Am fost la ţară, la bunici. M-am convins încă odată că există mai multe “Moldove” în “R. Moldova”. Cea a satelor trăieşte parcă în alt secol.
La alegeri, comuniştii au fost în topul preferinţelor…
Până mai nu demult NIT-ul şi Moldova 1 erau singurele televiziuni autohtone care « informau » oamenii din regiune… Slavă Domnului, de curând, prin părţile acelea a apărut şi PRO TV-ul. Adevărată minune! Astfel că, toată lumea, din deal în vale, vorbeşte numai de această nouă apariţie. Semn că au început să îl urmărească. Cam târziu, dar asta e situaţia… Mai este şi TVR-ul. Dar, „pentru că la filme scrie mărunţel ”, cum spunea vecina Liza, lumea din sat nu prea urmăreşte acest canal. „Iaca filmele la ruşi (n.n. ORT – canalul naţional moscovit de televiziune), asta daaaa!”, îmi explică entuziasmată aceeaşi Liza. „Chiar sînt „clasnîie””.
Are 28 de ani. Zilnic merge cu vacile la păscut. Are un soţ, o fiică de un an şi ceva, plus… o soacră. Soacra este bună pentru că „primeşte grupă” (alocaţie pentru boală, n.n.), spune Liza. La fel vorbeşte şi despre bărbatul ei. „Vreu şi eu să mă pun în grupă”, spune fata cu chipul obosit şi ars de soare. Nu exagerez, arată ca o femeie de patruzeci de ani. „Împreună, pe lună, din pensia soacrei, din grupe şi de la vaci facem cam două mii de lei. Ce să ne mai trebuiască mai mult nouă, la patru suflete?”, mă întreabă Liza, răspunzând cu întrebare la întrebarea mea – „De ce aţi votat comuniştii?”. O privesc şi mă gândesc că are dreptate, dacă e să mă iau după logica ei. Liza se uită la laptopul meu. „Ce drăcărie mai e şi asta?”, mă întreabă ea, ispititoare. Nu ştiu cum să-i răspund.
Crucile nu se schimbă în republică
Sâmbătă, nişte rude au făcut praznic. Pentru cei care nu înţeleg, e vorba de un fel de pomană pentru cei trecuţi la Domnul. A venit ceva lume. S-au găsit şi dintre acei care veneau pe două cărări. Bine că era gard în ogradă şi aveau de ce să se ţină. „Beau de rup”, îmi spune scurt mătuşa mea. După praznic am mers la cimitir. Ce am văzut acolo vedeţi şi voi în fotografia alăturată. Cruci pe care găseşti chiar şi în 2009 literele chirilice de altă dată. Aceasta este „limba moldovenească”… În cimitir schimbarea vine şi mai greu… Fie că te uiţi pe un mormânt din ’82, unul din 2005, sau, şi mai rău, din 2009, literele sunt aceleaşi. Nici o evoluţie…
Cu paşi de melc
Desigur, nu toată lumea din sat e la fel ca Liza sau unii dintre cei aghezmuiţi veniţi la praznic. Aproape fiecare a treia casă din sat are câte o antenă parabolică pe acoperiş. Mai sunt şi din cei care au internet, dar foarte puţini. Apropo de internet. Cât am stat acolo, nu am avut altă alternativă decât să merg în satul vecin, la un aşa zis „cetru de internet”. Jumătate de oră costă exact cinci lei. Acesta este preţul pentru a mă conecta la „secolului 21”. În timp ce stăteam la computerul de la acel „centru”, care îmi amintea de primul computer din liceu, mă gândeam – „Oare când va ajunge şi aici cu adevărat civilizaţia?”. Lângă mine, doi băieţi de vreo 14-15 ani, nu aveau nici pe departe asemenea preocupări. Au venit să se joace la computer. Daca stau să mă gândesc – şi asta e un fel de modernizare…
Totuşi, cam puţin după 20 de ani.
Din aceeaşi categorie vezi şi (FOTOREPORTAJ) Satele noastre ce-aţi făcut cu ele?