“… Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senin în ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.
Nu mai apăreţi la televiziune.
Nu mai scrieţi în ziare.
Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, caci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.
Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele „demnitate”, ,,libertate ,conştiinţă”, „dreptate”, „popor”. Nu asasinaţi aceste cuvinte.
Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele.
Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi atunci un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare.
Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.
Iar dacă veţi da curs acestei chemari, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa noastră. Vă vom iubi”.
Acest text, publicat de filosoful român Gabriel Liiceanu, la 30 decembrie 1989, sub titlul – “APEL către LICHELE”, a devenit în R. Moldova de o mare actualitate în 2009. Numărul anti-comuniştilor se înmulţeşte pe zi ce trece, iar unii dintre foştii comunişti, sau colaboratorii acestora, vor să ne convingă că “nu au mâncat nici usturoi şi că nici gura nu le miroase”. Tuturor acestora le dedic textul de mai sus.
Să fim atenţi la LICHELE!
