De câţiva ani am intrat în acea fază a vieţii când toate rudele şi toate vecinele te întreabă când în sfârşit te măriţi :))Ca să fiu obiectivă, trebuie să recunosc că mă întreabă şi de învăţătură, şi despre serviciu, şi despre "da în rest cum îţi merge?", dar... dar! Momentul în care se înviorează discuţia e acel în care ajungem la acest subiect delicat. Şi Doamne fereşte să răspund că încă mi-e devreme să mă găndesc la căsătorie! :D Îmi sunt aduse zeci de argumente, de ce ar trebui să-mi găsesc un mire cât mai repede. Printre cele mai populare:- trebuie să te măriţi cât încă mai ieşti tinerică şi frumoasă, că apoi cine o să se uite la tine? (aha, într-un an mă fac bătrână şi urâtă, şi nu mă mai ia nimeni de nevastă);- toţi băieţii buni se însoară repede, trebui să reuşeşti să-ţi "bronezi" unul! (de căte ori fiecare din noi s-a aşezat la masa pe care stătea inscripţia "rezervat"?);- cât e mai mică diferenţa de vârstă între mamă şi copii cu atât e mai bine. (nu cred că e vorba de o dependeţă directă, de altfel şi cele mai bune rezultate conform acestui argument, sunt interzise de legislaţie);- da ce aştepţi? (da chiar mai aştept!)
Offf!
Înţeleg că pe timpuri era altfel, femeile nu prea erau acceptate la posturi înalte. Bani pentru studii nu aveau, şi cel mai important, duceau lipsă de timp liber, majoritatea atribuţiilor casnice fiind puse pe umerii slabi femenini. Când să te mai gândeşti la carieră? În astfel de condiţii, căsătoria devine principalul scop şi cel mai mare succes în viaţa unei domnişoare. Normal că toate eforturile erau îndreptate spre a juca o partidă bună pentru a-şi asigura un viitor cât mai frumos.
Aşa era, dar aşa nu mai e. Cel puţin îmi place să cred astfel. Acum avem tot internetul la dispoziţie pentru a ne forma în plan profesional. Sute de cursuri, cărţi, filmuleţe şi alte materiale didactice sunt accesibile printr-un click, dorinţă să fie. Independenţa financiară nu mai prezintă un fapt miraculos, respectiv, tinerii îşi pot permite să se căsătorească şi din dragoste şi afecţiune :) Adic, e democraţie şi în motivele de a forma o familie.
Dar cât de departe nu ar ajunge progresul tehnologic, sau cât de tare nu s-ar schimba unele concepţii în societate, oricum ajungem la vârsta CEEA, când ochii cunoscuţilor întălniţi întămplător se îndreaptă în primul rând spre degetul inelar. Şi ce n-ai spune în răspuns, oricum nu te vor crede. Sunt unele lucruri, asupră cărora timpul nu are putere: o domişoară cuminte trebuie să vrea să se mărite în mod obligatoriu, şi gata! :))
