatat corespondentului „INFOTAG” că în rezultatul săpăturilor de amenajare a unui iaz s-au descoperit multe fragmente de vase de lut şi oase de animale. „Potrivit Legii pentru protecţia patrimoniului arheologic, finanţatorii lucrărilor de amenajare a iazului sunt obligaţi în asemenea cazuri să solicite o cercetare de salvare a patrimoniului arheologic. În conformitate cu prevederile aceleiaşi legi, investitorul trebuie să susţină financiar şi cercetarea arheologică. Lucrările de amenajare a iazului au fost stopate până când nu vor fi finalizate lucrările de salvare a patrimoniului arheologic”, a spus directorul Agenţiei. Sursa citată a menţionat că după două zile de săpături există suficiente elemente care să demonstreze că este vorba despre o aşezare reprezentativă din epoca romană târzie (sec. IV d.Hr.) aparţinând culturii Sântana de Mureş-Cerneahov.
VLAD VORNIC A FOST NUMIT DIRECTOR AL AGENŢIEI NAŢIONALE ARHEOLOGICE
Sursa: infotag.md

Director al Agenţiei Naţionale Arheologice (ANA) a fost numit arheologul dr. Vlad Vornic. Ordinul de numire în funcţie a fost semnat recent de ministrul Culturii, Boris Focşa.Solicitat de corespondentul „INFOTAG” să precizeze care vor fi obiectivele principale ale agenţiei, Vlad Vornic a menţionat că misiunea acestei structuri este „salvgardarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului arheologic al Republicii Moldova. „Pentru aceasta este stringent necesară întocmirea repertoriului şi registrului arheologic naţional, precum şi instituirea cadastrului arheologic, cu localizarea şi delimitarea exactă a siturilor arheologice”, a precizat directorul agenţiei.Vlad Vornic a mai  menţionat că agenţia va informa ministerele de resort, administraţiile publice locale de nivel II şi I, precum şi instituţiile de proiectare a construcţiilor şi de amenajare a teritoriului, despre necesitatea expertizării şi avizării de către agenţie a tuturor proiectelor de construcţie, amenajare a teritoriului şi a altor lucrări care afectează solul în adâncime, în vederea protejării patrimoniului arheologic naţional.„În acest sens, vom efectua inspecţii arheologice în zonele în care se desfăşoară lucrări de construcţie, de amenajare a drumurilor şi alte lucrări care afectează solul şi care nu sunt avizate de Ministerul Culturii. În baza încălcărilor depistate vom înainta propuneri Ministerului Culturii pentru soluţionarea problemelor apărute”, a promis responsabilul.El a precizat că o problemă acută pentru patrimoniul cultural al Republicii Moldova este devastarea siturilor arheologice de diverşi căutători de comori, iar un obiectiv major al agenţiei este stoparea acestui fenomen grav care a luat proporţii uriaşe. Potrivit directorului ANA, o atenţie deosebită în cadrul activităţii iniţiale a noii instituţii va fi acordată salvgardării patrimoniului arheologic din municipiul Chişinău, afectat grav de lucrările de construcţie şi amenajare a teritoriului.  “Pentru început, în colaborare cu specialiştii Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi de la celelalte instituţii arheologice de profil, vom elabora un program de salvgardare a patrimoniului arheologic din municipiul Chişinău, pe care îl vom prezenta pentru aprobare Ministerului Culturii şi Primăriei mun. Chişinău”, a precizat directorul.Vlad Vornic a mai informat că în următoarele luni vor fi organizate seminare cu reprezentanţii autorităţilor publice locale de nivel II şi I, din municipiul Chişinău şi Bălţi şi diferite raioane în domeniul protecţiei, managementului şi valorificării patrimoniului arheologic.Totodată, Vlad Vornic a menţionat că agenţia va semna  protocoale de colaborare cu instituţiile arheologice de profil din Republica Moldova, precum şi cu instituţiile responsabile de protecţia patrimoniului arheologic din alte ţări.Directorul agenţiei a mai precizat că „are în realizarea obiectivelor Agenţiei susţinerea deplină a conducerii şi specialiştilor Ministerului Culturii”. 
Situl Arheologic Măşcăuţi-Zaverna


     În anul 2011 expediţia arheologică a Rezervaţiei „Orheiul-Vechi” a efectuat cercetări arheologice de salvare a sitului pluristratigrafic Măşcăuţi-Zaverna. Monumentul este cunoscut din anul 1972 fiind descoperit de către Valentin Dergaceov. La adâncimea de cca 0.65-0.7 m., pe aproape întreaga suprafaţă a şantierului a fost dezvelită o construcţie masivă din piatră - crepidă. Mai jos de stratul de piatră, în timpul cercetărilor au fost descoperite 2 morminte. Primul fiind complet distrus, a putut fi recuperat doar o parte din inventarul funerar, 4 vase ceramice modelate cu mâna. Al doilea mormânt cu oasele aranjate în formă semi-anatomică, apropiată poziţiei chircite, a fost depus direct sub stratul de piatră al crepidei, orientat cu capul spre NE. Scheletul este unconjurat de un rând de pietre. Lăngă picioarele scheletului a fost depistată o placă din bronz. În afara complexelor funerare a mai fost cercetată şi o groapă în umplutură căreia au fost descoperite vestigii ale culturii Cucuteni.   Din motivul cercetării incomplete a monumentul este dificil de atribuit complexele funerare aflate sub crepidă de piatră ritului tumular sau plan a necropolei. Construcţiile din piatră sunt caracteristice culturii Cozia-Saharna, variantei sale Estice şi culturii Chişinău Corlăteni. Depunerea în poziţie ne-anatomică sau demembrarea scheletelor este caracteristică culturilor Dunării de Jos.        Însă în urma analizei a inventarului funerar, cât ceramicii atât şi obiectelor din bronz ajungen la concluzia că complexele funerare ar putea fi atribuite grupului de monumente Tămăoani-Hansca-Holercani şi datate nu mai târziu de începutul sec. X a. Chr.

Patrimoniu Arheologic.
Vă prezint un set da cărţi poştale publicat de fostul Muzeu de arheologie a AŞM RM            



                               





















                   





                                  

                                              

 











Studia Archeologiae et Historiae Antiquae
De această dată dragii mei, vă ofer spre lecturare o culegere de articole jubiliară dedicată profesorului Ion Niculiţă: Studia archeologiae et historiae antiquae: Doctissimo viro Scientiarum Archeologiae et Historiae Ion Niculiţă, anno septuagesimo aetatis suae, dedicatur 2009.

Vă doresc o lectură plăcută şi o downloadare rapidă ;)
Scrisoare la Guvern, de Paşa Valeriu
Articol publicat pe Gândeşte Liber, de către Paşa Valeriu.Sper că se va găsi cineva să aducă acest mesaj la domnul prim ministru.Discuţia de ieri de la guvern este una simptomatică. Nici ministrul Focşa, nici Ministerul Culturii, nu sunt cei mai de lăudat. Totuşi, pe faţă este o neînţelegere generală a situaţiei din domeniu de către marea majoritate. Să se spună că nu s-a făcut nimic este greşit, cu toate că se putea şi mai mult în doi şi jumătate. Necătând la numărul mic şi calitatea resurselor umane implicate în domeniu, au fost pentru prima dată create nişte legi cadru pentru protecţia monumentelor de patrimoniu de toate tipurile. Însăşi faptul că tema a ajuns în vizorul presei şi a politicienilor, fiind abordată chiar la nivel de guvern, se datorează tot unor oameni de la Ministerul Culturii, în primul rând Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor. Problemele în Chişinău întradevăr s-au agravat în ultimii doi ani, dar la nivelul întregii ţări situaţia era la fel de proastă toţi cei 20 ani de independenţă. În fiecare zi sunt distruse în continuu mii de situri arheologice în toată ţara. Sunt mutilate sute de edificii arhitecturale cu valoare de monument. Se intervine brutal în peisaje arhitectonice autentice şi istorice. Despre aceste lucruri nu se vorbeşte. Despre faptul că nimeni nu prevede nicăieri fonduri pentru cercetarea monumentelor arheologice care se distrug an de an sub acţiunea naturii, a lucrărilor agricole şi de construcţii nu se vorbeşte. Despre faptul că până acum nu a exitat măcar o lege care să îi oblige pe toţi cei care efectuează construcţii cu intervenţii la subsol să solicite şi să finanţeze cercetarea arheologică (cum se întâmplă în toată lumea) - nu spune nimeni. Nimeni nu o să vă explice, domnule prim ministru, că, de fapt, Ministerul Culturii şi instituţiile din subordinea acestuia nu dispun de atribuţii legale care să stopeze eficient careva lucrări care distrug un monument. Cu atât mai puţin, nu sunt posibilităţi pentru a pedepsi pe cineva. În cadrul şedinţei s-a solicitat crearea unui grup de lucru mixt, cu participarea Ministerului Culturii şi a Ministerului Construcţiilor, pentru a redresa situaţia. E bine că s-a luat atitudine dar se ştie bine că "dacă vrei să îngropi o problemă - faci un grup de lucru".În problema distrugerii patrimoniului cultural e nevoie de un singur lucru - VOINŢĂ POLITICĂ. Voinţa de a creşte numărul de persoane care se ocupa de elaborarea politicilor în domeniul patrimoniului de la 5 (Patru colaboratori ai Direcţiei de specialitate plus un vice ministru) - măcar la opt. Voinţa de aschimba modul în care funcţionează ministerele noastre, în care specialiştii se ocupă de scrisul răspunsurilor la scrisorile oricui în loc să elaboreze şi monitorizeze politici publice. Voinţa politică nu se termină aici. Unicul mod de a preveni o fărădelege în Moldova sunt penalităţile. Va ajunge oare voinţă politică pentru a introduce modificări la legislaţia naţională prin care responsabilul de distrugerea sau mutilarea unui monument istoric ar fi obligat să achite amendă de un milion de lei iar funcţionarii care permit sau facilitează acest lucru să fie demişi fără dreptul de a mai lucra în sfera publică? Iar acestea nu sunt nişte propuneri utopice ci prevederi care ar putea şi ar trebui să se regăsească în cadrul legalm pentru că noi avem nevoie de legi dragonice în domeniul patrimoniului cultural.Va ajunge oare voinţă politică pentru a dota Agenţia de protecţie a monumentelor arheologice cu utilaj care i-ar permite să-şi execute atribuţiile prevăzute de lege? Iată manifestarea unei asemenia voinţe politice ar însemna luare de atitudine la cel mai înalt nivel, spre deosebire de o discuţie, chiar şi în şedinţă de guvern.P.S. Pe lângă potenţialul turistic enorm, faptul că ne ajută mai bine să ne cunoaştem istoria, descoperirile arheologice dau bine şi la PR, aşa cum aţi avut ocazia să vă convingeţi anul trecut când aţi vizitat şantierul domnului profesor Arnăut la Stolniceni. Savant care a decedat pentru că poliţiştii pe care îi conduce ministrul Roibu iese marţi după Paştele Blăjinilor să-i prindă pe cei care au decis să nu urce băuţi la volan şi se grăbesc la serviciu în loc să prevină ieşirea la traseu luni seara a celor care îşi permit să meargă mortal de beţi la volan.Articol publicat pe Gândeşte Liber, de către Paşa Valeriu.
Поселение с «зольниками» у села Одая-Мичурин, Республика Молдова.
O nouă apariţie editorială în "Biblioteca Tyragetia"La 2 aprilie 2012, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei a avut loc lansarea volumului Поселение с «зольниками» у села Одая-Мичурин, Республика Молдова / Die Siedlung mit „Aschehügeln" beim Dorf Odaia-Miciurin, Republik Moldova, semnat de Eugen Sava şi Elke Kaiser. Lucrarea a apărut în seria „Biblioteca Tyragetia", ajunsă la cel de al XIX-lea volum. Prin acest studiu au fost introduse în circuitul ştiinţific rezultatele cercetărilor interdisciplinare, efectuate la situl din perioada târzie a epocii bronzului din localitatea Odaia-Miciurin, raionul Drochia, Republica Moldova.Lucrarea este bilingvă (rusă, germană) şi cuprinde 532 pag. în care sunt inserate: textul, 105 figuri, 55 fotografii color, 19 diagrame şi 29 tabele.

Despre originea cultului Dionysos.


Vizualizează articolul complet: To the origins of the cult of Dionysus.
Arheologia între ştiinţă, politică şi economia de piaţă. PDF


Vă prezint varianta integrală a culegerii de articole ştiinţifice "Arheologia între ştiinţă, politică şi economia de piaţă". În perioada 13-15 octombrie 2009, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova a organizat la Chişinău o conferinţă a foştilor bursieri a Serviciului German de Schimburi Academice (DAAD), sub genericul „Arheologia între politică şi economia de piaţă”, ale cărei referate sunt publicate în acest volum.Vă doresc lectură plăcută. Aici vizualizaţi volumul.Mai multe detalii
TOPOARELE-CELT DIN PERIOADA TÂRZIE A EPOCII BRONZULUI DIN SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREAN 2011
Дергачев В.А.ТОПОРЫ-КЕЛЬТЫ ПОЗДНЕЙ БРОНЗЫ КАРПАТО-ПОДУНАВЬЯВыпуск 2КЕЛЬТЫ И СЕРПЫ НИЖНЕГО ПОДУНАВЬЯ       Stimaţi colegi zilele trecute (februarie 2012) a văzut lumina tiparului lucrarea arheologului chişinăuian Valentin Dergaciov. Este volumul II al unui studiu lansat cu câţiva ani mai recent. TOPOARELE-CELT DIN PERIOADA TÂRZIE A EPOCII BRONZULUI DIN SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREAN, vol. II Topoare-celt şi seceri la Dunărea de Jos. Lucrarea este scrisă în limba lui Puşkin dar posedă şi un rezumat "consistent" în limba lui Eminescu.

Volumul include cercetarea pieselor de bronz din perioada târzie a epocii bronzului de la Dunărea de Jos. Acesta cuprinde teritoriul Bulgariei şi regiunile din sudul României (Dobrogea, Oltenia şi Muntenia), spaţiu în care în bronzul târziu şi perioada hallstattiană timpuriea activat unul din centrele importante de prelucrare a metalelor, piesele căruia au avut o arie largă de răspândire, în special în direcţia nord-estică, de la est de Carpaţi până în bazinul Niprului de Mijloc.Obiectivele lucrării: clasificarea tipologică şi sistematizarea topoarelor-celt şi a secerelor, cronologia şi periodizarea complexelor, determinarea raportului cu complexele din perioada târzie a epocii bronzului de la est de Carpaţi şi din nordul Mării Negre. O sarcină aparte constituie prezentarea bazei de date a categoriilor de izvoare menţionate, abordată insuficient înliteratura de specialitate.Cercetarea are ca suport toate sursele disponibile de documentare, majoritatea pieselor fiind studiate şi desenate de către autor. Baza de date include 400 descoperiri de topoare-celt şi circa 600 de seceri. Descrierea succintă şi ilustraţiile acestora sunt inserate în Anexele 1 şi 2.Din punct de vedere metodologic, studiul are ca temelie cercetarea tuturor indiciilor tehnico-tehnologice, morfologice şi ornamentale. Un rol deosebit a revenit analizei şi a altor indicii (dimensiune, greutate, proporţie), corelărilor reciproce, manifestărilor cronologice şi spaţiale ale acestora. Lucrarea este constituită din introducere, patru capitole şi anexe.                                                                                                                   Vizualizează sau descarcă: СМОТРИМ, КАЧАЕМ НЕ ПОЖАЛЕЕМValentin Dergaciov, Topoare-celt şi seceri la Dunărea de Jos. Chişinău 2011
Falerele din s. Tvardiţa.
Falerele sunt piese de podoabă din argint, rareori din aur şi mult mai rar din bronz. Ele sunt circulare în plan şi plate, concave sau conice în profil şi au dimensiuni variate. Acestea au fost obţinute, în cea mai mare parte a lor, prin ştanţare, ciocănire şi finisare cu dăltiţa şi punctatorul (gravare). Falerele erau ataşate cu ajutorul unor nituri sau prin urechiuşe din argint, bronz sau fier. Alaturi de rolul funcţional de bază pe care îl au, falerele reprezintă un interes deosebit ca obiecte de artă.Falerele din s. Tvardiţa au fost descoperite în anul 1965 de carte I. Kolenkov, în apropierea unui tumul în urma lucrărilor agricole. Cu toate că reprezintă un interes deosebit, ele au fost tangential şi ocaziţional reflectate în literatura de specialitate. Există şi o monografie dedicată acestor descoperiri, însă aceasta a fost editată în doar 9 exemplare, reprezentând astfel o raritate bibliografică. Prezentăm mai jos varianta PDF.Monografie. Falerele din s. Tvardiţa 1997 (rus)



Istoria Moldovei. Epoca preistorică şi antică (până în sec. V).
Vă prezint mult discutata şi controversata ediţie "enciclopedică" al AŞM RM: Istoria Moldovei.Responsabil şi redactor ştiinţific fiind Valentin Dergaciov.Vă doresc lectură plăcută.

Descarcă Istoaria Moldovei.
Revista arheologică, Vol VII, nr. 1-2, 2011
Aici puteţi vizualiza şi descărca ultimul volum (VII, 2011), al publicaţiei anuale al Institutului Patrimoniului Cultural din Chişinău: REVISTA ARHEOLOGICĂ. În acest an (2011) numerile 1 şi 2 au fost comasate într-un singur volum.Lectură plăcutăDescarcă Revista Arheologică
Noi descoperiri în sudul Basarabiei
Expediţia arheologică a sectorului Preistorie şi Tracologie din cadrul IPC AŞM, în colaborare cu Asociaţia pentru studierea Istoriei şi Culturi Nistrului de Jos, în luna noembrie 2011 a efectuat săpături arheologice de salvare pe teritoriul comunei Purcari r-nul Ştefan Vodă. Printre obiectivele cercetate se remarcă investigarea unui tumul ridicat în sec IV a. Chr, mormântul principal fiind atribuit culturii scitice. Mormântul (nr. 3) se remarcă prin bogăţia inventarului depus, unde unele obiecte se întâlnesc pentru prima dată descoperite in situ în cadrul descoperirilor de acest gen. 
Conferinţă ştiinţifică: „Chişinău – vatră de istorie şi civilizaţie milenară”


Aşezarea Chişinău "Valea Morilor"În luna octombrie 2011, în contextul sărbătoririi Hramului oraşului, Primăria municipiului Chişinău, preconizează organizarea şi desfăşurarea unui şir de acţiuni dedicate aniversării a 575-a de la prima atestare documentară a Chişinăului.Avînd în vedere unele studii valoroase, semnate de cunoscuţi cercetători ( Gheorghe Postică, doctor habilitat în istorie, regretatul doctor în istorie, Ion Hîncu ş.a.), care ne demonstrează o istorie milenară a Chişinăului, şi anume că în teritoriul unde astăzi este amplasată Biserica Mazarache, Cetăţuia Dacică cu Izvorul de sub Deal, pot fi descoperite importante vestigii de viaţă umană din cele mai vechi timpuri (12-7 mii de ani înainte de Hristos), conform dispoziţiei Primarului general al municipiului Chişinău, dl Dorin Chirtoacă, nr. 670-d din 01.08.2011,  în scopul stabilirii unor concluzii unice ale cercetărilor ştiinţifice privind cele mai timpurii aşezări de pe teritoriul actual al Chişinăului, Primăria municipiului Chişinău, în parteneriat cu centrele universitare şi academice din Republica Moldova şi Ministerul Culturii, organizează Conferinţa ştiinţifică cu tema „Chişinău - vatră de istorie şi civilizaţie milenară", care va avea loc pe data de 12 octombrie 2011, ora 10.00, în Sala Albastră a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei,  str. 31 august 1989, nr. 121 „A".La Conferinţă sunt invitaţi oameni de ştiinţă, istorici, arheologi, arhitecţi, specialişti în domeniul protecţiei şi reabilitării oraşelor istorice.Comunicările prezentate în cadrul Conferinţei vor fi sistematizate şi coordonate de specialişti în domeniu pentru editare într-o culegere dedicată istoriei Chişinăului.
Tumulii de la Sărăteni


În rezultatul sapăturilor arheologice ale grupului tumular de la Sărăteni şi Obileni, raionul Hanceşti, Republica Moldova, efectuate in anul 1988, alaturi de mormintele din epoca bronzului si antichitate, des întâlnite în diferiţi tumuli din spafiul carpato-nistrean, pentru prima data au fost identificate materiale care permit о noua viziune asupra problemei evoluţiei şi coraporturilor culturilor din epoca eneolitică.Tumulii se găseau spre est nord-est de satele Sărăteni Obileni, fiind amplasaţi de-a lungul marginii abrupte a unui platou ce se înalţa deasupra luncii râului Prut. În total, necropola era constituită din şapte tumuli, dintre care s-au săpat şase. Patru tumuli (nr. 1, 2, 3, 6) erau situaţi în preajma satului Sărăteni, ceilalţi doi (nr. 4, 5) lângă Obileni.Monografia o puteţi descărca: http://www.scribd.com/doc/67850610/Necropola-Tumulara-de-La-Sarateni-1996



Sculptura monumentală zoomorfă a comunităţilor Usatovo


Introducere. O categorie distinctă a inventarului descoperit în complexele funerare a culturii Usatovo o alcătuiesc plăcile din piatră prelucrată, purtând forma unor reprezentări antropomorfe sau zoomorfe. În cele ce urmează vom trata subiecul reprezentărilor zoomorfe, care constituie o parte componentă a sculpturii monumentale Usatovo (Popovici 2010, 16). Sculptura zoomorfă prin esenţa sa redă plastic, în trei dimensiuni, prin cioplirea unui marerial dur sau modelarea în lut, reprezentarea anumitor animale. Acestea din urmă, în cadrul culturii Usatovo, şi-au găsit reflectarea în unele elemente decorative ale ceramicii, în plastica de dimensiuni reduse modelată din lut (Патокова 1957, 34; Збенович 1974, 105; Патокова 1979, fig. 14; Патокова, Петренко, Бурдо, Полищук 1989, 105) şi în sculptura monumentală cioplită în piatră (Новицкий 1990, 40).            Pentru prima dată sculptura monumentală zoomorfă a fost identificată şi documentată în urma cercetărilor de la Usatovo, care s-au soldat cu descoperirea a două necropole tumulare şi două plane. Aici în anul 1926 în tumulul I-1, investigat de către M.F. Boltenko şi P.Z. Rjabkov au fost depistate două reprezentări sculpturale de capuri de taur (Субботин, Петренко 1986, 26-43). Urmează o descoperire similară în anul 1936, documentată de către V.I. Selinov şi E.F. Lagodovskaja în tumulul II-2 de la Usatovo (Селинов, Лагодовскaя 1940, 239-263), după care în urma investigaţiilor tumulului I-9 (1939), în partea estică a ringului de piatră a mai fost depistat un cap de taur sculptat (Патокова 1979, 60). În anii postbelici fost inregistrate doar după demararea amplelor cercetări sistematice ale complexelor tumulare în stepa nord-vest pontică.            Repertoriul descoperirilor            1. Usatovo, aşezare. Placă de calcar, ambele părţi bine prelucrate. Are o formă triunghiulară cu coarnele bine evidenţiate  orientate pe verticală în sus. Descoperită în urma cercetărilor interprinse pe teritoriul aşezării de către M.F. Boltenko în anul 1926. Dimensiuni: 35 x 22 x 8 cm. (fig. 4, 5). (Петренко 1985, 8).            2. Usatovo I-1. Confecţionată dintr-o placa de calcar, ambele părţi bine prelucrate. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite. Coarnele bine evidenţiate. Descoperită de către M.F. Boltenko în anul 1926. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului I-1. Dimensiuni: 50 x 38 x 10 cm. (fig. 2, 4). (Субботин, Петренко 1986, 28-32).            3. Usatovo I-1/3. A fost prelucrată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine şlefuite. Toate colţurile sunt rotunjite, coarnele bine evidenţiate. Descoperită de către M.F. Boltenko în anul 1926. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului I-1 în apropierea mormântului 3. Dimensiuni: 59 x 53 x 15 cm. (fig. 2, 6). (Субботин, Петренко 1986, 28-32).             4. Usatovo II-2. Obţinută dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite. Coarnele bine evidenţiate. Pe fundul gropii în patrea stingă a sculpturii au fost depistate concreţii de ocru roşu. Mai jos 4 statuete antropomorfe modelate în lut nesupuse arderii. Descoperită de către V.I. Selinov şi E.F. Lagodovskaja în anul 1936 în groapa de cult nr. 3 a tumulului II-2. Dimensiuni: 23 x 24 x 10 cm. (fig. 2, 2; 5, 4). (Патокова 1979, 81).5. Usatovo I-9 (a). Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine şlefuite.Toate colţurile sunt rotunjite, coarnele bine evidenţiate, cornul stâng deteriorat în vechime. Descoperită de către E.F. Lagodovskaja în anul 1939. A fost depistată în componenţa litică a crepidei tumulului I-9. Dimensiuni: 50 x 40 x 10 cm. (fig. 2, 3).  (Субботин, Петренко 1986, 28-32).            6. Usatovo I-9 (b). A fost prelucrată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine şlefuite. Are o formă dreptunghiulară puţin lărgindure spre partea superioară unde se marchează coarnele (urechile ?). Descoperită de către E.F. Lagodovskaja în anul 1939 în partea estică a crepidei tumulului I-9. Dimensiuni: 31 x 48 x 14 cm. (fig. 2, 1). (Патокова 1979, 60).            7. Usatovo III (a). Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. Are o formă apropiată prapezului cu partea inferioară (butul) rotungită, partea superioară (coarnele) mai prost prelucrată cu colţurile ascuţite. Pe suprafaţa sculpturii în partea superioară, deplasânduse spre curnul drept, au fost gravate două figuri, una dintre care posedând calităţi antropomorfe. Descoperită de către I.T. Černjakov şi V.I. Zbenoviči pe teritoriul necropolei distruse în anul 1961. Dimensiuni: 33 x 32 x 13 cm. (fig. 4, 1). (Петренко 1985, 10).             8. Usatovo III (b). A fost realizată dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. Posedă o formă trapezoidală cu toate colţurile rotungite. Descoperită de către I.T. Černjakov şi V.I. Zbenoviči pe teritoriul necropolei distruse în anul 1961. Dimensiuni: 42 x 41 x 16 cm. (fig. 4, 2). (Петренко 1985, 10).            9. Usatovo III (c). Obţinută dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine şlefuite. Are o formă triunghiulară cu toate colţurile ascuţite. Descoperită de către I.T. Černjakov şi V.I. Zbenoviči pe teritoriul necropolei distruse în anul 1961. Dimensiuni: 31 x 25 x 10 cm. (fig. 2, 5). (Петренко 1985, 10).            10. Grigoriopol 9/9 (a). Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine prelucrate. A fost depusă în calitate de acoperiş, pe lângă alte plăci, deasupra mormântului 9/9. Posedă o formă aproape pătrată, cu o supraânălţare deasupra colţului drept a părţii superioare, pe suprafaţa acesteia printr-un şănţuleţ este marcat simbolic cornul taurului. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 125 x 125 x 22 cm. (fig. 3, 6). (Серова, Яровой 1987, 53).           11. Grigoriopol 9/9 (b) Placă de calcar, ambele părţi bine prelucrate. A fost depusă în calitate de acoperământ, printre alte pietre, deasupra mormântului 9/9 în imediata apropiere a unei alte sculpturii. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 35 x 28 x 5-8 cm. (fig. 3, 4). (Серова, Яровой 1987, 53).            12. Grigoriopol 9/crepidă (a). Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine prelucrate. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului 9. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 40 x 36 x 8 cm. (fig. 3, 1). (Серова, Яровой 1987, 79).            13. Grigoriopol 9/crepidă (b). A fost prelucrată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine şlefuite. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului 9. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite, cornele bine evidenţiate, cel drept puţin deteriorat. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 40 x 40 x 12 cm (fig. 3, 2). (Серова, Яровой 1987, 53).            14. Grigoriopol 9/crepidă (c). Realizată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine prelucrate. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului 9. Are o formă triunghiulară, toate colţurile ascuţite. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 40 x 36 x 8 cm. (fig. 3, 3). (Серова, Яровой 1987, 53).            15. Grigoriopol 9/11. Obţinută dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. A fost depusă în calitate de acoperământ deasupra mormântului 9/11. Are o formă triunghiulară, baza dreaptă cu ambele colţuri ascuţite, partea superioară (capul) puţin rotunjit. Descoperită de către E. Jarovoj în anul 1983. Dimensiuni: 130 x 138 x 22 cm. (fig. 3, 5). (Серова, Яровой 1987, 53).            16. Nicolscoe 6. Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. Depistată în umplutura mantalei tumulului. Are o formă triunghiulară, coarnele ascuţite, bine evidenţiate. Descoperită de către S. Agulnikov în anul 1988. Dimensiuni: 55 x 45 x 20 cm. (fig. 4, 4). (Агульников, Савва 2004, 49).            17. Nicolscoe 8. A fost obţinută dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. Are o formă trapezoidală cu baza dreaptă. A fost depistată în componenţa crepidei tumulului 8. Descoperită de către S. Agulnikov în anul 1988. Dimensiuni: 68 x 98 x 13 cm. (fig. 4, 7). (Aгульников, Савва 2004, 95).            18. Şalvii Noi 3/2. A fost realizată dintr-o placă de calcar, ambele părţi bine şlefuite. Are o formă triunghiulară, coarnele şi botul rotungite, bine evidenţiate. A fost depusă într-un mormânt jamnaja (3/2) pe prima treaptă în partea nordică a gropii. Descoperită de către S. Kurceatov în anul 1989. Dimensiuni: 20 x 24 x 10 cm. (fig. 4, 3).            19. Krestovaja Mogila 1/23. Confecţionată dintr-o placă de calcar, ambele părţi relativ bine prelucrate. A fost depusă în umplutura camerii funerare a mormântului 1/23. Are o formă dreptunghiulară, cu o supraânălţare în partea dreaptă a părţii superioare. Descoperită de către A.V. Gudkova în anul 1990. Dimensiuni: 150 x 60 x 30 cm. (fig. 4, 6). (Гудкова 1993, 25).             Înainte de a trece la o analiză a descoperirilor cunoscute la moment, propunem elaborarea unei clasificări a sculpturii zoomorfe Usatovo. Încercări în această direcţie au fost făcute de către E. Ju. Novickij (Новицкий 1990, 41-45), bazată pe un număr redus de descoperiri.             Clasificare            În rezultatul analizei sculpturii zoomorfe din cultura Usatovo putem deosebi două tipuri distincte ale acestor vestigii, fiecare incluzând câte trei variante (fig. 1, 2).             Tipul 1. Plăci de piatră prelucrată intenţionat care reprezintă schematic, anfas, forma unui cap de taur sau a unei alte vite mari cornute (Bovonae, Bos Primigenius, Bizon bonasus). Acestea sunt de dimensiuni modeste cu coarnele sau urechile bine evidenţiate. Înălţimile variază de la cele mai mici de 25 cm, la cele mai mari de 59 cm, lăţimile de la 22 cm la 55 cm şi grosimea de la 5-8 cm la 20 cm.1/A. Varianta dată se deosebeşte prin forma redării coarnelor, adică poziţionarea lor într-o linie sub un unghi de 50-70° faţă de partea inferioară ascuţită.           1/B. Varianta dată se caracterizează prin reprezentarea schematică a coarnelor şi botului cu toate colţurile rotungite.1/C. Se deosebeşte faţă de alte variante printr-o realizare realistă a capului de taur cu coarnele şi botul bine evedenţiate.           Tipul 2. Plăci de piatră de dimensiuni mai mari care reprezintă schematic, figura în profil a unei vite mari cornute, fară evidenţierea picioarelor. Înălţimile variază de la cele mai mici de 68 cm, la cele mai mari de 150 cm, lăţimile de la 88 cm la 138 cm şi grosimea de la 13 cm la 30 cm.2/A. Se evidenţiază prin schematirarea profundă a formei animalului reprezentat.2/B. Varianta dată se caracterizează şi se deosebeşte de cel următor prin trecerea lentă a liniei spatelui în partea superioară a sculpturii.2/C. Se deosebeşte faţă de varianta anterioră datorită formei specifice a părţii superioare, adică prin trecerea bruscă a liniei spatelui spre gât şi cap.Contextul descoperirilor: Pentru o mai bună înţelegere a rolului acestor reprezentări sculpturale în procesiunile funerare ale culturii Usatovo, este necesară analiza contextului depistării a respectivelor vestigii. Pentru marea majoritate a descoperirilor a fost relativ bine documentată situaţia stratigrafică şi contextul de depunere în construcţiile sepulcrale. Aici putem evidenţia câteva dintre principalele direcţii spre care a fost îndreptat ritualul de depunere:  Ringuri de piatră: În tumulul I-9 de la Usatovo, sculptura capului de taur a fost descoperită în sectorul de est al ringului de piatră, depusă ca parte componentă în construcţia acestuia. A fost depistată la 5,5 m distanţă de centru, îndreptată cu botul spre est (Патокова 1979, 60). Tot în acest tumul este înregistrat şi un alt exemplar al sculpturii zoomorfe în sectorul de vest a cromlechului (Субботин, Петренко, 1986, 32). În urma cercetării primului tumul al primei necropole de la Usatovo - I-1, în 1926, autorii săpăturilor au remarcat forma deosebită a unei pietre prelucrate din componenţa ringului distrus. Ea a fost descrisă ca având forma unei săgeţi (Субботин, Петренко 1986, 29) O altă descoperire similară a fost sesizată la Grigoriopol, unde în componenţa ringului de piatră (sectorul de vest) au fost documentate trei exemplare a sculpturii zoomorfe (Серова, Яровой 1987, 79). În astfel de context mai semnalăm o descoperire de la Nikolskoe unde printre pietrile cromlechului a fost depistată sculptura figurii în profil a unei vite mari cornute (Агульников, Савва 2004, 95)  Gropi de cult: Un exemplu remarcabil îl reprezintă gropa de cult nr. 3 (6) a tumulului II-2 de la Usatovo. Acoperişul gropii a fost format dintr-o stelă fară trăsături antropomorfe cu orificii pe suprafaţă. Groapa avea în plan o formă pătrată (1 x 1 m). Pe fundul gropii a fost depusă reprezentarea zoomorfă a capului de taur îndreptată cu botul spre centrul movilei unde se afla mormântul principal. În partea stângă a capului de taur a fost depistată o amforă sferică neornamentată. Pe fundul gropii se mai aflau doua vase, o amforă si o ceaşcă cu gât supraânălţat.  Spaţiul dintre vase a fost presărat cu un praf alb. Din partea dreaptă a sculpturii - un cheag de ocru purpuriu, mai jos patru statuete femenine modelate din lut (Патокова 1979, 82). Menţionăm poziţionarea acestei gropi în imediata apropiere a ringului exterior al tumulului.Acoperământul gropilor sepulcrale. Deobicei mormintele au fost realizate în spaţiul din interiorul ringurilor de piatră, şi se acoperiau cu una sau mai multe pietre (Збенович 1974, 39). În acest context printre pietrele acoperişelor au fost descoperite şi exemplare de sculptură zoomorfă. Astfel deasupra mormântului I-1/3 de la Usatovo printre pietrele depuse a fost remarcată şi reprezentarea unui cap de taur (Субботин, Петренко 1986, 29). La Grigoriopol în acoperământul mormântului 9/9 a fost documentate două sculpturi zoomorfe, una deasupra alteia, prima reprezentând figura în profil a unei vite mari cornute cea de-a doua un cap de taur (Серова, Яровой 1987, 123) Încă o descoperire în situaţii similare a fost înregistrată în tumulul de la Krestovaja Moghiva, unde în mormântul principal (nr. 23) în calitate de acoperiş a fost depusă sculptura figurii în profil a unei vite mari cornute (Гудкова 1993, 22, fig. 2, 10) .Mantaua tumulară. Un urma cercetărilor tumulului 6 de la Nikoliskoe, în sectorul de nord-est a movilei la 1.4 m distanţă de centru la 0.47 m adâncime a fost depistată o reprezentare a capului de taur (Агульников, Савва 2004, 49). Alte descoperiri în astfel de context nu ne sunt cunoscute.Descoperiri de acest fel practic lipsesc în afara regiunii Nistrului de jos şi limanelor nord-vest pontice. În această ordine de idei se prezintă stranie apariţia unui exemplar al acestor vestigii în zona Podişului Moldovei de Nord în apropierea satului Şalivii Noi. Aici în mormântul 3/2 a necropolei tumulare cercetate în anul 1989, într-un mormânt jamnaja, pe treapta nordică a gropii, a fost depusă o piatră, care după formele sale aminteşte descoperirile analogice din arealul culturii Usatovo (fig. 4, 3).În cele ce urmează, vom încerca să elucidăm încărcătura simbolică şi ritualică reflectată în respectivele descoperiri, integrândule în sistemul credinţelor magico-religioase a culturii Usatovo. Ne dăm bine seama că reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. Izvoare scrise nu există, drept urmare cercetarea se loveşte de  piedici insurmontabile, care fac imposibilă reconstituirea integrală. Analiza ritului şi ritualului funerar din cadrul necropolelor, reflectă un sistem complicat al credinţelor religioase a comunităţilor Usatovo, bazat pe principalele activităţi economice şi sociale. Ideologia religioasă Usatovo îşi găseşte reflecţii în credinţele magico-religiose a culturii Cucuteni-Tripolie în fazele mai timpurii. Astfel există un şir de dovezi privind practicarea cultulul soarelui (Потакова 1979, 152). Construcţiile megalitice descoperite în cadrul necropolelor de la Usatovo poartă amprenta acestui cult. Păstoritul şi practicile agricole şi-au găsit reflectarea în practicarea cultului taurului (Макаревич 1960, 294; Збенович 1974; 125; Патокова 1979, 152). Un loc aparte îi revenea cultului calului. Au fost descoperite mai multe imagini ale acestuia, de remarcat reprezentările calului pe stela din tumulul I-3 de la Usatovo (Патокова 1979; 47; Петренко 1984, 14) şi de pe vasul din mormântul 1/1 de la Tudora (Мелюкова 1962, 74-83).            În cele ce urmează vom încerca să schiţăm particularităţile cultului taurului evidenţiate în credinţele religioase a culturii Usatovo. Marea majoritate a descoperirilor care ar putea fi raportate cultului taurului se concentrează în aşezările şi necropolele Usatovo. În aşezarea de la Usatovo o categorie distinctă a plasticii reprezintă statuetele zoomorfe. Puţine la număr ele reprezintă în miniatură figurile unor vite mari cornute. Imaginea taurului mai este redată şi prin modelarea unui mâner de vas ceramic (Збенович 1974; 110). Tot pe teritoriul aşezării ne sunt cunoscute şi câteva vetre de cult baza cărora a fost adâncită în calcar, umplutura constituită din cenuşă. Forma acestora se apropie de imaginea stilizată a unui cap de taur. În apropierea vetrelor au mai fost descoperite şi câteva oase de bou şi un fragment de statuetă zoomorfă (Потакова 1979, 19; Пакокова, Петренко, Бурдо, Полищук 1989, 85, fig. 31, 2). În afara complexelor funerare, tot pe teritoriul aşezării de la Usatovo este documentată descoperirea unei sculpturi de piatră a capului de taur (Петренко 1985, 8).            Necropolele culturii Usatovo ne oferă material bogat privind practicarea cultului taurului în cadrul procesiunilor funerare. Este vorba despre forma unei construcţii megalitice din interiorul crepidei de piatră a tumulului I-12 de la Usatovo (Потакова 1979, 66;  Суботин, Петренко 1989, 33), şi forma şanţului din tumulul 14 de la Jolty’ Jar (Суботин, Петренко 1989, 33). În ambele cazuri asemănarea cu capul de taur este evidentă. Însă cea mai reprezentativă în acest sens este sculptura zoomorfă în piatră, care prin esenţa sa constitue un element inalienabil al cultului taurului practicat de către comunităţile Usatovo. Privind schematizarea puternică a sculpturii zoomorfe în piatră credem că "artistul" (sculptorul) ne oferea o imagine proprie asupra lumii şi nu avea pretenţia ca reprezentarea finală să fie o copie exactă a ceea ce este în realitate. În esenţă, "artistul" doreşte să explice privitorului modul în care el (comunitatea) vede şi înţelege cultul taurului. Cât forma sculpturilor atât şi contextul descoperirilor indică apartenenţa lor respectivului cult. În această ordine de idei se inscriu şi descoperirile osteologice din şanţul tumulului 9 de la Grigoriopol. Aici în diverse puncte ale şanţului au fost descoperite 6 cranii de tauri şi zimbri un craniu de viţel şi două cranii a boului domestic (Серова, Яровой 1987, 123).             În fond cultul taurului este legat de importanţa acestui animal în cadrul practicilor agricole. Astfel animalul obţinea atribuţiile unei divinităţi a fertilităţii contopinduse în alte direcţii ideologice asemănătoare formând respectivul cult. Astfel mai toate religiile preistorice şi antice, taurul a fost asimilat forţei, puterii irezistibile, de factură cosmică, regeneratoare şi fertilizatoare a pământului, a oricărei naturi de creativitate (Chirica, Văleanu 2008, 133). BibliografieChirica, Văleanu 2008: Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Sacralizarea taurului celest. Mărturii ale spiritualităţii comunităţilor cucuteniene de la Ruginoasa-Iaşi (Iaşi 2008).Popovici 2010: Sergiu Popovici, Sculptura monumentală antropomorfă şi zoomorfă a culturii Usatovo în zona Nistrului de Jos. In: Terra Blaccorum, ediţia a III-a, aprilie 2010 (rezumatele comunicărilor) (Bucureşti 2010).   Агульников, Савва 2004: С. Агульников, Е. Савва, Исследования курганов на левобережье Днестра (Кишинэу 2004).Гудкова 1993: А.В. Гудкова, Курган ямной культуры Крестовая Могила в низовьях Днестра. Древности Причерноморских степей (Киев 1993).Збенович 1974: В.Г. Збенович, Позднетрипольские племена Северного Причерноморья (Киев 1974).Макаревич 1960: М.Л. Макаревич, Об идеологических представлениях у трипольских племен. ЗОАО 1 (Одесса 1960).Новицкий 1990: Е.Ю. Новицкий, Монументальныя скульптура древнейштх земледельцев и скотоводов Северо-Западного Причерноморья (Одесса 1990).Патокова 1957: Э.Ф. Патокова, Изображение животных на памятниках Большого Куяльника – Усатова. МАСП 1 (Одесса 1957)Патокова 1979: Э.Ф. Патокова, Усатовское поселение и могильники (Киев 1979).Патокова, Петренко, Бурдо, Полищук 1989: Э.Ф. Патокова, В.Г. Петренко, Н.Б. Бурдо, Л.Ю. Полищук, Памятники Трипольской культуры Северо-Западного Причерноморья (Киев 1985).Петренко 1984: В.Г. Петренко, Каменная плита с изображениями из Усатово. В сб.: Северное Причерноморье (Киев 1984).Петренко 1985: В.Г. Петренко, Новые находки памятников искусства в Усатово. Памятники древней истории Северо-Западного Причерноморья (Киев 1985).Серова, Яровой 1987: Н.А. Серова, Е.В. Яровой, Григориопольские курганы (Кишинэу 1987).Субботин, Петренко 1986: Л.В. Суботин, В.Г. Петренко, Об архитектуре усатовских курганных сооружений. Памятники древнего искусства Северо-Западного Причерноморья (Киев 1986).



   



Fig. 1. 1- Poziţionare geografică (1- Grogoriopol, 2- Nicolscoe, 3- Krestovaja Mogila, 4- Usatovo), 2- clasificarea sculpturii zoomorfe.Fig. 2. 1- Usatovo I-9, 2- Usatovo II-2, 3- Usatovo I-9 (a), 4, Usatovo I-1, 5- Usatovo III (c), 6- Usatovo I-1/3. (1, 2- după:  Збенович 1974, fig. 43; 3, 4, 6- după: Субботин, Петренко 1986: fig. 1; 5- după: Петренко 1985, fig. 1, 2)Fig. 3. 1- Grigoriopol 9 (a), 2- Grigoriopol 9 (b), 3- Grigoriopol 9 (c), 4- Grigoriopol 9/9 (b) 5- Grigoriopol 9/11, 6- Grigoriopol 9/9 (a) (1-6- după: Серова, Яровой 1987). Fig. 4. 1- Usatovo III (a), 2- Usatovo III (b), 3- Şalvirii Noi 3/2, 4- Nicolscoe 6, 5- Usatovo-aşezare, 6- Krestovaja Mogila 1/23, 7- Nikolskoe 8. (1- după: Петренко 1985, fig. 2, 1; 2, după: Петренко 1985, fig. 1, 1;  4, 7- după: Агульников, Савва 2004, fig. 23, 5; 44, 4; 5- după: Петренко 1985, fig. 1, 4; 6- după: Гудкова 1993, fig. 3, 4).
Stepa Bugeacului şi arheologia tumulară a epocii bronzului
Aici stimaţi colegi, postez ceia ce poate aţi văzut cândva dar nu aţi reuşit să scanaţi.Археологические древности буджака. Курганы восточного побережье озера Сасыкhttp://www.scribd.com/doc/66914982/ADB-Subbotin-Et-All-Sasyk-Kurgan-1995Археологические древности буджака. Курганы у сел Вишневое и Белолесье.http://www.scribd.com/doc/66914996/ADB-Subotin-Et-All-Vishnevoe-Belolesie-1998  



Descoperiri arheologice în situl medieval Lozova.


Printre siturile arheologice medievale importante de pe teritoriul Republicii Moldova se numără şi două aşezări rurale din sec. al XIV-lea descoperite în perimetrul com. Lozova (r. Străşeni). Semnalate în anii 50-60 ai secolului trecut, obiectivele arheologice de la Lozova se află în microzona Oanţa de pe partea dreaptă a r. Bucovăţ, unul în marginea estică a localităţii, iar altul la cca 1 km E, în vecinătate cu com. Vorniceni. În prima dintre aşezări, acoperită în cea mai mare parte de plantaţii de viţă-de-vie sau de grădini şi construcţii gospodăreşti, I. Rafalovici a executat în anul 1960 un sondaj restrâns, descoperindu-se câteva complexe şi materiale de valoare ştiinţifică deosebită – două cuptoare de olărie cu reverberaţie, un bordei, un tezaur cu monede de argint şi bronz ş.a. Cu toate că s-a dovedit a fi de o importanţă aparte pentru cunoaşterea realităţilor arheologice şi istorice din deceniile premergătoare extinderii Ţării Moldovei la est de Prut, aşezarea din punctul Oanţa de la Lozova în anii care au urmat n-a fost cercetată prin săpături metodice, iar materialele arheologice obţinute n-au fost valorificate corespunzător, unele rămânând inedite.Întrgul articol îl puteţi descărca:http://www.scribd.com/doc/66914848

Generat în 0.259 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots