Încep să pot răspunde, măcar cu măsură la întrebarea care mă enerva mai dăunăzi „Ei, cînd te măriţi?” M-am gîndit puţin, să îmi aşez comod în mintea mea şi  privesc un pic în jur, să văd ce se întîmplă cu mine. Senzaţia una teribil de sfîşietoare şi confortabilă, culmea!