A plecat. Si gata. A plecat si el, asa cum au plecat multi, foarte multi dintre colegii si prietenii mei de generatie de la TVR. Multi s-au grabit, s-a grabit si Manase Radnev care, desi avea 70 de ani , nu-i arata. Atat de activ era. Colabora la diverse reviste, tinea conferinte, facea scenarii de film.L-a rapus o boala nemiloasa, din care n-ai scapare. Sa-i spunem boala secolului? Care secol, cel care a trecut sau cel in care abia am intrat? De fapt, ambele secole sunt ele insele bolnave .
Am in fata un volum aparut la editura “Hasefer” in 2004, un tom de peste 600 de pagini, intitulat : “CONTRIBUTIA EVREILOR DIN ROMANIA LA CULTURA SI CIVILZATIE”. M-am gandit ca e bine sa fac public in blogul meu paragraful referitor la Manase Radnev. Ca prieten, supus acum unui soc emotional, probabil ca asi fi vorbit altfel, cu mai multa caldura. Dar poate ca si lui, riguros in tot ceea ce intreprindea, i-ar fi placut mai mult raceala academica din volumul mai sus amintit.
“MANASE RADNEV a debutat de timpuriu in presa, odata cu inscrierea la Facultatea de Filozofie din Bucuresti. Cronicile sale dramatice din revista “Contemporanul” si din ziarul “Informatia Bucurestiului” l-au facut cunoscut in lumea teatrala si a iubitorilor acestei arte. In 1958, in urma “purificarilor etnice” din presa, a fos transferat la Televiziune, unde a devenit redactor al emisiunilor teatrale. Timp de zece ani cat a coordonat acest sector, teatrul TV s-a impus prin repertoriul sau valoros, care a cuprins cei mai de seama autori din dramaturgia universala si romaneasca. A fost epoca fasta a teatrului in direct, benficiind de cei mai importanti actori si regizori, devenita posibila gratie relativei liberalizari din anii ‘60.
La sfarsitul acelui deceniu, Manase Radnev se dedica filmului documentar, reportajelor, anchetelor si interviului, domeniu in care va activa pana la pensionarea sa. A initiat ciclul emisiunilor “Prim Plan”, intevievand cele mai de vaza personalitati ale vremii, a iscalit numeroase pelicule consacrate unor monumente istorice si de arta romanesti, obtinand distinctii din partea Uniunii Cineastilor si a Asociatiei Profesionistilor din Televiziunea Romana, participand si la prestigioase Festivaluri TV internationale.
Dupa 1990, a realizat cateva emisiuni si filme documentare centrate pe problema Holocaustului din Romania si din lume. Dintre ele se remarca amplele convorbiri inregistrate la Geneva cu marele sef rabin Alexndru Safran, care au avut un puternic ecou in opinia publica romaneasca. (… N.R. Asi adauga- dincolo de tema Holocaustului- prim planurile realizate cu mari oameni de cultura si stiinta romani, printre care acela cu Eugen Ionescu)
Conducand succesiv, intre anii 1990-1997, Departamentul de publicistica si, respectiv, Directia de programe, el a avut o contrlibutie importanta la noua structura si fizionomie a emisiunilor, la promovarea si sustinerea numerosilor tineri ziaristi veniti in acei ani la televiziune. Manase Radnev este si autorul unor carti, scenarii radiofonoce si de televiziune, traduceri din dramaturgia universala.”
Ar mai fi multe de adaugat, printre care faptul ca a fost un colaborator regulat al prestigioasei reviste “Magazin Istoric”, scotand la iveala si comentand multe documente inedite din cultura romaneasca si universala, fiind un frecvent vizitator al marilor biblioteci europenene, cum ar fi si aceea a Vaticanului.
Multe, foare multe de adugat.,Dar acum, cand scriu aceste randuri, imi staruie in fata ochilor chipul lui parca taiat in piatra si in urechi imi rasuna rasul lui inimitabil, acel hi-hi-hi puternic, stenic, facut sa biciuie parca prostia si nimicnicia omeneasca.
Niclae Holban
