La Aeroport

Veneam ieri inapoi in Germania via Bucurest si Varsovia si tot drumul dinspre Chisinau spre Bucuresti eram vecin de scaune cu o doamna. Mi-a obosit creierul cu povestile despre viata ei din Spania si cat de mult nu regreta ca a plecat din Moldova. Imi tot rasarea intrebarea si ce dracu mai cautai atunci in Chisinau? dar am tacut injurand-o printre dinti. Mi-a zis ca zboara spre Madrid, si daca as putea sa ii ofer companie si ajutor pana la Otopeni. M-am gandit ca mai bine ma joc twister cu niste crocodili decat sa mai petrec timp cu tine dar i-am spus ca da, nicio problema. Oricum nu aveam nimic mai bun de facut, si zborul meu era tot din Otopeni. Fiind o creatura ce respira pe nas amretinut minte din celelalte dati in care am fost prin mizeria aia de capitala ca ajungem la aeroport cu 783, autobuz expres. Am cumparat 1 bilet cu 2 calatorii si ne-am urcat. Am ajuns dupa vreo 30 de minute de mers chinuite. La un moment dat a trebuit sa intreb soferul daca nu cumva duce oua in portbagaj si se teme sa nu le sparga. Da-i frate cu viteza, ca de aia e expres. Cum ziceam, ajungem noi si doamna intra in panica. Cu stupoare observa ca pe cladirea aeroportului scrie Henri Coanda. A inceput sa urle la mine si sa-mi spuna ca sunt un idiot. Am lasat-o sa urle un pic, incercand sa conving lumea din priviri ca da, e mama mea, nu chemati politia. I-am explicat frumos ca Otopeni e denumirea veche, si de vreo 5 ani e Henri Coanda, dar maimuta nu vroia sa asculte. Si-a insfacat bagajul si a tulit-o spre zona de taxiuri. Am mers cu ea. Eram curios sa vad reactia soferilor. Doi dintre ei i-au raspuns razand ca nu merg la Otopeni, ca e prea departe. Ador umorul romanilor. Al 3-lea a fost si mai genial. I-a zis ca o ia el la Otopeni, i-a urcat bagajul si s-a pornit. A facut 2 ture in jurul terminalului, timp in care am legat cateva fraze cu Costin si Marius, primii doi. Peste un sfert de ora ajunge si al 3-lea. Doamna ii multumeste, iese, isi ia bagajul si se intoarce spre intrare. Ma vede pe mine si ceilalti 2 si zambind imi spune, vezi, ti-am zis ca am dreptate, vad ca ai luat si tu un taxi pana aici. Au mai urmat vreo 10 minute de ras isteric si inca 15 in care incercam sa-i conving pe cei 2 babuini ca nu sunt fiul doamnei. Nu vroiam o reclama proasta prin Romania.