Stau în Parcul Central. Mă uit la Pușkin. Tra-ta-ta , răsună fanfare. I-am numărat, erau paisprezece. S-au oprit să-i facă morală. Unu l-a înjurat pentru țiganii din parc, alții pentru că-i în locul lui Eminescu, ultimii că ar fi avut prea multe flori împrejur. Larmă, vuiet, ce se-ntamplă? Mânios, Pușkin s-a încrețit. A dat din sprăncene, a pornit havuzul în [...]