Rusia rămâne cu ochii aţintiţi pe scena politică din R. Moldova. Kremlinul stă pe margine, dar priveşte atent. Partidul Comuniştilor, se pare, nu mai este piesa de rezistenţă pentru interesele ruseşti de aici, pe care interese nu le-a satisfăcut pe deplin. Prin urmare, Voronin nu mai poate fi sigur pe sprijinul ţarului de la Est, iar analiştii ruşi nu uită să îi reamintească asta. Dar o fac cu regret şi cu jumătate de gură.
Pe Olvia Press, de exemplu, vorbind despre cei care vor conduce R. Moldova pe mai departe, analistul rus şi deputatul Dumei de Stat, influentul Serghei Markov, este citat cu o declaraţie pe care a făcut-o zilele acestea în cadrul unei conferinţe de presă de la Tiraspol, unde a recunoscut un fapt semnificativ: comuniştii moldoveni nu sunt „aliaţii ideali”, iar Rusia nu are de ales şi trebuie să susţină „ceea ce este”. Deci, ce să înţelegem de aici? Că Rusia, dacă ar avea pe cineva mai tânăr şi mai frumos decât Voronin, l-ar înlocui rapid? „Iată că politica Rusiei din ultimii 10 ani s-a redus la ceea ce este”, a menţionat Markov. De aici şi o posibilă concluzie – Rusia nu mai este sigură în R. Moldova de alţi aliaţi în afară de comunişti, prin urmare trebuie într-adevăr să opereze cu „ceea ce este”.
Pe de altă parte, în timp ce Vladimir Voronin declară că „relaţiile moldo-ruse cunosc o consolidare”, vice-directorul institutului ţărilor CSI, Vladimir Jarihin se arată şi el sceptic şi spune că, dimpotrivă, se înrăutăţesc. Jarihin este preocupat însă de un alt aspect – neacordarea limbii ruse a statutului de limbă de stat în R. Moldova. El singur recunoaşte că, dacă nici comuniştii pro-ruşi nu au fost în stare să-i dea limbii ruse acest statut, apoi, cei care umblă cu asemenea idei la Mihai Ghimpu ar trebui să-şi ia adio.
Influenţa Vestului şi a României preocupă şi Rusia şi analiştii ei, astfel că portavocile Kremlinului atenţionează de pe acum Ucraina că ar trebui să fie „deranjată probabil de influenţa românească în regiune şi în general de consolidarea poziţiilor româneşti din R. Moldova”. Zarurile nici nu au fost bine aruncate, dar disputa intereselor regionale pare să ia deja în greutate. Dacă aşa stau lucrurile, drumul european spre care tinde R. Moldova se anunţă a fi unul greu şi anevoios. Cei din spate (Estul!) nu vor sta cu mâinile în sân. Nu zadarnic Rusia şi Ucraina sunt îndemnate de către Jarihin să-şi revizuiască conceptul regional de securitate în condiţiile în care R. M. poate avea tentaţia să adere la NATO şi România.
Punând cap la cap toate aceste informaţii-declaraţii este evident că încă patru ani de guvernare comunistă ar fi fost catastrofali pentru viitorul R. Moldova, iar jocurile politice şi interesele ruseşti în regiune ar fi fost satisfăcute pe deplin în schimbul unor avantaje de clan. Întoarcerea pe care o tot invocă V. Voronin, crezându-se parcă un Alexandru Lăpuşneanu, este cel mai mare pericol din acest punct de vedere. Ruşii l-au cam lăsat din mână, dar nu ştim dacă de tot, pentru că ruşii nu pun toate cărţile numai pe un jucător. Şi daca PCRM revine, ei nu o să aibă nimic împotrivă! Voronin, să admitem, totuşi, dacă se va întoarce, atunci va reveni încolţit şi va dori „pre mulţi să popească”. Dacă aşa se va întâmpla, şi Rusia, după această experienţă când îi scapă bucăţica din mână, nu va mai fi la fel de permisivă şi va pune piciorul în prag încercând să câştige tot.
Aşadar, atenţie! Guvernarea AIE va fi determinantă şi iarna va trebui să fie „un sfetnic bun” pentru cetăţenii Republicii Moldova şi nu să îi îndemne să îl cheme pe Voronin înapoi. Pericolul stă la uşă, iar rădăcinile cancerului trebuiesc scoase definitiv din organism – altfel riscă să fie fatal!