- Neaţa! A venit iarna! Trezirea! Hai, putorilor!!! Copiii deja taie lemne pe afară, da voi încă dormiţi...
Aşa o aud pe mama... parcă... Poate cauza e că nu am închis un ochi, că tot am cizelat scenariul pentru Potcoava de Aur, sau poate am aşteptat să văd cum vine iarna.... Ceea ce voiam să ştii e că nu am dormit, zăranie de ochi nu am închis....
Ce miros avea iarna în copilăria mea?! De bine. Un miros aparte. Nu am mai simţit aşa ceva niciodată. Nu-l identific nicăieri acum, dar ştiu că l-aş recunoaşte dacă ar fi să-l mai simt vreodată. Acum, iarna mea, miroase a scorţişoară... aşa am vrut eu să simt, a cald, a cer înorat, a temperaturi peste normă... a capucino... a iubire. Iarna mea miroase a multă muncă, dar şi a satisfacţie.
Ziua asta mai are miros de românime... Ziua milioanelor de români care şti cine sunt. De unde vin şi încotro se îndreaptă. Felicitări pentru toată lumea care ştie cîne este.
că tot am zis de "lumea care ştie cine este..."...
.....Zilele astea, mă întreba un suflet drag: "Pe tine nu te deranjează cînd cineva vorbeşte de rău de tine, sau scrie de rău... Nu vrei să te războieşti cu ei?! Nu te-au obosit?! Uite, mi-a zis cineva că se pronunţa o persoană depsre blogul tău foarte urît...."
ştii ce i-am zis?!
.... sunt lucruri în viaţa asta pe care eu, ca om matur, pot să le trec cu vederea. Sunt lucruri pe care, dacă sunt om întreg la cap trebuie să le accept, dar sunt lucruri, despre care ar fi bine să nu te pronunţi, pe care te sfătuiesc cu toată răbdarea să nu le atingi... Pentru că dacă le atingi, s-ar putea să dai faţă în faţă cu o căţea.
Zi despre mine ce vrei tu... ştiu că eşti obosit, rău plătit la servici, te-a lăsat nevasta, sau te înşeală soţul, treci prin lumea asta neobservat şi nu te recunoaşte nimeni pe stradă.... ai o mulţime de datorii şi nu ştii cum să încolţeşti o femeie care e mai sus decît tine... e clar tabloul clinic. Şi cum ziceam, zi ce vrei.... că sunt proastă şi nu pot să cînt, că nu arăt ca Natalia Gordienco... şi altele de astea. Orice.
Am să fiu "ora ta de terapie", dar nu te atinge de copilul meu, de familia mea şi de sora mea că-ţi rup gîtul cu dinţii.
Sunt foarte puţini oameni care mă cunosc cu adevărat şi, nu mai are sens să-ţi zîmbesc şi să mă prefac că nu mi-i frică de tine...aşa cum o făceam cu cîinii în copilărie. Dacă le arăţi că ţi-e frică, te vor încolţi... În...măsa.... nu mi-i frică. Şi în general, ştiu cine sunt şi sub cine dorm.(parcă aşa la noi îs regulile cu femeile, nu?!)
Sunt acolo unde sunt nu pentru că merit, sau pentru că am fost pe sub masa şefului, dar pentru că muncesc calitativ. Şi pentru că îmi pasă.
Aşa că invit pe oricine are curaj, să intre pe blogul meu şi să se antreneze cu mine în discuţii. Promit să nu cenzurez niciun mesaj, cum nici pînă acum nu am făcut-o. Şi îi invit pe toţi cei care mă atacă prin subsoluri, să o facă deschis. Sunt convinsă că va ieşi ceva frumos şi demn de respect.
Altfel, îi poftesc pe toţi cei care pun la îndoială "calitatea" blogului meu, să zăbăjească mai des pe aici. S-ar putea să se regăsească. Nu pretind a fi ceea ce nu sunt, dar nu m-am vîndut (am mai spus-o) niciodată ieftin şi nici ŢIE nu am să-ţi permit să o faci.
Am învăţat, cu anii, să-mi admit necompetenţa (cum spunea o bună cunoştinţă de a mea), dar să-mi arăţi tu unde-mi este locul, nu... asta nu.
Şi încă ceva: am scris asta, pentru că îmi pasă. Nu am să zic că nu. Îmi pasă ce crezi despre mine şi dacă pot să te conving să nu fii oaie,măcar o dată în viaţă, înseamnă că merită să mă obosesc acum.
În loc de final: Sunt bloguri mult, da de o sută de ori mai bune.... mai interesante, mai bine închegate, mai pline de conţinut... şi mi-s dragi, şi le urmăresc, şi sfătuiesc şi pe alţii să o facă, dar....... vezi cum vine treaba...... sunt părinţi din care au ieşit copii ca lumea... şi părinţi din care.... nu mai înţelegi ce a ieşit... oare nu-i aşa?! Oare nu am dreptate?!
Pai, hai.... dragii mei să-mi şterg blogul, pentru că un fute-vînt... s-o născut din părinţi ca lumea... da uite că nu-i place de mine...
Astea toate-s fleacuri... Fleacuri..
Definiţie: MDA (micul dicţionar academic) fute-vînt, fute-ploaie = om de nimic, fără ocupaţie.
Şi la încheiere, vă poftesc pe toţi să vă faceţi un capucino cu scorţişoară..... şi să aveţi o zi frumoasă aşa cum ştiu că am să o am eu.
