Ultimele ”evenimente” di sfera TV-ului moldav nu pot să nu mă fac să las totul și, necătând la toată oboseala să arunc câteva fraze aici. Am mai scris despre ”lupta pentru mințile moldovenilor” și investițiile mari în mass-media care nu sunt în stare să fie sustenabile. Acum însă bogații din afară care au băgat bani grei în Publika și Jurnal au luat țeapă de la ... Vlad Plahotniuk! Da, anume așa, cu o audiență gata de peste 40% (spre deosebire de Jurnal), cu știri evident tendențioase, dar de această dată în favoarea AIE (în perioada electorală va fi sigur - PD și nu prea cred să fie PLDM, așa cum s-a văzut foarte repede la Publika), plus profesionalism (iarăși spre deosebire de Publika), plus venituri de nu mai puțin de 35% din piața publicitară de la noi (asta spre deosebire de toate celelalte canale TV luate la un loc). Una le unește clar pe toate - dorința de a desființa PCRM ca forță politică, insistența asupra promovării limbii române, axarea excesivă pe politic în cadrul emisiunilor de știri și analitice. Le deosebește însă mult sursa de finanțare și scopul pe termeni scurți. Dacă Publika nu se sfiește de a mai face niște propagandă aidoma unor dulăi bine plătiți (aici mă tem că poate fi nu doar o comparație agresivă!), cunoscătorii dedesubturilor politicumului moldovenesc nu se miră că obiectul lustruirii (lingerii) de imagine terfelită de lipsa unor acțiuni clare în reformarea poliției, justiției, populism, aroganță, scandaluri legate de vamă și obsorbția de comuniști etc., etc. - nu, ghiciți voi cine să fie! Acuma Jurnal, par aberante afirmațiile despre cotele parte aparținând lui Filat și apropiaților acestuia în cadrul Trustului, altfel acesta ar fi portavocea prin care să curgă tot glodul în capul lui Chirtoacă. Pare a fi totuși reală teoria capitalului extern, deși pare foarte interesantă lui Ion Sturza cu respectivul trust mediatic (aceasta e doar o ipoteză). Postul TV este vădit partizan PL-ului, sursa acestei simpatii ar putea găsi mai multe explicații, una însă e cert - nu e acea financiară, adică nu stă nici Ghimpu și nici Șalaru sau încă cineva dintre liderii liberali în spatele respectivei surse mass-media. Mai curând am putea admite preferința politică a finanțatorilor dar, mai ales, a managerilor și echipei. Cât ține de trustul TV deținut de către cinicul afacerist Plahotniuc (a propos: ați remarcat cât de mult încearcă să se asemene cu Sturza?), aici lucrurile sunt clare. Afaceristul pornit din cercurile apropiate administrației Iliescu 2 s-a dovedit a fi un fel de gogoașa al mediului politico-economic româno-moldav. A reușit să fie mult mai isteț decât alți afaceriști din jurul guvernării Năstase (baronii pesediști și alții) și a pus controlul asupra unor investiții majore promovate sub egida conducerii superioare a României în Republica Moldova, a găsit puncte comune de interes cu comuniștii (cacofonia e iontenționată ca de obicei), acum nu ascunde bucuria de a se debarasa de ultimii, chiar a descis se contribuie definitiv la demolarea acestora prin a arunca în luptă o armă poitico-propagandistică imbatabilă în condițiile actuale din țară - cea mai vizionată și crezută televiziune. Cea mai dură lovitură acum o suportă interesele ruse în Moldova, nu pare să existe argumente care l-ar impune pe Plahotniuc să promoveze interesele Rusiei, în schimb, cetățenii moldoveni acum, la același post care îi cântă osanale lui Putin vor auzi despre faptul că sunt români! Cea mai tare chestie aici e că Prime aduce și venituri substanțiale, asta înseamnă afacere - îmbini utilul cu plăcutul! Acum poate părea secundară această temă, totuși nu este luat în calcul rolul mass-mediei, mai bine zis a proprietarilor acesteia înperioadele electorale. În Ucraina magnații media sunt mai influenți decât liderii de partide, deținând funcții de neînchipuit - șeful securității, fost ministru de externe, înalți funcționari în administrația președintelui, membri ai Consiliului Audiovizualului sau a Consiliului Suprem de Justiție. Ei decid înclinarea balanței electorale. Alegerile anticipate vor arăta clar forța mass-mediei noi din Moldova, iar Vlad Plahotniuc poate fi înscris deja acum printre cei mai influenți cetățeni din Moldova. Întrebarea este dacă vom mai răbda acest iureș informațional care s-a rupt peste noi, dacă nu - atunci se vor ”băga pe gât”, așa cum o face Publika de la bun început.

Articoul apărut recent în publicaţia rusească "Nezavisimaja Gazeta" a făcut mare zarvă la Chişinău, au fost lansate cele mai diferite supoziţii pe marginea acesteia. Interesantă dezbaterea la JurnalTv, dincolo de necunoaşterea crasă a realităţilor din Ucraina şi bolmojeala care adie a incompetenţă în domeniul geopolitic, invitatul economist a reuşit să aducă cifre grăitoare, nu şi o discuţie asupra urmărilor economice pentru Ucraina şi Republica Moldova pe care le-ar avea o posibilă ridicare a restricţiei de circulaţie pentru mărfuri fără acte de rigoare emise de către Chişinăul oficial. Analistul pe probleme de securitate Vlad Lupan, confirmând necesitatea delimitării între specialişti şi invitaţi întâmplători, a dat dovadă de o mai bună cunoaştere a situaţiei, punând sub semnul întrebării posibilitatea ridicării restricţiilor menite să asigure legalitatea pe porţiunea de Est a graniţei moldo-ucrainene. Drept argument, experul a adus riscurile exagerate pentru Ucraina şi reputaţia de ziar de scandal pe care a acumulato în ultimii ani "NG", ajungând la concluzia că nu vom avea parte de o sfidare a graniţei de stat a Republicii Moldova.Totuşi, mai întâi în presa ucraineană (aceata chiar este o presă scrisă demnă de tot respectul, propagandiştiil Tănase şi Conţiu ar trebui să înveţe de la ziarele ucrainene!), apoi şi din surse oficiale ruse, aflăm că subiectul transnistrean va fi pe agenda întrunirii ruso-ucrainene la nivel înalt. Care totuşi va fi subiectul acestor declaraţii comune? Este sau nu posibilă "trădarea" din partea noii administraţii de la Kiev? Va obţine sau nu Smirnov noi pârghii de control asupra agenţilor economici din Transnistria? Va suferi Republica Moldova o nouă înfrângere usturătoare în lupta pentru reintegrarea ţării? S-o luăm de la capăt...Conform spuselor pomenitei "gazăte" ruseşti, Ucraina ar urma să ridice aşa numita blocadă economică impusă Transnistriei. De fapt, aşa cum a explicat foarte clar şi Vlad Lupan, nu este vorba despre blocadă ci despre respectarea legii la frontiera moldo-ucraineană, aceasta fiind asigurată de misiunea EUBAM. Panica iscată la Chişinău are drept temei o simplă manipulare: "А в Кишиневе опасаются, что итогом встречи станет открытие украинской границы для приднестровских грузов, фактически означающее снятие экономической блокады Приднестровья со стороны Молдавии" (Iar la Chişinău se tem că drept rezultat al întâlnirii va fi deschiderea frontierei ucraineşti pentru mărfurile transnistrene, însemnând de fapt ridicarea blocadei economice a Transnistriei din partea Moldovei)- asta scriu jurnaliştii ruşi. Cine a spus asta la Chişinău, pe ce se bazează acest fapt? Nmic nu este suportat de dovezi! Explicaţia o găsim în acelaşi articol mai jos: asta speră regimul de la Tiraspol, asta crede unul dintre bandiţii (deputaţii) din partidul lui Ianukovici, aceasta er corespunde planurilor lui Ianukovici de eliminare a misiunii EUBAM, etc.. Uite aşa printr-o manipulare ieftină, opinia publică de la Chişinău a fost amăgită şi trimisă pe o pistă eronată de discuţie. Reieşind din activitatea de până acum a noului preşedinte ucrainean, acesta este imprevizibil, totuşi încă nu a dat dovadă de ipocrizie totală şi dorinţă nesăbuită de aşi ruina definitiv propria ţară, cel puţin în timpul imediat următor! Ucraina este foarte aproape de a ajunge la liberalizarea regimului de vize şi un acord de liber scimb cu UE. Or, securitatea graniţelor este un punct principial, dacă nu principal, în cele două dimensiuni ale negocierii bilaterale. O decizie în vederea sfidării angajamentelor internaţionale şi accesului necontrolat de mărfuri şi persoane din Transnistria ar pune o cruce mare şi grea pe toate eforturile de apropiere între Ucraina şi UE. Mai mult decât atât, ar fi afectate condiţiile în baza cărora se efectuează astăzi circulaţia de cetăţeni şi comerţul dintre Ucraina şi UE. Exportul ucrainean către ţările UE este de cca 10 mlrd dolari anual! Pare foarte puţin probabil să pună Ianukovici sub pericol o asemenia piaţă de desfacere (cca 25% din exportul total) de dragul plăcerii lui Putin. Dincolo de aceasta declaraţia totuşi va avea loc, printre subiectelee atinse vor fi trupele "de menţinere a păcii", coordonarea poziţiilor în cadrul formatului de negociere "5+2", apelul la părţile implicate în conflict pentru a nu întreprinde acţiuni unilaterale, etc.. Ce vrea să însemne aceasta? Ianukovici va susţine întru totul poziţia Moscovei în problema transnistreană, totuşi legalizarea contrabandei transnistrene este puţin probabilă. Noua putere de la Kiev este gata să vândă Republica Moldova pentru o tonă de gaz rusesc!Concluzii şi frustrări: Voronin este un bou! Da! Având un aliat puternic în persoana lui Iuşcenco la Kiev, Moldova ar fi putut impune întreprinderile transnistrene să plătească impozite la bugetul său, în asemenia condiţii debarcarea lui Smirnov ar rămâne o problemă de ordinul lunilor care putea fi realizată de elita economică transnistreană. Oricum condiţiile geopolitice ale reglementării transnistrene devin şi mai puţin favorabile Republicii Moldova. Ofensiva rusă în spaţiul post-sovietic duce şi mai aproape de gândul necesităţii unui curs extern clar definit pro-NATO şi de integrare în Uniunea Europeană. Iar politicienii care continuă să stea cu acelaşi fund în două luntri ar putea să ajungă cu acelaşi fund în două chestii diferite!

#Adevărul despre 7 aprilie.Intro. Din câte îmi amintesc, iar eu ţin minte bine şi nu am tendinţa de a exagera careva proprii merite sau contribuţii, sintagma "Adevărul despre 7 aprilie" a apărut prima oară într-un improvizat buletin informativ pe care l-am realizat pe la finele lui aprilie-începutul lui mai 2009 împreună cu un grup de colegi de la OTPL. Era un material de propagandă anti-comunist unde am excelat şi eu cu două articole, unul nu mai ţin minte despre ce şi unul numit "Miliardul pentru Olejka" - o mică investigaţie despre cum se spălau banii pentru reparaţia celor două clădiri devastate. Deja peste două zile după ieşirea de sub "tipar" a buletinului auzeam la Vocea Basarabiei un nene de la ţară care zicea că "eu ţin în mână un buletin cu adevărul despre 7 aprilie" şi ceva de genul "pe Voronin trebu' dus la Siberia" - "Are efect" - am gândit eu atunci...Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...va urma...

De ceva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia pe teritoriul său a liderilor regimului separatist de la Tiraspol. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care acţionează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost făcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău. Am tentaţia să consider că reglementarea cazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona estică, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare, având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, subtil şi eficient.Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia răsăriteană a UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele generează migraţia, criminalitatea, destabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre priorităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul s-a impus ca un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene la soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.

Autobuzul la Trebujeni.16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti..."Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...va urma...

Scopul acestui articol (toată lumea le zice postări pe blog, eu, venind din mediul academic, numesc orice efort intelectual aruncat pe o sursă scrisă - articol) este de a contura o explicaţie caracterului deosebit de deschis pe care l-a dobândit relaţia dintre Republica Moldova şi partenerii ei vestici.După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.

Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.

Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org

Reflecţii pe marginea problemei transnistreneS-a realizat: a fost dat start procesului de demarcare a sectorului estic de frontieră moldo-ucraineană! Ministrul ucrainean a vorbit într-o română impecabilă, el fiind originar din sudul Basarabiei. Despre semnificaţiile acestui eveniment şi perspectivele evoluţiei problemei transnistrene vreau să scriu câteva gânduri, despre situaţia actuală, despre variantele de viitor care sunt vehiculate şi despre oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.Românii în întregime, dar şi mai mult moldovenii, au ce au cu râurile! Ba Prutul, ba Nistrul devin factori care rup familii, crează vămi, pun în dificultate circulaţia de oameni, informaţii, valori şi bunuri materiale. Alta e problema că, de fiecare dată, pe acei români, ucraineni, ruşi, evrei şi alţii care locuiau satele şi urbele de pe malurile celor două: Porata şi Tyras! Deloc întâmplător: fiecare ruptură nouă era hotărâtă şi în capitala unui stat poporul căuia nici nu ne este vecin! Conflictul millitar din anul 1992, început încă de la mijlocul anilor '80 prin capurile specialiştilor din KGB-ul sovietic: Transnistria, la fel ca şi Găgăuzia, conflictul pe baze lingvistice din oraşele Moldovei, la fel ca şi conflictele din Caucaz şi Asia Centrală, cu unele tentative similare în Ţările Baltice şi Ucraina - au constituit parte componentă a strategiei de menţinere a acestor regiuni în zona de influenţă a Kremlinului. Noi - cetăţenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului suntem victime ale unor provocări deosebit de cinice, atît! Nu mai scriu azi despre trecut, sunt istoric, de aia urăsc istoria! Voi vorbi despre actualitate şi apoi despre viitor!Despre actualitate. "Cepul" discuţiilor în jurul problemei transnistrene a fost dat anul trecut chiar în plină campanie electorală, cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea conflictului militar. Tot atunci, prin intermediul lui Dorin Chirtoacă a fost formulat principiul în baza căruia se poate obţine un careva rezultat în soluţionarea conflictului: Moldova trebuie să devină un stat atractiv pentru cetăţenii de pe malul stâng, prin edificarea statului de drept, creşterea nivelului calităţii vieţii, adică prin eradicarea sărăciei şi integrarea europeană vom putea atrage de partea Chişinăului cetăţenii din Transnistria. După 8 ani de pas bătut pe loc, necesitatea creării unei strategii noi în domeniu era evidentă, cea enunţată de către tânărul primar a capitalei a fost acceptată drept cea mai eficientă, era evident, nu a fost reinventarea bicicletei, a fost preluată şi de alţi concurenţi din fosta opoziţie, acum este la baza strategiei actualei conduceri: paralel cu integrarea europenă şi creşterea nivelului de trai, cetăţenii din raioanele de est vor dori să locuiască în RM. Bun, dar ce riscuri implică aceasta? Care sunt activităţile paralele? Printre activităţile paralele sunt: creşterea gradului de integrare a mediului de afaceri da pe cele două maluri, nclusiv achitarea impozitelor din partea companiilor transnistrene la bugetul RM, sporirea susţinerii din partea Ucrainei, internaţionalizarea cât mai activă a conflictului, implicarea Rusiei în negocieri directe şi sincere. Unul dintre scopurile RM este de a arăta cetăţenilor din Transnistria că "statul" lui Smirnov este ineficient, anume în acest sens se încearcă impunerea controlului asupra activităţilor economice externe a firmelor transnistrene. Atunci când graniţa va fi demarcată, nimeni nu va putea exporta ceva în Ucraina fără permisiunea Chişinăului, pentru a avea "firman" de la Guvern trebuie să achiţi în contul acelui Guvern impozite! Reiese de aici că regimul lui Smirnov va deveni o obuză pentru mediul de afaceri de la Tiraspol, acestora le va fi mai util să fie în componenţa RM, profitând de întreaga gamă de priorităţi în relaţiile comerciale externe cu Ucraina şi UE, fără a fi supuşi pericolului impozitării duble!Numai că este aici un "DAR": nu ştie nimeni care este cota parte a familiei Smirnov în economia transnistreană? Nici lui Smirnov nu i-ar conveni să-şi păstreze regimul? Eu cred că soluţia cea mai "onorabilă" pentru Smirnov în dorinţa de a păstra în bugetul propriu impozitele venite de la agenţii economici transnistreni ar fi acceptarea statutului de autonomie cu privilegii largi, aceasta ar implica cedări enorme în favoarea Chişinăului şi renunţarea la retorica aberantă despre "independenţă"! Aceasta ar însemna instituirea controlului efectiv al autorităţilor moldovene în stânga Nistrului. Iată de ce eu consider că procesul demarat este o victorie importantă a Chişinăului în faţa separatismului.Cadoul pe care ni-l face Ucraina.Demararea procesului de demarcare a graniţei de est dintre Ucraina şi Moldova a fost tratată confuz la Tiraspol, Smirnov a avut tupeul să afirme că întreg procesul se derulează în urma înţelegerilor pa care le-a avut în urma vizitei de la Kiev care a efectuato la finele lu decembrie. De fapt liderul transnistrean a fost invitat şi pus în faţa faptului împlinit! Liderii transnistreni au avut tupeul să afirme chiar că sunt parte a acestui proces, nu ştiu de ce, însă acest proces se realizeză doar între Ucraina şi Republica Moldova. Este o victorie a diplomaţiei moldoveneşti, acceptul Kievului de a pune în mâna Chişinăului un as reprezintă un exemplu bun de profit politic de pe urma intereselor ucraineşti în relaţiile cu Uniunea Europenă şi SUA. Iniţial evenimentul era planificat la un nivel şi mai important: cu participarea preşedinţilor celor două ţări, totuşi contează mai mult efectele. Cu toate că la Kiev nu va mai fi un preşedinte care este gata să răspundă tutror mesajelor SUA şi UE, în relaţia cu RM guvernarea care se va instala după alegeri în Ucraina va fi orientată să ia în consideraţie părerea celor două forţe mai mult decât cea a Rusiei. Din păcate, guvernarea lui Voronin nu a ştiut să valorifice din 2005 încoace situaţia prielnică de la Kiev. Acum Ucraina este dispusă să pună Tiraspolul în faţa unui blocaj atât pe hartă cât şi în cadrul formatului 5+2, argumentul că aceasta ar putea afecta relaţia Ucrainei cu Rusia pare să nu mai fie actual.Perspective de reglementare şi contextul geopolitic.Recent analistul Vitalii Kulik a indicat patru căi posibile de evoluţie a conflictului transnistrean, drept concluzie esenţială aş nota irealismul unei potenţiale absorbţii a Transnistriei de către Ucraina, soluţie pe care încearcă să o împingă unii formatori de opinie (propagandă) ruşi. Statul vecin nu are interesul să înglobeze regiunea separatistă a Republicii Moldova, ar însemna prea mari pericole pe plan intern: separatismul în Crimea şi alte regiuni cu locuitori preponderent vorbitori de rusă, realţii proaste cu Uniunea Europenă şi SUA, izolarea din partea structurilor inernaţionale ş.a. Rusia cheltuie anual sute de milioane de euro pentru a menţine funcţionalitatea Transnistriei, spre deosebire de Osetia de Sud, Federaţia Rusă nu dispune de frontieră comună cu RM, aceasta include cheltuieli enorme pentru susţinerea contingentului militar şi acordarea de suport economic. Republica Moldova suportă perderi mai mici din cauza conflictului transnistrean comparativ cu Rusia. Era sferelor de influenţă bazate pe prezenţa militară a dispărut începând cu finele anilor '70 a secolului trecut, Federaţia Rusă a înţeles că lupta internaţională se duce pe plan economic. Cheltuielile enorme pentru menţinerea conflictelor în Caucaz are drept finalitate încercarea de a zădărnici nişte proiecte foarte importante în domeniul energetic care sunt în stare să scadă rolul Rusiei pe plan european. Transnistria nu oferă asemenia perspective, oferă doar iritarea din partea UE şi SUA, cheltuieli enorme de la buget şi cam atât. Perspectiva independenţei Transnistriei şi a încadrării acesteia în Federaţia Rusă ar însemna doar cheltuieli şi mai mari, pe care Rusia nu şi le poate permite, realţii şi mai proaste pe plan internaţional şi creşterea curentului anti-rus în Ucraina. Drept urmare, cel mai util pentru Kremlin ar fi menţinerea de status-quo, dar aceasta implică cheltuieli în continuu, acestea ar trebui să crească şi mai mult în cazul care Chişinăul şi Kievul vor impune transferul de impozite la bugetul RM. Cât de fantastic nu ar părea, dar unica soluţie reală a conflictului transnistrean este reintegrarea ţării prin revenirea zonei de est în calitate de autonomie sau nu numaidecât. Acest lucru va implica "europenizarea conflictului", adică un program larg de acţiuni de reintegrare cu susţinere financiară internaţională. La momentul actual, Rusia este total debusolată de activismul părţii moldovene şi a factorilor europeni, americani şi ucraineni în soluţionarea conflictului. Bunăvoinţa Kievului este dictată, cel mai probabil, de necesitatea unor relaţii bune cu fiananţatorii internaţionali (FMI, SUA, UE). Mişcările diplomaţiei ruse: vizita vice-ministrului, readucerea în memorie a practicilor cu interzicerea importului de mărfuri, etc. arată că Moscova este în căutarea unei strategii pe viitor în legătură cu Transnistria. Diplomaţii ruşi sunt puşi într-o situaţie dificilă deoarece evoluţiile actuale implică relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, or Rusia a recunoscut integritatea RM! De fapt, Rusia hotărăşte cât mai întinde cu cheltuielile pentru menţinerea zonei de conflict şi cum să câştige cât mai mult de pe urma retragerii trupelor şi susţinerii oferite lui Smirnov, adică ce beneficii să ceară de la SUA, UE, RM.Despre oameni.Anul acesta un mare număr de tineri care s-au născut într-o Moldovă dezintegrată vor atinge majoratul, mulţi dintre aceştia nu mai au percepţia Republicii Moldova ca Patrie, ei sunt rodul propagandei de tip kgb-ist care funcţionează în stânga Nistrului. Strategia de a construi o Moldovă atractivă pentru transnistreni înseamnă nu altceva decât faptul că oamenii de rând, reprezentanţii mediului de afaceri trebuie să se opună deschis regimului şi armatei de ocupaţie şi să ceară reîntregirea ţării. Cum facem cu aceşti oameni? Câte vieţi va costa debarcarea lui Smirnov? Cum va proceda Rusia în cazul în care cetăţenii transnistreni nu vor mai dori prezenţa armatei străine pe teritoriul său? Cum vom eradica efectele propagandei ruseşti? Cum să facem pentru a nu repeta greşelile trecutului? Cum e să privim liniştiţi cum oamenii din satele de peste Nistru vor trăi şi mai greu numai din cauză că Chişinăul va impune restricţii economice şi va cere ca impozitele să fie achitate la bugetul de stat, având scopuri nobile drept finalitate? Cum ne învăţăm să călcăm pe inimă şi să mergem înainte, consolândune cu gândul că efectul pe termen lung va fi benefic? Conflictul transnistrea gândit de nişte genii ai răului ne va crea încă multe dureri de suflet.

Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi! Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică! "Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"

Pe 27 ianuarie, colaboratorii Serviciului de Securitate din Ucraina au reţinut un grup de spioni a FSB-ului rus, aceştia urmau să primească informaţii secrete de la un cetăţean ucrainean. Ulterior s-a stabilit că aceştia erau escortaţi de un ofiţer din cadrul grupului de menţinere a păcii din Transnistria. Războiul mediatic pe marginea acestui caz între serviciile secrete rus şi ucrainean deja e în toi. Cazul are posibilitatea să devină unul din cele mai mari sondaje de spionaj în spaţiul post-sovietic. În context electoral poate fi considerat un cadou din partea lui Iuşcenco pentru Timoşenko.Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!

Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.Foto: pn.mk.ua

Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!Acum pe rând:1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.Scenarii post-electorale: În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani! Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!Impactul pentru Republica Moldova:Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!

Am îngheţat mult zilele astea, miercuri voi îngheţa şi mai mult! Am "onorifica misiune" de a participa la unele "activităţi de protocol" în cadrul vizitei preşedintelui român. Ce aştept eu de la vizita aceasta?Eu aştept ambuteiaje enorme şi să îngheţ bine!Ce aşteaptă Republica Moldova?Preşedintele României vine cu un întreg alai: toată floarea PDL-ului în frunte cu Udrea şi Videanu! Este o pretenţie serioasă de a manifesta intenţii deosebit de serioase în iniţierea unor proiecte concrete pe toate domeniile: economie, turism, infrastructură şi dezvoltare regională, nu mai vorbesc de Integrare Europeană! Totuşi, intenţii la nivel declarativ din partea lui Băsescu am avut deja cinci ani la rând! Acum este timpul oportun de a trece la acţiuni. La modul cel mai sigur, prima poziţie în colaboare trebuie să o ocupe rolul de avocat pe care şi l-a asumat România în procesul de Integrare Europeană a Republicii Moldova.Ce ar reprezenta acest rol? Părerea mea - 10% susţinere politică pe plan extern şi 90% ajutor instituţional în domeniul transmiterii normelor şi practicilor europene! Care va fi rezultatul vizitei? Eu voi îngheţa vre-o oră-două, Băsescu va negocia cu Ghimpu căile de susţinere a parcursului european a ţării noastre. Tudor Darie nu se va întâlni cu Băse, măcar că a vrut! De ce? Pentru că îi loh şi a vândut unimedia lui Vântu! Eu mă voi întâlni cu Băse, măcar că nu am vrut! De ce? Aşa s-a primit!