Nu, eu nu ma marit. Asa ca nu e nevoie sa va duceti dupa valeriana si nu ati ramas in urma trenului (inca).
Ultima vreme aud si vad in jur tot mai multe personae casatorinduse. Dar anul acesta am auzit si de multe divorturi si despartiri a unor perechi la care totul incepea asa de frumos si care atita timp intr-adevar aratau de parka ar fi creati unul pentru celalalt.
In aceasta atmosfera imi tot vine in gind:
Oare la ce se gindeste acel (acea) care se trezeste dimineata sis tie ca astazi merge sa-si lege destinul pentru vecie cu cel care i-a fost harazit de catre soarta?
Oare cu adevarat este acea unica fiinta alaturi de care voi fi fericita tot restu vietii?
Oare o sa-l(o) iubesc (oare o sa pot sa o fac) pina la ultima clipa?
Oare o sa ma iubeasca el (ea) pina cind moartea ne va desparti?
Oare o sa putem sa impartim si sa trecem peste toate furtunile vietii?
Oare o sa-i fiu fidel(a)? Oare chiar o sa poata sa-mi fie fidel(a) si o sa reziste la toate tentatille din jur?
Oare o sa ramine mereu pe primul loc in inima lui (ei)?
Oare nu va aparea altcineva mai bun (a) care sa-i ia locul?
Oare toata feeria asta si fluturii din stomac nu vor disparea intr-o zi?
Oare…
Oare…
Oare…
Etc.
Cred ca ar mai aparea inca multe intrebari.
Atunci cind voi fi sigura (dar foarte sigura, desi oare e posibil sa fii foarte sigur?) ca raspunsurile la aceste intrebari vor favoriza doar o singura persoana, atunci voi decide si eu sa fac acest pas.
In rest, ma bucur pentru cei care s-au trezit dimineata inaintea nuntii si stiau demult aceste raspunsuri si o sa ma bucur si mai mult care vor sti sa traiasca in armonie si fericire pina la adinci batrineti si vor sti sa lupte sis a fac tot ce le sta in puteri pentru a pastra aceasta armonie.
Casa de piatra si multi ani inainte celor care isi unesc destinele !!!
”
