  |
|
trailer: Generaţia mea - "Copiii Cernobîlului"
Da, noi suntem diferiţi, da - noi suntem acei care au făcut facultate doar trei ani dar şcoala tocmai 12, da - tot noi am fost acei care am strigat "Jos comuniştii", noi suntem acei care găsesc prieteni pe Facebook, noi suntem acei care locuim adesea în internet, nu avem bani de pâine dar discutăm despre fluxurile financiare din lume - aceştia suntem noi! Tot noi suntem aci care mai ţin minte şi îngheţatele şi grădiniţele sovietice, tot noi ţinem minte relatările despre războiul pe Nistru, tot noi suntem acei primii care au mers la şcoală conştientizând, acei dintre noi care conştientizau măcar ceva, că trăim într-un stat nou - independent. Tot noi suntem acei care facem facultăţi prestigioase pentru a munci în calitate de chelneri şi constructori în ţară şi peste hotare...E greu de închipuit că aşa ceva este posibil de îmbinat într-o viaţă scurtă...Mâine, pe la 10:20 dimineaţa, fac 24, parcă e mult - pentru mine şi cei mai mici ca mine, parcă e foarte puţin, pentru mine şi cei mai în vârstă. Sunt mândru că fac parte din acea generaţie '86, anume noi suntem acei care am apucat doar foarte puţine din URSS, ţinem minte ceva din procesul de prăbuşire al acestuia, am asistat la haosul post-sovietic şi la ce a urmat, noi suntem generaţia schimbării, nu doar cei din '86, şi cei din '87 şi din '88 şi din '89. Noi suntem acei care ne năşteam sub ecoul exploziei de la Cernobîl, rosteam primele fraze sub răsunetul mişcărilor stradale, am mers la şcoală sub ecoul Războiului Transnistrean, majoratul l-am apucat din nou în comunism, facultatea am terminato cu speranţa schimbării, iar masterul îl terminăm deja în democraţie.Noi suntem acei care acu un an speram să fie mai bine peste un an, am realizat ce am vrut, iar acum spunem că atunci trăiam mai bine - mai frumos, mai sincer! Noi suntem copiii Cernobîlului!P.S. Acesta este preambulul pentru o serie de postări pe care le voi scrie în timpul apropiat.
Despre UE şi Transnistria.
De câtva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia liderilor regimului separatist de la Tiraspol pe teritoriul său. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care activează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost săcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău, am tentaţia să consider că reglementare acazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona dinspre est, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, eficient, subtil şi eficient.Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia de est al UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea socială a ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele fenerează migraţia, criminalitatea, distabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre proirităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul a devenit un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene în soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.
De câtva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia liderilor regimului separatist de la Tiraspol pe teritoriul său. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care activează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost săcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău, am tentaţia să consider că reglementare acazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona dinspre est, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, eficient, subtil şi eficient.Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia de est al UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea socială a ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele fenerează migraţia, criminalitatea, distabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre proirităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul a devenit un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene în soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.
De ce ne iubeşte Europa?
Scopul acestui articol (toată lumea le zice postări pe blog, eu, venind din mediul academic, numesc orice efort intelectual aruncat pe o sursă scrisă - articol) este de a contura o explicaţie caracterului deosebit de deschis pe care l-a dobândit relaţia dintre Republica Moldova şi partenerii ei vestici.După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.
De ce Pavel Turcu?
De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.Moldova se trezeşte, fraţilor!
De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.Moldova se trezeşte, fraţilor!
Geopolitica cu iz de mămăligă.
Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.
Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org
Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.
Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org
Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare! A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).
Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv."Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.
În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?Foto: unimedia.md şi photopuchok.comP.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare! A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).
Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv."Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.
În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?Foto: unimedia.md şi photopuchok.comP.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".
O generaţie ruptă de Nistru
Reflecţii pe marginea problemei transnistreneS-a realizat: a fost dat start procesului de demarcare a sectorului estic de frontieră moldo-ucraineană! Ministrul ucrainean a vorbit într-o română impecabilă, el fiind originar din sudul Basarabiei. Despre semnificaţiile acestui eveniment şi perspectivele evoluţiei problemei transnistrene vreau să scriu câteva gânduri, despre situaţia actuală, despre variantele de viitor care sunt vehiculate şi despre oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.Românii în întregime, dar şi mai mult moldovenii, au ce au cu râurile! Ba Prutul, ba Nistrul devin factori care rup familii, crează vămi, pun în dificultate circulaţia de oameni, informaţii, valori şi bunuri materiale. Alta e problema că, de fiecare dată, pe acei români, ucraineni, ruşi, evrei şi alţii care locuiau satele şi urbele de pe malurile celor două: Porata şi Tyras! Deloc întâmplător: fiecare ruptură nouă era hotărâtă şi în capitala unui stat poporul căuia nici nu ne este vecin! Conflictul millitar din anul 1992, început încă de la mijlocul anilor '80 prin capurile specialiştilor din KGB-ul sovietic: Transnistria, la fel ca şi Găgăuzia, conflictul pe baze lingvistice din oraşele Moldovei, la fel ca şi conflictele din Caucaz şi Asia Centrală, cu unele tentative similare în Ţările Baltice şi Ucraina - au constituit parte componentă a strategiei de menţinere a acestor regiuni în zona de influenţă a Kremlinului. Noi - cetăţenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului suntem victime ale unor provocări deosebit de cinice, atît! Nu mai scriu azi despre trecut, sunt istoric, de aia urăsc istoria! Voi vorbi despre actualitate şi apoi despre viitor!Despre actualitate. "Cepul" discuţiilor în jurul problemei transnistrene a fost dat anul trecut chiar în plină campanie electorală, cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea conflictului militar. Tot atunci, prin intermediul lui Dorin Chirtoacă a fost formulat principiul în baza căruia se poate obţine un careva rezultat în soluţionarea conflictului: Moldova trebuie să devină un stat atractiv pentru cetăţenii de pe malul stâng, prin edificarea statului de drept, creşterea nivelului calităţii vieţii, adică prin eradicarea sărăciei şi integrarea europeană vom putea atrage de partea Chişinăului cetăţenii din Transnistria. După 8 ani de pas bătut pe loc, necesitatea creării unei strategii noi în domeniu era evidentă, cea enunţată de către tânărul primar a capitalei a fost acceptată drept cea mai eficientă, era evident, nu a fost reinventarea bicicletei, a fost preluată şi de alţi concurenţi din fosta opoziţie, acum este la baza strategiei actualei conduceri: paralel cu integrarea europenă şi creşterea nivelului de trai, cetăţenii din raioanele de est vor dori să locuiască în RM. Bun, dar ce riscuri implică aceasta? Care sunt activităţile paralele? Printre activităţile paralele sunt: creşterea gradului de integrare a mediului de afaceri da pe cele două maluri, nclusiv achitarea impozitelor din partea companiilor transnistrene la bugetul RM, sporirea susţinerii din partea Ucrainei, internaţionalizarea cât mai activă a conflictului, implicarea Rusiei în negocieri directe şi sincere. Unul dintre scopurile RM este de a arăta cetăţenilor din Transnistria că "statul" lui Smirnov este ineficient, anume în acest sens se încearcă impunerea controlului asupra activităţilor economice externe a firmelor transnistrene. Atunci când graniţa va fi demarcată, nimeni nu va putea exporta ceva în Ucraina fără permisiunea Chişinăului, pentru a avea "firman" de la Guvern trebuie să achiţi în contul acelui Guvern impozite! Reiese de aici că regimul lui Smirnov va deveni o obuză pentru mediul de afaceri de la Tiraspol, acestora le va fi mai util să fie în componenţa RM, profitând de întreaga gamă de priorităţi în relaţiile comerciale externe cu Ucraina şi UE, fără a fi supuşi pericolului impozitării duble!Numai că este aici un "DAR": nu ştie nimeni care este cota parte a familiei Smirnov în economia transnistreană? Nici lui Smirnov nu i-ar conveni să-şi păstreze regimul? Eu cred că soluţia cea mai "onorabilă" pentru Smirnov în dorinţa de a păstra în bugetul propriu impozitele venite de la agenţii economici transnistreni ar fi acceptarea statutului de autonomie cu privilegii largi, aceasta ar implica cedări enorme în favoarea Chişinăului şi renunţarea la retorica aberantă despre "independenţă"! Aceasta ar însemna instituirea controlului efectiv al autorităţilor moldovene în stânga Nistrului. Iată de ce eu consider că procesul demarat este o victorie importantă a Chişinăului în faţa separatismului.Cadoul pe care ni-l face Ucraina.Demararea procesului de demarcare a graniţei de est dintre Ucraina şi Moldova a fost tratată confuz la Tiraspol, Smirnov a avut tupeul să afirme că întreg procesul se derulează în urma înţelegerilor pa care le-a avut în urma vizitei de la Kiev care a efectuato la finele lu decembrie. De fapt liderul transnistrean a fost invitat şi pus în faţa faptului împlinit! Liderii transnistreni au avut tupeul să afirme chiar că sunt parte a acestui proces, nu ştiu de ce, însă acest proces se realizeză doar între Ucraina şi Republica Moldova. Este o victorie a diplomaţiei moldoveneşti, acceptul Kievului de a pune în mâna Chişinăului un as reprezintă un exemplu bun de profit politic de pe urma intereselor ucraineşti în relaţiile cu Uniunea Europenă şi SUA. Iniţial evenimentul era planificat la un nivel şi mai important: cu participarea preşedinţilor celor două ţări, totuşi contează mai mult efectele. Cu toate că la Kiev nu va mai fi un preşedinte care este gata să răspundă tutror mesajelor SUA şi UE, în relaţia cu RM guvernarea care se va instala după alegeri în Ucraina va fi orientată să ia în consideraţie părerea celor două forţe mai mult decât cea a Rusiei. Din păcate, guvernarea lui Voronin nu a ştiut să valorifice din 2005 încoace situaţia prielnică de la Kiev. Acum Ucraina este dispusă să pună Tiraspolul în faţa unui blocaj atât pe hartă cât şi în cadrul formatului 5+2, argumentul că aceasta ar putea afecta relaţia Ucrainei cu Rusia pare să nu mai fie actual.Perspective de reglementare şi contextul geopolitic.Recent analistul Vitalii Kulik a indicat patru căi posibile de evoluţie a conflictului transnistrean, drept concluzie esenţială aş nota irealismul unei potenţiale absorbţii a Transnistriei de către Ucraina, soluţie pe care încearcă să o împingă unii formatori de opinie (propagandă) ruşi. Statul vecin nu are interesul să înglobeze regiunea separatistă a Republicii Moldova, ar însemna prea mari pericole pe plan intern: separatismul în Crimea şi alte regiuni cu locuitori preponderent vorbitori de rusă, realţii proaste cu Uniunea Europenă şi SUA, izolarea din partea structurilor inernaţionale ş.a. Rusia cheltuie anual sute de milioane de euro pentru a menţine funcţionalitatea Transnistriei, spre deosebire de Osetia de Sud, Federaţia Rusă nu dispune de frontieră comună cu RM, aceasta include cheltuieli enorme pentru susţinerea contingentului militar şi acordarea de suport economic. Republica Moldova suportă perderi mai mici din cauza conflictului transnistrean comparativ cu Rusia. Era sferelor de influenţă bazate pe prezenţa militară a dispărut începând cu finele anilor '70 a secolului trecut, Federaţia Rusă a înţeles că lupta internaţională se duce pe plan economic. Cheltuielile enorme pentru menţinerea conflictelor în Caucaz are drept finalitate încercarea de a zădărnici nişte proiecte foarte importante în domeniul energetic care sunt în stare să scadă rolul Rusiei pe plan european. Transnistria nu oferă asemenia perspective, oferă doar iritarea din partea UE şi SUA, cheltuieli enorme de la buget şi cam atât. Perspectiva independenţei Transnistriei şi a încadrării acesteia în Federaţia Rusă ar însemna doar cheltuieli şi mai mari, pe care Rusia nu şi le poate permite, realţii şi mai proaste pe plan internaţional şi creşterea curentului anti-rus în Ucraina. Drept urmare, cel mai util pentru Kremlin ar fi menţinerea de status-quo, dar aceasta implică cheltuieli în continuu, acestea ar trebui să crească şi mai mult în cazul care Chişinăul şi Kievul vor impune transferul de impozite la bugetul RM. Cât de fantastic nu ar părea, dar unica soluţie reală a conflictului transnistrean este reintegrarea ţării prin revenirea zonei de est în calitate de autonomie sau nu numaidecât. Acest lucru va implica "europenizarea conflictului", adică un program larg de acţiuni de reintegrare cu susţinere financiară internaţională. La momentul actual, Rusia este total debusolată de activismul părţii moldovene şi a factorilor europeni, americani şi ucraineni în soluţionarea conflictului. Bunăvoinţa Kievului este dictată, cel mai probabil, de necesitatea unor relaţii bune cu fiananţatorii internaţionali (FMI, SUA, UE). Mişcările diplomaţiei ruse: vizita vice-ministrului, readucerea în memorie a practicilor cu interzicerea importului de mărfuri, etc. arată că Moscova este în căutarea unei strategii pe viitor în legătură cu Transnistria. Diplomaţii ruşi sunt puşi într-o situaţie dificilă deoarece evoluţiile actuale implică relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, or Rusia a recunoscut integritatea RM! De fapt, Rusia hotărăşte cât mai întinde cu cheltuielile pentru menţinerea zonei de conflict şi cum să câştige cât mai mult de pe urma retragerii trupelor şi susţinerii oferite lui Smirnov, adică ce beneficii să ceară de la SUA, UE, RM.Despre oameni.Anul acesta un mare număr de tineri care s-au născut într-o Moldovă dezintegrată vor atinge majoratul, mulţi dintre aceştia nu mai au percepţia Republicii Moldova ca Patrie, ei sunt rodul propagandei de tip kgb-ist care funcţionează în stânga Nistrului. Strategia de a construi o Moldovă atractivă pentru transnistreni înseamnă nu altceva decât faptul că oamenii de rând, reprezentanţii mediului de afaceri trebuie să se opună deschis regimului şi armatei de ocupaţie şi să ceară reîntregirea ţării. Cum facem cu aceşti oameni? Câte vieţi va costa debarcarea lui Smirnov? Cum va proceda Rusia în cazul în care cetăţenii transnistreni nu vor mai dori prezenţa armatei străine pe teritoriul său? Cum vom eradica efectele propagandei ruseşti? Cum să facem pentru a nu repeta greşelile trecutului? Cum e să privim liniştiţi cum oamenii din satele de peste Nistru vor trăi şi mai greu numai din cauză că Chişinăul va impune restricţii economice şi va cere ca impozitele să fie achitate la bugetul de stat, având scopuri nobile drept finalitate? Cum ne învăţăm să călcăm pe inimă şi să mergem înainte, consolândune cu gândul că efectul pe termen lung va fi benefic? Conflictul transnistrea gândit de nişte genii ai răului ne va crea încă multe dureri de suflet.
Reflecţii pe marginea problemei transnistreneS-a realizat: a fost dat start procesului de demarcare a sectorului estic de frontieră moldo-ucraineană! Ministrul ucrainean a vorbit într-o română impecabilă, el fiind originar din sudul Basarabiei. Despre semnificaţiile acestui eveniment şi perspectivele evoluţiei problemei transnistrene vreau să scriu câteva gânduri, despre situaţia actuală, despre variantele de viitor care sunt vehiculate şi despre oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.Românii în întregime, dar şi mai mult moldovenii, au ce au cu râurile! Ba Prutul, ba Nistrul devin factori care rup familii, crează vămi, pun în dificultate circulaţia de oameni, informaţii, valori şi bunuri materiale. Alta e problema că, de fiecare dată, pe acei români, ucraineni, ruşi, evrei şi alţii care locuiau satele şi urbele de pe malurile celor două: Porata şi Tyras! Deloc întâmplător: fiecare ruptură nouă era hotărâtă şi în capitala unui stat poporul căuia nici nu ne este vecin! Conflictul millitar din anul 1992, început încă de la mijlocul anilor '80 prin capurile specialiştilor din KGB-ul sovietic: Transnistria, la fel ca şi Găgăuzia, conflictul pe baze lingvistice din oraşele Moldovei, la fel ca şi conflictele din Caucaz şi Asia Centrală, cu unele tentative similare în Ţările Baltice şi Ucraina - au constituit parte componentă a strategiei de menţinere a acestor regiuni în zona de influenţă a Kremlinului. Noi - cetăţenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului suntem victime ale unor provocări deosebit de cinice, atît! Nu mai scriu azi despre trecut, sunt istoric, de aia urăsc istoria! Voi vorbi despre actualitate şi apoi despre viitor!Despre actualitate. "Cepul" discuţiilor în jurul problemei transnistrene a fost dat anul trecut chiar în plină campanie electorală, cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea conflictului militar. Tot atunci, prin intermediul lui Dorin Chirtoacă a fost formulat principiul în baza căruia se poate obţine un careva rezultat în soluţionarea conflictului: Moldova trebuie să devină un stat atractiv pentru cetăţenii de pe malul stâng, prin edificarea statului de drept, creşterea nivelului calităţii vieţii, adică prin eradicarea sărăciei şi integrarea europeană vom putea atrage de partea Chişinăului cetăţenii din Transnistria. După 8 ani de pas bătut pe loc, necesitatea creării unei strategii noi în domeniu era evidentă, cea enunţată de către tânărul primar a capitalei a fost acceptată drept cea mai eficientă, era evident, nu a fost reinventarea bicicletei, a fost preluată şi de alţi concurenţi din fosta opoziţie, acum este la baza strategiei actualei conduceri: paralel cu integrarea europenă şi creşterea nivelului de trai, cetăţenii din raioanele de est vor dori să locuiască în RM. Bun, dar ce riscuri implică aceasta? Care sunt activităţile paralele? Printre activităţile paralele sunt: creşterea gradului de integrare a mediului de afaceri da pe cele două maluri, nclusiv achitarea impozitelor din partea companiilor transnistrene la bugetul RM, sporirea susţinerii din partea Ucrainei, internaţionalizarea cât mai activă a conflictului, implicarea Rusiei în negocieri directe şi sincere. Unul dintre scopurile RM este de a arăta cetăţenilor din Transnistria că "statul" lui Smirnov este ineficient, anume în acest sens se încearcă impunerea controlului asupra activităţilor economice externe a firmelor transnistrene. Atunci când graniţa va fi demarcată, nimeni nu va putea exporta ceva în Ucraina fără permisiunea Chişinăului, pentru a avea "firman" de la Guvern trebuie să achiţi în contul acelui Guvern impozite! Reiese de aici că regimul lui Smirnov va deveni o obuză pentru mediul de afaceri de la Tiraspol, acestora le va fi mai util să fie în componenţa RM, profitând de întreaga gamă de priorităţi în relaţiile comerciale externe cu Ucraina şi UE, fără a fi supuşi pericolului impozitării duble!Numai că este aici un "DAR": nu ştie nimeni care este cota parte a familiei Smirnov în economia transnistreană? Nici lui Smirnov nu i-ar conveni să-şi păstreze regimul? Eu cred că soluţia cea mai "onorabilă" pentru Smirnov în dorinţa de a păstra în bugetul propriu impozitele venite de la agenţii economici transnistreni ar fi acceptarea statutului de autonomie cu privilegii largi, aceasta ar implica cedări enorme în favoarea Chişinăului şi renunţarea la retorica aberantă despre "independenţă"! Aceasta ar însemna instituirea controlului efectiv al autorităţilor moldovene în stânga Nistrului. Iată de ce eu consider că procesul demarat este o victorie importantă a Chişinăului în faţa separatismului.Cadoul pe care ni-l face Ucraina.Demararea procesului de demarcare a graniţei de est dintre Ucraina şi Moldova a fost tratată confuz la Tiraspol, Smirnov a avut tupeul să afirme că întreg procesul se derulează în urma înţelegerilor pa care le-a avut în urma vizitei de la Kiev care a efectuato la finele lu decembrie. De fapt liderul transnistrean a fost invitat şi pus în faţa faptului împlinit! Liderii transnistreni au avut tupeul să afirme chiar că sunt parte a acestui proces, nu ştiu de ce, însă acest proces se realizeză doar între Ucraina şi Republica Moldova. Este o victorie a diplomaţiei moldoveneşti, acceptul Kievului de a pune în mâna Chişinăului un as reprezintă un exemplu bun de profit politic de pe urma intereselor ucraineşti în relaţiile cu Uniunea Europenă şi SUA. Iniţial evenimentul era planificat la un nivel şi mai important: cu participarea preşedinţilor celor două ţări, totuşi contează mai mult efectele. Cu toate că la Kiev nu va mai fi un preşedinte care este gata să răspundă tutror mesajelor SUA şi UE, în relaţia cu RM guvernarea care se va instala după alegeri în Ucraina va fi orientată să ia în consideraţie părerea celor două forţe mai mult decât cea a Rusiei. Din păcate, guvernarea lui Voronin nu a ştiut să valorifice din 2005 încoace situaţia prielnică de la Kiev. Acum Ucraina este dispusă să pună Tiraspolul în faţa unui blocaj atât pe hartă cât şi în cadrul formatului 5+2, argumentul că aceasta ar putea afecta relaţia Ucrainei cu Rusia pare să nu mai fie actual.Perspective de reglementare şi contextul geopolitic.Recent analistul Vitalii Kulik a indicat patru căi posibile de evoluţie a conflictului transnistrean, drept concluzie esenţială aş nota irealismul unei potenţiale absorbţii a Transnistriei de către Ucraina, soluţie pe care încearcă să o împingă unii formatori de opinie (propagandă) ruşi. Statul vecin nu are interesul să înglobeze regiunea separatistă a Republicii Moldova, ar însemna prea mari pericole pe plan intern: separatismul în Crimea şi alte regiuni cu locuitori preponderent vorbitori de rusă, realţii proaste cu Uniunea Europenă şi SUA, izolarea din partea structurilor inernaţionale ş.a. Rusia cheltuie anual sute de milioane de euro pentru a menţine funcţionalitatea Transnistriei, spre deosebire de Osetia de Sud, Federaţia Rusă nu dispune de frontieră comună cu RM, aceasta include cheltuieli enorme pentru susţinerea contingentului militar şi acordarea de suport economic. Republica Moldova suportă perderi mai mici din cauza conflictului transnistrean comparativ cu Rusia. Era sferelor de influenţă bazate pe prezenţa militară a dispărut începând cu finele anilor '70 a secolului trecut, Federaţia Rusă a înţeles că lupta internaţională se duce pe plan economic. Cheltuielile enorme pentru menţinerea conflictelor în Caucaz are drept finalitate încercarea de a zădărnici nişte proiecte foarte importante în domeniul energetic care sunt în stare să scadă rolul Rusiei pe plan european. Transnistria nu oferă asemenia perspective, oferă doar iritarea din partea UE şi SUA, cheltuieli enorme de la buget şi cam atât. Perspectiva independenţei Transnistriei şi a încadrării acesteia în Federaţia Rusă ar însemna doar cheltuieli şi mai mari, pe care Rusia nu şi le poate permite, realţii şi mai proaste pe plan internaţional şi creşterea curentului anti-rus în Ucraina. Drept urmare, cel mai util pentru Kremlin ar fi menţinerea de status-quo, dar aceasta implică cheltuieli în continuu, acestea ar trebui să crească şi mai mult în cazul care Chişinăul şi Kievul vor impune transferul de impozite la bugetul RM. Cât de fantastic nu ar părea, dar unica soluţie reală a conflictului transnistrean este reintegrarea ţării prin revenirea zonei de est în calitate de autonomie sau nu numaidecât. Acest lucru va implica "europenizarea conflictului", adică un program larg de acţiuni de reintegrare cu susţinere financiară internaţională. La momentul actual, Rusia este total debusolată de activismul părţii moldovene şi a factorilor europeni, americani şi ucraineni în soluţionarea conflictului. Bunăvoinţa Kievului este dictată, cel mai probabil, de necesitatea unor relaţii bune cu fiananţatorii internaţionali (FMI, SUA, UE). Mişcările diplomaţiei ruse: vizita vice-ministrului, readucerea în memorie a practicilor cu interzicerea importului de mărfuri, etc. arată că Moscova este în căutarea unei strategii pe viitor în legătură cu Transnistria. Diplomaţii ruşi sunt puşi într-o situaţie dificilă deoarece evoluţiile actuale implică relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, or Rusia a recunoscut integritatea RM! De fapt, Rusia hotărăşte cât mai întinde cu cheltuielile pentru menţinerea zonei de conflict şi cum să câştige cât mai mult de pe urma retragerii trupelor şi susţinerii oferite lui Smirnov, adică ce beneficii să ceară de la SUA, UE, RM.Despre oameni.Anul acesta un mare număr de tineri care s-au născut într-o Moldovă dezintegrată vor atinge majoratul, mulţi dintre aceştia nu mai au percepţia Republicii Moldova ca Patrie, ei sunt rodul propagandei de tip kgb-ist care funcţionează în stânga Nistrului. Strategia de a construi o Moldovă atractivă pentru transnistreni înseamnă nu altceva decât faptul că oamenii de rând, reprezentanţii mediului de afaceri trebuie să se opună deschis regimului şi armatei de ocupaţie şi să ceară reîntregirea ţării. Cum facem cu aceşti oameni? Câte vieţi va costa debarcarea lui Smirnov? Cum va proceda Rusia în cazul în care cetăţenii transnistreni nu vor mai dori prezenţa armatei străine pe teritoriul său? Cum vom eradica efectele propagandei ruseşti? Cum să facem pentru a nu repeta greşelile trecutului? Cum e să privim liniştiţi cum oamenii din satele de peste Nistru vor trăi şi mai greu numai din cauză că Chişinăul va impune restricţii economice şi va cere ca impozitele să fie achitate la bugetul de stat, având scopuri nobile drept finalitate? Cum ne învăţăm să călcăm pe inimă şi să mergem înainte, consolândune cu gândul că efectul pe termen lung va fi benefic? Conflictul transnistrea gândit de nişte genii ai răului ne va crea încă multe dureri de suflet.
Ucraina - reload...
Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate! Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.
Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate! Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.
Rata lui Turcan şi pusca lui Resetnicov
Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi! Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică! "Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"
Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi! Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică! "Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"
Cine cenzurează ştirile Unimedia?
Acu vre-o jumătate de an am întâlnit pe Internet o poză fenomenală unde erau prezentaţi Vasile Botnaru, Oxana Iuteş, Angela Gonţa şi alţi jurnalişti de vază din Moldova, pe lângă aceasta era scris: "Ei scriu ştirile Unimedia". Se făcea aluzie la faptul că redacţia portalului numit prelua ştiri din diverse surse şi le plasa pe site şi nu "producea" ştiri. Cum ştim deja cine "produce", de fapt, noutăţile de pe unimedia.md, Ar fi interesant să cunoaştem şi cine cenzurează aceste ştiri. În perioada guvernării comuniste portalul numit avea mari probleme din cauza intervenţiei reprezntanţilor SIS şi MAI, a fost bruiat etc.. S-ar părea că, odată cu căderea PCRM, ar fi cazul să dispară şi orice gen de cenzură politică ep unimedia, se părea că acest site va deveni adevărat paradis de obiectivitate şi libertate! Astăzi, încă o dată, am trăit nefericirea să cunosc că nu e aşa!Pe la amiază am văzut pe Facebook un link plasat de Oleg Ciubotaru, eu şi încă 14 oameni am dat like, apoi au apărut şi discuţii aprinse (20 comentarii). Linkul era unul ce făcea legătură cu blogul "Curat murdar SRL", de fapt, un articol ce continua o discuţie iniţiată de Andrei Benimeţkii pe marginea materialelor obţinute de către jurnalista Publika TV, Victoria Kriukova. Mi-a părut foarte interesant subiectul şi l-am citit, şi mai mult mi-a plăcut apelul dat la finele articolului de pe www.curatmurdarsrl.com: "Pot numai să mă întreb, cât mai au postul TV cu cel mai mare număr de vizitatori pe site-ul lor, portalul de ştiri nr.1 din moldova, etc… să ne hrănească cu violuri şi creste despicate de topoare?"Aici se face aluzie la ProTv Chişinău care nu ezită în fiece săptămână să anunţe telespectatorii că "şi săptămâna aceasta, protv.md a fost cel mai vizitat din Moldova, deşi oţi ştiu că cel mai vizitat e google! Iar portalul pomenit.. corect - unimedia, care ne dă de priceput chiar din start că "e cel mai tare, frate!". Cei de la Unimedia au preluat articolul dat şi l-au plasat la secţia "blogosfera", aşa cum fac de fiecare dată când apar articole simpatice pe bloguri. Uite că au plasat totul în afară de pasajul inserat mai sus! Mă întreb acu: oare poate fi critic şi echidistant cineva care renunţă să publice critici la prpria adresă?!No ofense, băieţi, dar nu pentru asta aţi suportat represiile regimului!P.S. Fraţilor, am o idee bună de colaj la articol dar sunt în Bucureşti şi nu am photoshop şi nu-l pot face, cine mă ajută? Daţi o mână de ajutor unui biet om!
Şocant: Transnistria bază pentru spionii ruşi!
Pe 27 ianuarie, colaboratorii Serviciului de Securitate din Ucraina au reţinut un grup de spioni a FSB-ului rus, aceştia urmau să primească informaţii secrete de la un cetăţean ucrainean. Ulterior s-a stabilit că aceştia erau escortaţi de un ofiţer din cadrul grupului de menţinere a păcii din Transnistria. Războiul mediatic pe marginea acestui caz între serviciile secrete rus şi ucrainean deja e în toi. Cazul are posibilitatea să devină unul din cele mai mari sondaje de spionaj în spaţiul post-sovietic. În context electoral poate fi considerat un cadou din partea lui Iuşcenco pentru Timoşenko.Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!
Vizita premierului la Kiev
Ieri pe după amiază străzile care intersectează str. Bucureşti au fost blocate timp de minute bune, nu puteai nici măcar să traversezi strada. Apoi din direcţia străzii Alecsandri şi-a făcut apariţia un Jeep al poliţiei urmat de un altul cu numere de înmatriculare RM G 002, urmat de un BMW al servicilui Pază de Stat. "Vine Filat de la Kiev" - am priceput eu. Ce nu mi-a plăcut din start este faptul că de pe la Anul Nou tot observ că se practică blocarea străzilor pe parcursul persoanelor de stat, nu - dacă e vorba de delegaţii oficiale - poftim, dar de girofare urlând şi poliţişti blocând străzi m-am cam dezvăţat, nu ţin minte aşa tam-tam de pe timpul lui Tarlev, Voronin şi Greceanîi obişnuiau să treacă puţin mai neobservaţi, mai pe ocolite.Bravul democrat Lupu, la fel avea asemenia obiceiuri pur "social-democrate de stânga" în perioada cât a fost în fruntea Parlamentului! Apoi m-am gândit că nu o fi atât de rău şi că ar fi bine să circule şi Ghimpu aşa, poate în aşa mod nu ar mai apărea pe neprins de veste că de sub pământ când nu îl aşteaptă nimeni. Apoi zic să-i dăm un escort şi primarului, dar nu - escort nu, să fie blocate străzile să circule mai uşor să-i poată prinde pe toţi funcţionarii corupţi! Se vede că mare plăcere îi face să-i dea afară, dar tot îi par puţini.Realizările vizitei la KievPrintre rezultatele viziteila Kiev: 1. Semnarea acordului de partene
riat în domeniul politicilor de tineret; 2. Reconfirmarea acordurilor pe problema proprietăţilor RM pe teritoriul Ucrainei; 3.Acordul preliminar privind livrarea energiei electrice din Ucraina; 4. Promisiunea de a înlătura orice restricţii la circulaţia persoanelor şi mărfurilor; 5. Finita la Palanca - cam astea sunt subiectele pe care le-a "mozolit" presa.Eu aş adăuga încă ceva: premierul ucrainean a accentuat importanţa şi pentru Ucraina a demarcării frontierei pe segmentul transnistrean, a dat de înţeles că până la finele lunii va fi gata. Graba este explicată prin cerinţele înaintate de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind semnarea Tratatului de Asociere a Ucrainei cu UE. Plus aş remarca şi iniţiativa premierului moldovean de a pune în discuţie situaţia diasporelor din ambele state.Ce înseamnă astea pentru noi? 1. Drumul de la
Palanca este proprietatea Ucrainei şi punct, aici trebuie să-i mulţumim lui Voronin că este Voronin şi este "mai prost ca probca" în ce ţine de diplomaţie şi drept internaţional! În schimbul renunţării la pretenţiile pentru sectorul de drum, Ucraina a renunţat la pretenţiile pentru averea RM pe teritoriul său.2. Va creşte rolul importului de energie electrică din Ucraina, aceasta va diminua dependenţa de Centrala Electro-Termică Moldovenească, deci - de Smirnov!3. Demarcarea sectorului estic a graniţei moldo-ucrainene se va realiza până la finele acestei luni, Smirnov poate da cu pumnii în propria faţă!4. Între echipele guvernamentale de la Kiev şi Chişinău s-a creat o adevărată prietenie, Filat cu Leancă şi Poroşenko, ca nişte basarabeni adevăraţi, parcă sunt fraţi de cruce! Filat se uită cu nişte ochi la Timoşenko parcă vrea să-i spună: "lasă fată-hăi treaba asta cu Ianukovici şi hai cu mine la Chişinău că-i facem praf pe toţi acolo!", poţi să înţelegi un bărba t la 40 care se întâlneşte cu personajul recunoscut de curând cel mai frumos lider de ţară din lume, eu aş mai adăuga şi unul din cei mai periculoşi dacă îl ai ca oponent!Ce nu mi-a plăcutDeşi s-au discutat probleme de colaborare în domenii care au conducători direcţi în Guvernul Republicii Moldova: tineret - există minister, importul de energie electrică - ANRE, reprezentanţii acestor instituţii nu au fost incluşi în componenţa delegaţiei. Domnul premier ar fi cazul să înţeleagă că un guvern de coaliţie nu înseamnă miniştri de la multe partide şi realizări numai de la unul, asemenia comportament care durează practic de la investirea Guvernului poate afecta irecuperabil AIE.Presa despre vizităÎn ajunul vizitei delegaţiei moldoveneşti la Kiev s-a vehiculat că ar fi vorba de un punct din campania electorală a actualului premier ucrainean. Pentru a vedea dacă a fost sau nu aşa am analizat ce a scris şi arătat presa ucraineană despre acest eveniment. Iată ce am găsit, am analizat doar câteva dintre cele mai importante surse de informare în masă:Cel mai vizionat canal TV - Inter a scris doar despre faptul că "Premierul Filat vine la Kiev şi va discuta....", şi că "Premierul Timoşenko a remarcat importanţa demarcării graniţei pentru relaţiile cu UE ca un pas necesar pentru a începe o nouă etapă în negocierea regimului fără vizepentru cetăţenii ucraineni";O altă sursă deosebit deimportantă emisiunea TSN a canalului 1+1, a dat o amplă analiză despre beneficiile comune din importul de energie electrică din Ucraina spre Moldova.Cea mai importantă agenţie de ştiri UNIAN a prezentat fugitiv cele mai importante momente ale vizitei sub formă deosebit de laconică, o frază gen "Ucraina şi Moldova au semnat un acord de parteneriat în domeniul tineretului", cinci ştiri din peste 200, dintre care peste 50 au beneficiat de articole ample.Niciunul dintre ziarele importante nu au scris, cel puţin deocamdată, despre vizita de ieri.Concluzii: vizita premierului moldovean nu a intrat nici în top 20 a evenimentelor ucrainene de ieri, mult mai importante au fost: disputele din Rada Supremă, nedorinţa lui Ianukovici de a participa la dezbateri, meciul următor a echipei Şahtar Doneţk. Astfel, vizita lui Filat la Kiev nu a constituit un punct din campania electorală a Iuliei Timoşenko. Totuşi, reieşind din euforia presei de la Chişinău, această vizită a constituit încă un punct dintr-o campanie electorală, dar nu în Ucraina ci în Moldova, campania electorală a lui Vlad Filat care a început chiar în ziua investirii acestuia în funcţia de premier. Apariţia aproape omniprezentă şi promovarea agresivă a imaginii premierului moldovean în presă sunt semne clare a unei campanii electorale în plină desfăşurare!Dacă e bine sau nu? Bine că poate omul, are bani şi dorinţă, mai rău de alţii care dorm! Între timp campania electorală din Ucraina s-a precipitat definitiv, voi posta azi un comentariu despre ultimile evoluţii.Foto: pldm.md şi mae.kiev.ro
riat în domeniul politicilor de tineret; 2. Reconfirmarea acordurilor pe problema proprietăţilor RM pe teritoriul Ucrainei; 3.Acordul preliminar privind livrarea energiei electrice din Ucraina; 4. Promisiunea de a înlătura orice restricţii la circulaţia persoanelor şi mărfurilor; 5. Finita la Palanca - cam astea sunt subiectele pe care le-a "mozolit" presa.Eu aş adăuga încă ceva: premierul ucrainean a accentuat importanţa şi pentru Ucraina a demarcării frontierei pe segmentul transnistrean, a dat de înţeles că până la finele lunii va fi gata. Graba este explicată prin cerinţele înaintate de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind semnarea Tratatului de Asociere a Ucrainei cu UE. Plus aş remarca şi iniţiativa premierului moldovean de a pune în discuţie situaţia diasporelor din ambele state.Ce înseamnă astea pentru noi? 1. Drumul de la
Palanca este proprietatea Ucrainei şi punct, aici trebuie să-i mulţumim lui Voronin că este Voronin şi este "mai prost ca probca" în ce ţine de diplomaţie şi drept internaţional! În schimbul renunţării la pretenţiile pentru sectorul de drum, Ucraina a renunţat la pretenţiile pentru averea RM pe teritoriul său.2. Va creşte rolul importului de energie electrică din Ucraina, aceasta va diminua dependenţa de Centrala Electro-Termică Moldovenească, deci - de Smirnov!3. Demarcarea sectorului estic a graniţei moldo-ucrainene se va realiza până la finele acestei luni, Smirnov poate da cu pumnii în propria faţă!4. Între echipele guvernamentale de la Kiev şi Chişinău s-a creat o adevărată prietenie, Filat cu Leancă şi Poroşenko, ca nişte basarabeni adevăraţi, parcă sunt fraţi de cruce! Filat se uită cu nişte ochi la Timoşenko parcă vrea să-i spună: "lasă fată-hăi treaba asta cu Ianukovici şi hai cu mine la Chişinău că-i facem praf pe toţi acolo!", poţi să înţelegi un bărba t la 40 care se întâlneşte cu personajul recunoscut de curând cel mai frumos lider de ţară din lume, eu aş mai adăuga şi unul din cei mai periculoşi dacă îl ai ca oponent!Ce nu mi-a plăcutDeşi s-au discutat probleme de colaborare în domenii care au conducători direcţi în Guvernul Republicii Moldova: tineret - există minister, importul de energie electrică - ANRE, reprezentanţii acestor instituţii nu au fost incluşi în componenţa delegaţiei. Domnul premier ar fi cazul să înţeleagă că un guvern de coaliţie nu înseamnă miniştri de la multe partide şi realizări numai de la unul, asemenia comportament care durează practic de la investirea Guvernului poate afecta irecuperabil AIE.Presa despre vizităÎn ajunul vizitei delegaţiei moldoveneşti la Kiev s-a vehiculat că ar fi vorba de un punct din campania electorală a actualului premier ucrainean. Pentru a vedea dacă a fost sau nu aşa am analizat ce a scris şi arătat presa ucraineană despre acest eveniment. Iată ce am găsit, am analizat doar câteva dintre cele mai importante surse de informare în masă:Cel mai vizionat canal TV - Inter a scris doar despre faptul că "Premierul Filat vine la Kiev şi va discuta....", şi că "Premierul Timoşenko a remarcat importanţa demarcării graniţei pentru relaţiile cu UE ca un pas necesar pentru a începe o nouă etapă în negocierea regimului fără vizepentru cetăţenii ucraineni";O altă sursă deosebit deimportantă emisiunea TSN a canalului 1+1, a dat o amplă analiză despre beneficiile comune din importul de energie electrică din Ucraina spre Moldova.Cea mai importantă agenţie de ştiri UNIAN a prezentat fugitiv cele mai importante momente ale vizitei sub formă deosebit de laconică, o frază gen "Ucraina şi Moldova au semnat un acord de parteneriat în domeniul tineretului", cinci ştiri din peste 200, dintre care peste 50 au beneficiat de articole ample.Niciunul dintre ziarele importante nu au scris, cel puţin deocamdată, despre vizita de ieri.Concluzii: vizita premierului moldovean nu a intrat nici în top 20 a evenimentelor ucrainene de ieri, mult mai importante au fost: disputele din Rada Supremă, nedorinţa lui Ianukovici de a participa la dezbateri, meciul următor a echipei Şahtar Doneţk. Astfel, vizita lui Filat la Kiev nu a constituit un punct din campania electorală a Iuliei Timoşenko. Totuşi, reieşind din euforia presei de la Chişinău, această vizită a constituit încă un punct dintr-o campanie electorală, dar nu în Ucraina ci în Moldova, campania electorală a lui Vlad Filat care a început chiar în ziua investirii acestuia în funcţia de premier. Apariţia aproape omniprezentă şi promovarea agresivă a imaginii premierului moldovean în presă sunt semne clare a unei campanii electorale în plină desfăşurare!Dacă e bine sau nu? Bine că poate omul, are bani şi dorinţă, mai rău de alţii care dorm! Între timp campania electorală din Ucraina s-a precipitat definitiv, voi posta azi un comentariu despre ultimile evoluţii.Foto: pldm.md şi mae.kiev.ro
Ai noştri la Kiev
Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.Foto: pn.mk.ua
Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.Foto: pn.mk.ua
Ecouri baltice la Tiraspol?
Site-urile şi agenţiile de ştiri din întreaga lume au făcut astăzi mare agitaţie în jurul protestelor masive care s-au desfăşurat la Kaliningrad şi în alte oraşe ruseşti. Ce semnificaţie pentru Republica Moldova ar putea avea situaţia creată în Rusia şi în enclava de pe ţărmul baltic în particular.Protestele de astăzi sunt o confirmare a faptului că spiritul de insatisfacţie şi potenţial de protest în societatea rusă a crescut, pe lângă nemulţumirile cauzate de încălcările frecvente a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de politica externă agresivă şi alte tendinţe dictatoriale ale regimului condus de către premierul Putin, un aport esenţial în creşterea activismului cetăţenilor l-a adus criza economică. Creşterea ratei şomajului, a întreprinderilor falimentare, a preţurilor a trezit un real val de acţiuni de protest pe care Rusia nu le-a văzut de pe timpul lui Elţin. Nu întâmplător cel mai expresiv nemulţămirea s-a manifestat în enclava vestică, acest fapt a scos în evidenţă o serie de probleme legate de regiunea Kaliningrad.Cea mai evidentă problemă este că Rusia nu mai pote întreţine funcţionarea normală a regiunii, cuprinse din toate părţile de statele UE în care nivelul de trai este mult mai înalt. Izolaţionismul rusesc de la Kaliningrad cost bugetul rus mulţi bani: pentru a contracara tendinţele separatiste şi exodul populaţiei în ţările UE, Federaţia Rusă trebuie să menţină nivelul de trai al populaţiei la un nivel decent. Pe la începutul anilor 2000 Kaliningrad era considerat o regiune foarte prosperă datorită injecţiilor masiva de bani de la buget. Extinderea UE şi criza economică au pus Rusia într-o situaţie foarte grea în ce priveşte asigurarea regiunii.La modul sigur, enclava vestică are o importanţă strategică prea mare pentru a putea fi părăsită de către Kremlin. Totuşi, ce ar spune plătitorii de impozite ruşi dacă ar afla că pe banii lor este menţinută funcţionalitate unor regiuni separatiste care nici nu le sunt parte componentă: Osetia, Abhazia, Transnistria, ce ar spune cetăţenii de rând dacă ar afla că scumpirile şi reducrile de salarii ar putea fi mai mici dacă guvernul lui Putin ar renunţa la menţinerea artificială a unor conflicte militare?La sigur - acest lucru îi deranjează şi pe strategii ruşi, ei înţeleg caracterul falimentar pentru economie al ideii de menţinere a unor enclave la distanţe mari. Situaţia regiunii Kaliningrad, la sigur va fi luată drept ptetext în crearea unei strategii noi pentru Transnistria, la care, cel mai probabil, se lucrează acum la Moscova. Faptul că Transnistria aduce Rusiei numai cheltuieli enorme şi perspectiva unui nou Kaliningrad pentru Kremlin este puţin favorabilă devine din ce în ce mai evident. Foto: nr2.ru
Site-urile şi agenţiile de ştiri din întreaga lume au făcut astăzi mare agitaţie în jurul protestelor masive care s-au desfăşurat la Kaliningrad şi în alte oraşe ruseşti. Ce semnificaţie pentru Republica Moldova ar putea avea situaţia creată în Rusia şi în enclava de pe ţărmul baltic în particular.Protestele de astăzi sunt o confirmare a faptului că spiritul de insatisfacţie şi potenţial de protest în societatea rusă a crescut, pe lângă nemulţumirile cauzate de încălcările frecvente a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de politica externă agresivă şi alte tendinţe dictatoriale ale regimului condus de către premierul Putin, un aport esenţial în creşterea activismului cetăţenilor l-a adus criza economică. Creşterea ratei şomajului, a întreprinderilor falimentare, a preţurilor a trezit un real val de acţiuni de protest pe care Rusia nu le-a văzut de pe timpul lui Elţin. Nu întâmplător cel mai expresiv nemulţămirea s-a manifestat în enclava vestică, acest fapt a scos în evidenţă o serie de probleme legate de regiunea Kaliningrad.Cea mai evidentă problemă este că Rusia nu mai pote întreţine funcţionarea normală a regiunii, cuprinse din toate părţile de statele UE în care nivelul de trai este mult mai înalt. Izolaţionismul rusesc de la Kaliningrad cost bugetul rus mulţi bani: pentru a contracara tendinţele separatiste şi exodul populaţiei în ţările UE, Federaţia Rusă trebuie să menţină nivelul de trai al populaţiei la un nivel decent. Pe la începutul anilor 2000 Kaliningrad era considerat o regiune foarte prosperă datorită injecţiilor masiva de bani de la buget. Extinderea UE şi criza economică au pus Rusia într-o situaţie foarte grea în ce priveşte asigurarea regiunii.La modul sigur, enclava vestică are o importanţă strategică prea mare pentru a putea fi părăsită de către Kremlin. Totuşi, ce ar spune plătitorii de impozite ruşi dacă ar afla că pe banii lor este menţinută funcţionalitate unor regiuni separatiste care nici nu le sunt parte componentă: Osetia, Abhazia, Transnistria, ce ar spune cetăţenii de rând dacă ar afla că scumpirile şi reducrile de salarii ar putea fi mai mici dacă guvernul lui Putin ar renunţa la menţinerea artificială a unor conflicte militare?La sigur - acest lucru îi deranjează şi pe strategii ruşi, ei înţeleg caracterul falimentar pentru economie al ideii de menţinere a unor enclave la distanţe mari. Situaţia regiunii Kaliningrad, la sigur va fi luată drept ptetext în crearea unei strategii noi pentru Transnistria, la care, cel mai probabil, se lucrează acum la Moscova. Faptul că Transnistria aduce Rusiei numai cheltuieli enorme şi perspectiva unui nou Kaliningrad pentru Kremlin este puţin favorabilă devine din ce în ce mai evident. Foto: nr2.ru
Primul post. Şi, din start, despre alegeri!
Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!Acum pe rând:1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.Scenarii post-electorale: În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani! Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!Impactul pentru Republica Moldova:Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!
Mă ţin de promisiune: vizita lui Băsescu!
Chiar a fost peste aşteptările mele în ceea ce priveşte multe domenii. Chiar în domeniul care-l consider cel mai important prestaţia a fost peste aşteptările mele, adică mult peste nimic!La Bucureşti, dar şi la Chişinău, au învăţat bine din greşelile de la zorii anilor '90! Chit că actualul preşedinte interimar a Republicii Moldova a trăit zi-cu-zi toată perioada de la constituirea mişcării de renaştere naţionale şi până la celebra trădare supremă a lui Roşca. Este prea trecut prin viaţă, prea implicat sufleteşte Ghimpu pentru a permite să-i fie furată din nou victoria consolidării relaţiei fireşti dintre românii de pe cele două maluri de "râu de 50 metri" - cum ar spune Constantin Cheianu. Poate pentru prima dată după realegere, l-am văzut pe Băsescu sincer, la maxim de sincer cât poate fi.Acu să le apuc pe rând:1. Nu sunt un admirator de-a lui Băsescu, chiar a făcut o grămadă de daune românilor din România, deşi după realegere, nu şi în cazul renumirii lui Boc, pare să fie un tip mai simpatic decât înainte.2. Sinceritatea părţii române s-a manifestat chiar în componenţa delegaţiei, cu excepţia lui Boc, toţi granzii PD-L de la guvernare (Videanu, Berceanu, Udrea, Blaga, senatorul Badea, Tomac care a devenit peste noapte şef şi mai mare) - o "declaraţie" explicită de intenţii serioase de a răspunde iniţiativei Chişinăului de a relansa nişte relaţii foarte bune dar bazate pe interese reale mai mult decât pe emoţii.3. La punctul ăsta citiţi-l mai întâi pe Cheianu, apoi zic: Băsescu a venit să-şi ceară scuze de la românii din Republica Moldova pentru 20 ani de inacţiune sau imitaţie de acţiuni reale. O să-mi sară poate unii în cap că "locuri la studii", că "scriitorii", că "cultură" - FLEACURI! Iată 100 mln, alte 130 din fonduri europene ce trebuie gestionate în comun, căi ferate, gazoducte, linii de energie electrică, poduri şi drumuri şi încă multe altele - iată asta se vede: "oameni serioşi"! Nu că aş fi eu atât de mercantil, dar am apucat să învăţ că nimic nu-i apropie pe fraţi mai mult decât brânza comună!4. Despre ceea ce doream să aud cel mai mult: în cadrul interviului acordat pentru ProTV, preşedintele român a vorbit şi despre susţinerea care va fi acordată de către România în procesul de Integrare Europeană a RM. Ce m-a agitat atât de mult? De data aceasta Băsescu nu doar a vorbit dar a şi dat de înţeles că înţelege ce înseamnă această susţinere! Au sunat clar: norme şi practici europene, implimentare, ajutor, transmite... Având în spate proiectele majore deja pornite, am tentaţia să consider că s-ar putea chiar să obţinem acest ajutor!Impresii:Chiar am îngheţat, spre amiază s-a oprit ninsoarea şi s-a răcit mult, nu am vrut să-i dau flori lui Băsescu, mă gândeam că mai bine le dau lui Ghimpu, dar aşa s-a primit. Pentru a nu încălca protocolul şi să mai provoc vre-un scandal i-am dat flori lui Băsescu.Impresii din România: chiar acum ascultam şi o emisiune de la una dintre televiziunile de ştiri din România, o tanti destul de obeză pentru a fi formator de opinie publică în domeniul politic îşi lucrează toţi galbenii primiţi de la domul Felix, trece prin presa de azi, sigur că a fost reabilitat şi subiectul - Republica Moldova, aud de unul, pare-se Ciutacu, că vezi că e criză dar Băse dă bani la "străini", că ce naiba ne trebuie nouă?! Deodată-mi aduc aminte de discuţii nesfârşite cu prietenii din România, aceleaşi concluzii: mai mulţi basarabeni percep că sunt români decît români care-i percep drept români! A sunat cu un mod aproape imperativ în legătură cu Republica Moldova: matuşka Rusie, Siberia etc.. Faptul că presa de la Bucureşti nu pricepe o boabă în ce se petrece în Republica Moldova, aceasta am văzut în aprilie, dar chiar aşa?! Acum mi-aduc aminte cum spun mulţi: "adevărul trebuie spus oamenilor din Moldova şi ei vor înţelege că sunt români!", sigur că vor înţelege, deja înţeleg mulţi, întrebarea mea este: Cine le va spune despre asta românilor din România? Dar, gata cu emoţiile deocamdată!Printr-o singură lovitură, Băsescu vrea să rupă Republica Moldova de la conexiunea sistemică cu estul şi să o conecteze la România, deci - Europa, conexiunea prin căi de comunicaţie şi transport, cu un rol special - transportul de resurse energetice. E ceva despre care am auzit doar de la Dorin Chirtoacă în campania electorală, chiar nu mă gândeam că pot fi realizate atât de repede. Nu vreau să dau hrană unor discuţii, dar îmi pare că vizita actuală şi toate proiectele derulate îl au ca unul dintre ctitori pe primarul de Chişinău! Un viitor pas ar fi lansarea unui nou bloc la centrala nucleară de la Cernavodă, asta ar asigura o reală independenţă energetică a RM, una comparabilă cu restul Europei.Am şi o impresie mai puţin bună! E bine că oamenii îşi exprimă sincer emoţiile şi părerile,e rău când oamenii poartă ochelari de cal! Există în Republica Moldova o sumedenie de oameni care doresc din tot sufletul unirea cu România, au tot dreptul! Dar atunci când există un număr şi mai mare de oameni care nu doresc aceasta, fie că au fost bine intoxicaţi de propaganda bolşevică sau cea voronistă, fie din alte motive, nu e deloc în folosul adepţilor unirii să acţioneze dur, cea de-a doua categorie se distanţează şi mai mult de la prima! Aceşti oameni ar fi cazul să înveţe de la Mihai Ghimpu. Unii vor spune că de ce să ne ascundem, suntem sinceri! Eu pot să răspund: cu sinceritatea voastră şi veţi rămâne!Unirea românilor o percep ca una spirituală, într-un spaţiu cultural, informaţional, economic, etc. comun! Iar cei care doresc numaidecât o unire într-un singur spaţiu politic îmi provoacă multe întrebări! Printr-o conjunctură fericită de circumstanţe, procesul de Integrare Europeană a RM coincide prin excelenţă cu apropiere de România. Nu vreau să creadă cineva că ceva de genul "nu mai vorbim despre unirea cu România deoarece ne integrăm în UE" este o tentativă de a unge ochii unioştilor şi anti-unioniştilor, asta e calea corectă pentru a împăca capra şi varza! Ambele grupări din societatea moldovenească se pot regăsi într-o asemenia formulă. Şi încă ceva, se crează de multe ori impresia că există unii pretinşi "patrioţi" care toarnă intens apă la moara comuniştilor prin acţiuni de extremă! Tare pute a KGB de la unii: de extremă dreaptă, pretinşi mari frontişti în trecut şi alţii! Foarte mult au dăunat aceştia celora care şi-au asumat misiunea pe care am descriso mai sus: "de a explica moldovenilor că sunt români"! - acestea nu au fost emoţii ci o analiză la calm.Puţine emoţii: sunt român, doresc să fiu integrat în comunitatea românească, să fiu în acelaşi spaţiu economic, cultural, să aleg liber unde să învăţ la Chişinău sau la Iaşi, să văd aceleaşi ştiri şi să nu stau trei ore în vamă. Unde este guvernul şi parlamentul? Nu mă deranjează absolut deloc dacă vor fi două, perspectiva integrării cu clasa politică de la Bucureşti nu mă bucură, nu-mi trebuie nici Iliescu, nici Geoană, nici Udrea, nici Mazăre, nu vreau pe unul ca Boc şef de Guvern, o fi poate bun pentru noi şi Băsescu, dar ca preşedinte al României, nu l-aş alege niciodată că preşedinte a ţării în care trăiesc! Mă simt mult mai comod cu Ghimpu şi cu Filat, primarul nostru îmi pare mult mai teafăr decât cel din Bucureşti, cu toate minusurile ei, clasa politică din Moldova e mai sănătoasă! Vreau unire între oameni, în sufletele oamenilor nu unire între politicieni şi mari afacerişti!Vizita s-a petrecut destul de bine, s-a terminat în Chişinău, las-să vadă şi Cahulul ce înseamnă drumuri blocate!
Pe scurt: despre vizita lui Băsescu.
Am îngheţat mult zilele astea, miercuri voi îngheţa şi mai mult! Am "onorifica misiune" de a participa la unele "activităţi de protocol" în cadrul vizitei preşedintelui român. Ce aştept eu de la vizita aceasta?Eu aştept ambuteiaje enorme şi să îngheţ bine!Ce aşteaptă Republica Moldova?Preşedintele României vine cu un întreg alai: toată floarea PDL-ului în frunte cu Udrea şi Videanu! Este o pretenţie serioasă de a manifesta intenţii deosebit de serioase în iniţierea unor proiecte concrete pe toate domeniile: economie, turism, infrastructură şi dezvoltare regională, nu mai vorbesc de Integrare Europeană! Totuşi, intenţii la nivel declarativ din partea lui Băsescu am avut deja cinci ani la rând! Acum este timpul oportun de a trece la acţiuni. La modul cel mai sigur, prima poziţie în colaboare trebuie să o ocupe rolul de avocat pe care şi l-a asumat România în procesul de Integrare Europeană a Republicii Moldova.Ce ar reprezenta acest rol? Părerea mea - 10% susţinere politică pe plan extern şi 90% ajutor instituţional în domeniul transmiterii normelor şi practicilor europene! Care va fi rezultatul vizitei? Eu voi îngheţa vre-o oră-două, Băsescu va negocia cu Ghimpu căile de susţinere a parcursului european a ţării noastre. Tudor Darie nu se va întâlni cu Băse, măcar că a vrut! De ce? Pentru că îi loh şi a vândut unimedia lui Vântu! Eu mă voi întâlni cu Băse, măcar că nu am vrut! De ce? Aşa s-a primit!
Generat în 0.069 secunde.