• em-pye-REE-ul • adjective
1 : of or relating to the firmament : celestial
2 : sublime
[Ro] celest, ceresc; sublim, grandios, măreț
Exemplu în propoziție:
Night after night, the comet shone brightly against the empyreal tapestry of the sky.
Noapte de noapte, cometa strălucea puternic pe tapiseria măreață a cerului.
Empyreal vine de la cuvântul grecesc empyros care însemna în flăcări, și este format din prefixul em- (în, în interior, înăuntru) și -pyros (foc).
Când empyreal a apărut în limba engleză, în sec. al 15-lea, se referea la sfera cerească ultraperiferică, care în cosmologia medievală se credea că este compus din foc.
În lucrările scriitorilor creștini – cum ar fi ”Divina Comedie” a lui Dante și ”Paradisul Pierdut” a lui John Milton – această sferă cerească ultraperiferică era asociată cu paradisul creștin.
