Scriam cu ceva timp în urmă că, atunci când comsomoliştii lui Voronin (susţinătorii partidului pro – rus “Ravnopravie” şi ai „Ligii tineretului rus din R. Moldova”) au mărşăluit prin centrul Chişinăului, cerând insistent „Limba rusă, limbă de stat!”, nimeni nu s-a sesizat şi nu s-a stresat în nici un fel. Şi mai scriam că forţele de ordine s-au mobilizat rapid atunci când, în iarna lui 2007, tinerii au protestat la Chişinău împotriva lui Voronin şi a manifestărilor comuniste dezastruase din toţi aceşti ani. Nu mai e cazul să reamintesc cum s-au mobilizat la 7 aprilie curent cei care ascultau ordinele generalului.
Logica roşie este simplă şi evidentă – „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Aşa cel puţin spune ideologia răspândită cu atâta efort şi fără tact în capul tuturor comuniştilor, inclusiv de la Chişinău, care nu sunt puţini, se pare. Mai nou, a mai apărut un brudnic, cum spune bunică-mea tuturor celor care nu le au pe toate acasă. Şi acest brudnic nu s-a gîndit mult cum să sfideze opinia publică şi a dat foc tricolorului romînesc! Brudnicul este un oarecare Pavel Grigorciuc. Poate că îl puteam trecea la categoria alienaţilor şi spuneam Dumnezeu să îl ierte pentru gest, că noi nu o putem face, dacă nu aflam detalii despre cine este acesta şi de unde îşi are pusă ”baza”?
Elev la şcoala lui Tcaciuk
Dacă veţi da pe Wikipedia şi veţi căuta „Uniunea Tineretului Comunist din Moldova”, veţi vedea că acest „brav” rătăcit este secretar pe ideologie la unul dintre Comitetele „raţionale” ale Chişinăului. Da, da, „raţionale”, chiar aşa scrie pe Wikipedia. Detaliile sunt completate, evident, de cineva de la comunişti. Revenind la Grigorciuc, aflăm că face parte din staff-ul Comitetului raional de la Ciocana. În Chişinău există cinci astfel de comitete „raţionale” comuniste. Umblă vorba că brudnicul învaţă la Şcoala antropologică Superioară. Deci, este învăţăcel de-al lui Mark Tcaciuc, consilierul lui V. Voronin şi şef de campanie electorală la PCRM, cel care administrează această Şcoală. Judecând după cazul Grigorciuc, ridică mari semne de întrebare învăţăturile pe care le primesc studenţii acestei şcoli. Dar, lăsăm deocamdată asta pe seama Ministerului Învăţământului.
Trecând peste toate aceste detalii, situaţia este cum nu se mai poate mai gravă. Asta dacă mai adăugăm şi faptul că acest Ninja voroninst (vezi poza) este membru PCRM. În acest caz, lucrurile trebuie privite altfel. Să arzi astăzi tricolorul la Chişinău, tu, membru PCRM, înseamnă ceva! Tricolorul este, să nu uităm, drapelul unui stat european. Prin urmare, iată la ce duce ideologia comunistă în R. Moldova şi cum „se predă” ea la partid şi la şcolile consilierilor prezidenţiali. În acest caz, înalţii demnitari europeni, chiar dacă ar putea să pară un caz minor, ar trebui să ţină cont de acest tip de manifestări (nu e singura de până acum) şi să fie mai atenţi la ce se petrece în RM. Mai atenţi şi să se gândească bine când îndeamnă AIE la o cooperare cu PCRM-ul.
Comuniştii sunt în agonie. De la mic la mare!
Mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă acum un tânăr de la AIE, de exemplu, ar fi dat foc steagului rus la Chişinău? Nici nu vreau să îmi imaginez numeroasele isterii comuniste şi replici moscovite care ar fi apărut. Vinovatul ar fi fost pur şi simplu linşat mediatic şi risca să simtă umezeala închisorii. Aşa însă, când e vorba de un membru PCRM şi de steagul României, Procuratura se face a trece cu vederea actul produsului regimului Voronin. Amintind de protestul tinerilor din 2007 de la Chişinău, nu pot să uit cum au fost acuzaţi atunci şi li s-a reproşat insistent în presa pro-comunistă că purtau „drapele ale altui stat”, adică cel al României. Deci, de cum l-au luat în mâini au şi devenit vinovaţi! Dar, oare, de ce nimeni nu cere acum explicaţii şi acestui „fecior al neamului” pe nume Grigorciuc („moldovean din talpă”, evident), care, alături de prietenii săi, au dat foc celui mai important simbol al neamului românesc?
Mă mai gândesc că dacă asemenea gest nu este pedepsit de instituţiile statului şi se întâmpla într-o ţară NORMALĂ, infractorul de mult ar fi fost apostrofat de poporul băştinaş care, într-un fel sau altul, şi-ar fi exprimat public (prin mass-media) indignarea. Dar la noi, pe vremea asta, poporul are alte griji. Fie că pleacă la muncă la Moscova sau în Occident, fie că doarme sau pur şi simplu resimte deja efectul licorii rezultate din strugurii chihlimbarii ai toamnei. Aşadar, ce să ne mai tânguim atât? Asta este răsplata usturătoare de la urmaşii lui Lenin pentru toleranţa noastră. E şi de înţeles. La câtă libertate au avut de la tătuca Voronin în ultimii opt ani, când nimeni nu îi atingea măcar cu o floare, ba chiar îi încuraja, acum „bastarzilor” (cum îi numea Constantin Tănase într-un articol de al său din Timpul) fireşte că le e greu să accepte schimbarea. Totuşi, e vorba de minim respect. Dar, iar mă întorc, care respect şi mai ales din partea cui …?
Cazul Grigorciuc este o continuare a cazului tinerilor liberali agresaţi la Bălţi şi profanarea lui Eminescu
Acum stau şi mă gândesc: în ultima vreme tot mai mulţi astfel de activişti sau „bastarzi ai lui Voronin” apar şi se manifestă… Cazul tinerilor membri ai PL, agresaţi la Bălţi, de către astfel de „apărători ai patriei”, se înscrie şi el perfect în această serie de noi răbufniri „moldovenisto–ruse”. La fel şi arderea drapelului de la sediul PL, tot de la Bălţi, sau profanarea din ultima perioadă a bustului marelui Eminescu!
Ce să fie aceste toate? Nu cumva e timpul ca cei cărora le-am dat voturile şi ne reprezintă să mai strângă frâiele? Sau cel puţin să fie mai atenţi şi la astfel de cazuri. Şi când se va opri acest val de manifestări şovine în R. Moldova? Numai odată cu dispariţia PCRM-ului? Şi cum am ajuns aici, ca la 20 de ani de independenţă, să fie ars steagul unui stat european, nu întâmplător, România?
Întrebări pentru mulţi ani înainte…
Pe Jurnal TV găsiţi şi un video cum Ninja voronist arde tricolorul (apasă).