continuare…
Capitolul II
Descrierea schitului din Scală
Mănăstirea Ştefan cel Mare este alcătuită din biserica mai nouă din deal şi din vechiul schit săpat în dreapta Nistrului cu bisericuţa şi chiliile înfundate în blocurile de piatră, „asemenea unor cuiburi de vulturi” cum spune I.P.S.S. Mitropolit Puiu Visarion, în lucrarea sa „Mănăstirile din Basarabia”. Vom începe mai întâi descrierea schitului din Scala, fiind vechi.
Stânca Omului deasupra schitului, 2009
În malul drept şi înalt al Nistrului de mai bine de 100 m. înălţime se vede săpat în peretele stâncos alb ca de cridă, schitul. Din albia Nistrului şi până la 50 m. în sus, unde se găseşte bisericuţa cu chiliile săpate în stâncă, malul Nistrului este înclinat şi acoperit cu pădure care se prelungeşte în faţă de răsărit şi miază-zi a schitului, până deasupra stăncii.
Imaginea schitului din 1939.
Schitul din Scală cu bisericuţa cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este alcătuită din două rânduri etajate. În rândul de jos, în partea stângă se găsesc două încăperi despărţite printr-un contrafort din stâncă, una servea pentru prescurărie, azi e în ruină (se văd urmele cuptorului), iar alta servea drept magazie. În partea dreaptă se găseşte pivniţa săpată asemenea în stâncă până la 7 m. adâncime, deasupra pivniţei se găseşte clopotniţa, o încăpere mică săpată în piatră, aici se adăpostesc trei clopote vechi fără inscripţie. Pe o scară din câteva trepte din lemn aşezate în piatră, se urcă în rândul de sus. În faţa chiliilor se află un cerdac de lemn, sub un acoperiş de şindrilă. În mijloc (se află) biserica, în dreapta, două încăperi, trapeza şi o chilie, iar în stânga alte cinci chilii.
Interiorul bisericii Adormirea Maicii Domnului în anul 1939
Biserica din Scala.
Deasupra uşii la intrarea în biserică este pictată icoana „Cina cea de Taină”. Planul de situaţie al bisericii e cel bazilical. Prima încăpere o formează naosul de formă aproape pătrată, la început era mai mică, cu timpul se vede s-a mai lărgit, astăzi are adâncime de 8,20 m., lărgimea de 7,70 m., iar înălţime de 2,90m.
În partea stângă, la intrare, se găseşte o strană tăiată în piatră, în dreapta (partea săpată mai târziu) se vede tăiată în piatră o masă, îmbrăcată în scânduri. În partea din urmă a naosului (acolo unde s-a lărgit), s-a lăsat doi stâlpi de piatră de formă octogonală, pentru susţinerea tavanului. Tavanul are în mijloc o cupolă în formă de calotă sferică cu adâncimea de 2 m. din centrul cupolei atârnă un policandru lucrat frumos în metal şi ornamentat cu email. Naosul e despărţit de altar printr-un perete de piatră cu grosimea de 0,40 m. în care sunt scobite uşile împărăteşti şi diaconeşti şi de care perete se sprijină iconostasul.
Lumina pătrunde prin trei ferestre, două în naos şi una în altar, evident la faţă în peretele dinspre Nistru, la răsărit, – biserica are poziţia geografică a malului stâncos, miază-zi – miază-noapte, cu altarul la miază-zi. Iconostasul este format din trei rânduri de icoane şi portalul. Uşile împărăteşti sunt din lemn sculptate în figuri mici geometrice, pe ele se află icoana „Buna Vestire”. Picturile sunt vechi şi pot fi atribuite după factura lor, ca fiind executate pe la finele veacului al XVIII-lea, şi nu prezintă nici un interes deosebit artistic. Deasupra iconostasului sunt săpate în peretele de piatră o ghirlandă de frunze. Altarul, evident, este mai mic, are adâncimea de 2,70 m., iar lăţimea de 4,70 m., în peretele din faţă este săpată o nişă pentru jertfelnic, iar în cel din dreapta, o nişă pentru spălător. Biserica este lipsită de sculpturi de piatră, picturi murale şi alte ornamente decorative, pereţii sunt văruiţi într-o manieră uniformă în culoarea albă.
Deasupra schitului coasta este tăiată drept, văzându-se numai crestele pleşuve de piatră. La 25 m. în sus şi ceva mai spre apus de acest schit se află urmele unui alt şir de chilii în număr de 9. În primul loc ar fi fost bisericuţa cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, după cum spun călugării şi despre care pomeneşte inscripţia lui Damian de pe icoana Maicii Domnului. Astăzi schitul acesta este o ruină, peretele din faţă, precum şi cel ce le despărţea, lipseşte completamente. Lângă peretele din faţă se mai vede o ridicătură din piatră, ce-ar fi servit pentru jertfelnic şi în faţa lui un spaţiul mai larg, naosul, iar de aici încolo un şir de săpături ce comunicau una cu alta. Din aceste 9 chilii prin o gaură rotundă cu diametru de 0,60 m., se trecea în alte trei chilii din care cea din mijloc mai spaţioasă şi despre care se spune că servea de adăpost fraţilor în caz de primejdie. Acea gaură mică se astupa cu o uşă de fier şi rămânea neobservată. Sub acest şir de chilii, în rândul de jos se mai găsesc urmele altor chilii (două), tot din vechime.
Ruinele bisericii Înălţarea Sfintei Cruci, 2009
Cea mai la dreapta în rândul celor de sus (descrise), se mai văd încă două săpături, unde ar fi fost încă o bisericuţă mai veche, care ar fi avut hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” şi unde astăzi cu mare anevoinţă mai poţi urca. În mijloc se mai vede urma unei mici ridicături pătrate, probabil locul pristolului, iar în peretele din faţă, în colţ, o mică scobitură în perete.
Una din chiliile schitului, 2009
În unele chilii se mai văd şi astăzi locul paturilor de piatră în peretele dinspre miază-zi şi aproape în fiecare despărţitură urme de cuptoare şi sobe. În multe locuri tavanul este inegrit de fumul ce ieşea prin mici găuri înafară. Toate aceste schituri vechi comunicau între ele prin scări în spirală, săpate în piatră şi care urcau până sus, în deal.
Capitolul III
Istoricul schitului din Scală
va continua…
