Mersul la pas

A. imi spune ca sunt relativist. Oare, o intreb ? Spune ca nu i-au niciodata ca punct de sprijin ceva concret in perspectiva. Ii raspund sa nu se astepte la un astfel de lucru, sunt doua intrebari majore dupa care omenirea si-a intemeiat "realitatea" : 1. totul e conectat la o priza si 2. credinta acest ceva. N-are noroc intrebarile astea din moment ce lumea exista. Nu doresc sa i-au ca punct de pornire o teorie pe care o liota de nefericiti si, in fond, niste loaze, au construit-o asa cum i-au taiat capul. Intr-o buna zi imi voi da seama ca am stat toata viata intr-o casa cu mobilier care nu-mi placea si am fost pus in situatii false, fraza sterpelita istet de la Sartre. A. se supara la culme ca i-am intrat fara sa ma descalt in altar, stie ca nu mai are dreptate, pentru ca i s-a cam diluat forma gandului initial, iar adevarul ei a suferit crah, si poate nici eu nu prea am mai multa coerenta in ceea ce i-am spus. Dar ea vrea sa gandim ambii la fel, vrea sa se simta in siguranta. Nu vrea sa ridicam diferite constructii posibile care ne vor desparte, ci dimpotriva vrea sa vibram pe aceeasi unda de frecventa, sa mergem pe acelasi drum si sa avem aceleasi cusururi, sa fim pionieri la catarama. Incerc sa o desfid cu un nou paliativ retoric dandu-i exeplul pe care il aduce Cioran cu oamenii care merg pe langa noi pe drum atat de indiferent deparca fiecare din ei ar fi sigur ca poseda adevarul propriu. Oricum, suntem straini unul fata de altul chiar daca mergm acum intr-un pas. Face niste ochi mari si ma capteaza cu o privire acidica, dar are o rasuflare calda si asta imi da ragaz sa redresez situatia la loc. Da, esti esti lipsa mea – ii spun – de aia ziceam ca suntem straini unul fata de altul... Parca mi-ar fi disparut si mie un nod care imi statea in gat. Ne continuam peripatetica linistiti schimband brusc discutia la o alta tema, motiv ca vom reveni. N-am iepuizat niciodata un subiect pana la capat, poate din cauza asta ne mai dam intalniri.