din studiul : Imagini, imaginar si Europa
Prezentare de Robert Frank
“Cuvantul “Europa”, se stie, este bogat in echivocuri. Cand evoca o expresie geografica, de altfel nu prea usor de delimitat, cand desemneaza o cultura sau o civilizatie, pornita sa cucereasca lumea, cand infatiseaza un proiect, deci ceva care nu exista, dar care trebuie construit. Atunci se vorbeste de “constructia” europeana. Inseamna aceasta ca trebuie sa opunem o Europa reala uneia imaginare ? Lucrurile sunt departe de a fi atat de simple, fie si numai pe motiv ca ele evolueaza. Incepand de la jumatatea secolului al XX-lea, este evident ca o parte a Europei imaginare a devenit reala : Europa economica exista, aceea a CECA si a CEE, precum si a institutiilor care decurg de aici. Europa reala este asadar alcatuita atat din state nationale, inca predominante, cat si din fragmente de constructie europeana.
Europa imaginata este ceea ce ramane de construit, cel putin in ochii “europenilor”. Europenii ? Inca un termen cat se poate de ambiguu, fiindca el se aplica cand locuitorilor Europei sau celor a caror origine se plaseaza aici, cand “proeuropenilor”, adica partizanilor sau militantilor in favoarea constructiei europene, celor care considera stramt si insuficient cadrul national. Polisemia acestor cuvinte scoate foarte bine in evidenta dificultatea de a trasa o frontiera intre real si imaginar in ce priveste Europa. Europa construita nu s-a nascut din nimic. Ea s-a nascut dintr-o Europa reala, din care imaginarul se hraneste pentru a fauri idei, a modela proiecte si a da nastere unor actiuni. De unde necesitatea imperioasa pentru istoricii Europei de a studia imaginarul social si reprezentarile pentru a incerca sa inteleaga in profunzime pliurile ascunse ale identitatii si ale constiintei europene. Cele doua cuvinte nu se confunda.
[…]
Identitatea europeana reprezinta, asadar, constiinta de a fi european, prin opozitie cu cei care nu sunt, constiinta unei similitudini, un sentiment de apartenenta. Ea trimite la un imaginar european , cauia ar trebui sa-i facem inventarul. Aceasta identitate intra in mod evident in rivalitate cu alte identitati sau se imbina cu acestea, in special cu identitatile nationale, mai strucutrate.
[…]
Identitatea reprezinta deja debutul unei constiinte, ea este numai constiinta a ceea ce exista, in timp ce constiinta de care este vorba acum trebuie considerate in sens moral sau religios : ea reprezinta constiinta a ceea ce este de facut. A revendica o identitate europeana nu inseamna neaparat doar a simti nevoia de a apara un proiect European sau doar a impartasi ideea europeana. Dimpotriva, a avea o constiinta europeana inseamna a asculta glasul interior care indeamna la constructia Europei; inseamna o constiinta-aderare, o constiinta a unei “comunitati de destine”, ca sa reluam expresia lui Edgar Morin. Ea trece deasemenea printr-un imaginar, de dta aceasta indreptata cate viitor cel putin in aceeasi masura ca si spre trecut. Procesul de constientizare este clar mai recent decat cel de indentificare cu Europa.” (p.139-140-141)
Alte studii din aceeasi carte :
Regiunile de frontiera drept creuzet al identitatii europene
.
Migrantii si constiinta europeana
Rolul razboaielor in constientizarea unei identitati europene
Identificarea si structurarea Europei prin intermediul institutiilor
Culturi de masa si constiinta europeana
Elitele intelectuale si culturale si constiinta europeana
Societate europeana, comportamente sociale si constiinta europeana
Cercurile si mediile economice si constiinta europeana
Elitele politice si identitatea europeana
Limitarile maritime si identitatea europeana
