• puh-LEM-ik • noun
1. a : an aggressive attack on or refutation of the opinions or principles of another
b. : the art or practice of disputation
2 : disputant
Ro: ceartă, controversă, discuţie, polemică, polemist, controversat
Exemplu în context:
“He isn’t striving for objectivity; this book is polemic.”
El nu se luptă pentru obiectivitate; această carte este controversată
(Carmela Ciuraru, Christian Science Monitor, June 16, 2009)
Сând cuvântul polemic a fost împrumutat din limba franceză (polemique) în sec. 17-lea, se referea la un atac ostil la ideile cuiva.
Originile mai adânci ne aduc la grecescul polemikos, care însemna războinic sau ostil și la cuvântul polemos, însemnând război.
Alte cuvinte care s-au format de la polemos sunt: polemarch (un conducător militar din grecia antică), polemoscope (un tip de binoclu cu oglindă oblică), și polemology (știință despre război).
