Aseară am scris până târziu, aşa că, dimineaţă, mi-am permis să dorm mai mult. Dar, aş! La ora opt, telefonul suna. L-am închis odată, a doua oară, dar văzând că cineva insistă, ridic telefonul fără să mă uit cine sună. Era o bună prietenă şi mai veche amică din presa de la noi. Tuna şi fulgera. Am crezut că se prăbuşise lumea peste ea, la cât de precipitat vorbea şi cât de enervată putea să fie – la opt dimineața!
- Auzi fată, cică să cedez că aia e de la Guvern! Da cine o fi ea, mă rog, şi de ce trebuie să cedez eu? Doar pentru că aia e de la Guvern? Ce, e aia cu patru ochi, cu patru picioare, sau ce?
Nu, nu era. E adevărat. Dar avea ceva căreia bunei mele amice îi lipse – legitimaţia de angajat al unei instituţii de stat, mai concret – de la Guvern! Şi ca să înţelegeţi despre ce e vorba, iată pe scurt întâmplarea.
De luni bune de zile, cunoştinţa mea, împreună cu soţul, au tot adunat ban la ban să-şi cumpere o maşină. Au copil mic şi e greu să tot umble cu el prin autobuz sau microbuz. Aşa că, au decis să facă un sacrificiu şi să-şi uşureze viaţa. Au împrumutat bani de la rudele plecate la muncă peste hotare, i-au mai ajutat şi părinţii cum au putut. În fine, au adunat suma necesară şi hai să caute maşina dorită. Au tot căutat ei săptămâni bune până mai zilele trecute, când au găsit ce-şi doreau. O maşină nu prea scumpă, dar nouă, nu prea mare, dar suficientă pentru o familie de tineri. Au bătut palma cu firma de la care urmau să o achite (atenţie – în leasing) şi s-au înţeles ca o parte din sumă să o achite în decurs de un an. Criza îşi spune cuvântul. Numai că azi, când trebuiau să-şi ia maşina, află că trebuie să mai aştepte o vreme până li se va aduce o alta. Motivul - o doamnă de la Guvern a pus ochii pe maşina cu pricina şi și-a dorit-o pe loc.
“Nu vă supăraţi, doamna era de la Guvern şi nu o puteam refuza. În plus, avea femeia bani şi a chitat maşina pe loc. O să vă rugăm să ne înţelegeţi şi să mai aşteptaţi”, le-a spus angajatul firmei cu pricina.
De aici încolo vă daţi seama ce-a urmat… Important este finalul – cunoştinţa mea a rămas cu buza umflată.
Iată aşa se întâmplă într-o ţară unde Guvernul este puterea executivă, inclusiv pentru nevoile personale ale angajaţilor, iar angajatii abuzeaza din plin de aceasta putere. Exemple de acest fel sunt 1001.