Pornind de la glasul timid al lui Ococo, care abia de se auzea din cauza emoțiilor (era și normal, doar avea în față o armată întreagă de 2-3 jurnaliști :), mi-am mai amintit de un motiv de ce fotbalul nostru este atât de plictisitor. Cum să faci spectacol în jurul fotbalului, cum să atragi publicul dacă nu avem personaje de calitate. Nu avem persoane care să creeze atmosferă în afara terenului de joc. Să vorbească despre fotbal cu pasiune, cu inimă. Să facă show la urma urmei, pentru că lumea de când e ea a vrut spectacol. Chiar dacă jocul în sine este unul foarte modest, chiar dacă rezultatele lipsesc aproape cu desăvârșire, măcar faceți show ca lumea să nu uite de fotbal.Până nu demult era Petru Efros cel care ne trezea că avem și noi fotbal. După alegerile de la Federație, acesta s-a retras în umbră. Îmi amintesc de o altă personalitate marcantă a fotbalului nostru, Valeriu Rotari sau Zelionîi, Dumnezeu să-l ierte. Ăla era bestial. Un fel de Gigi al Basarabiei.
Odată, cu vreo 10 ani în urmă, m-a sunat cineva de la Constructorul și mi-a zis că Zelionîi va face niște declarații șocante, peste o oră, la el acasă. Am luat cameramanul și microfonul în dinți și am alergat la Telecentru, unde avea o vilă de lux. Acolo era deja prezentă toată presa sportivă din Moldova. Apare și Zelionca. ”Băieți, azi v-am chemat să mâncăm împreună un frigărui și să stăm la un pahar de vorbă”, a rînjit mafiotul cu glasul lui răgușit. Nu pot să ascund că mulți s-au bucurat. Eu, însă, nu-mi vedeam capul de câtă treabă aveam: să scriu materialul, să-l montez, iar seara la prezentare. I-am explicat că trebuie să plec și l-am rugat să-mi dea o declarație. ”Tu de unde ești, mă, curajosule?”, m-a întrebat Zelionîi pe un ton amenințător, într-o limbă rusă plină de jargoane. I-am răspuns că de la ProTV. ”Nu. De unde ești de baștină?”. I-am spus de unde sunt. Atunci, el m-a cuprins și a exclamat: ”Zemliak!!!”. Rotari se născuse într-un sat vecin cu satul meu de baștină. Am prins curaj și l-am rugat să-mi dea un interviu în limba română. El a zis că acceptă cu o singură condiție: să rămân cu toată lumea la frigărui. Așa am ajuns ca fostul mafiot, care vorbea cu toată lumea în rusă, să-mi dea în exclusivitate interviuri în română.
Ce avem azi. Doi antrenori care se sfiiesc să vorbească în fața presei de parcă au fost invitați la întâlnire, nu la lucru. A mai rămas un singur show-man în fotbalul nostru, Igor Dobrovolski (și aici nu glumesc, ba chiar îl respect pentru asta). Dar e și el pe cale de dispariție, pentru că știu din surse sigure că va pleca din iarnă. Oamenii de fotbal din Moldova sunt complexați până la infinit. Iar complexul lor vine, bănuiesc, din realizarea faptului că sunt departe de ceea ce ne place să numim fenomen fotbalistic. Păcat. Cu așa mentalitate vom rămâne pe veci la coadă, mereu în acumulare de experiență și eterne resuscitări. 