Am citit cu plăcere mesajele de la postarea anterioară. Vă mulțumesc. Chiar și celor care m-au amenințat, criticat sau înjurat. E normal să fie așa. Nu poți să placi tuturor atâta timp cât nu-ți propui acest lucru. Iar eu nu mi-am propus asta niciodată. Îmi spun pe acest blog punctul de vedere și în ceea ce privește postarea trecută – mi-l mențin. Chiar dacă risc să-mi transform prietenii în dușmani.O singură precizare vreau să fac: n-am scris și nu scriu niciodată la comandă.
Ce ține de Scurtul, n-am avut nicio tangență cu el niciodată. Pur și simplu am făcut o concluzie ținând cont de cariera lui și de felul în care se comportă la slujbă. Oamenii de fotbal știu despre ce vorbesc. Dacă am să-mi reproșez ceva este faptul că nu m-am exprimat destul de explicit vizavi de Cleșcenco, pe care îl consider un antrenor de mare viitor, dar care, deocamdată, nu are destulă experiență pentru a preda lecții jucătorilor din generația lui.
Dacă vreți propuneri, poftim: În locul lui Scurtul și compania, Federația să aducă un antrenor sau mai mulți de la școala de fotbal a lui Ajax Amsterdam sau Juventus Torino. Sau orice alt mare club din Europa. Un antrenor de copii cu experiență, care să le dea lecții practice viitorilor posesori ai Licenței C. Teoria oarbă NU va da roade niciodată! Oricine poate fi profesor cu cartea în mână. Numai că teoria și practica sunt două lucruri diferite.
