Cât de frumos a ales Ioan Chirilă titlul pentru o carte pe care am citit-o de 3 ori și tot aș reciti-o cu plăcere. Chiar dacă am trăit în diferite epoci, m-am regăsit de atâtea ori în pielea Patriarhului presei sportive, absorbând cu sufletul la gură rând după rând din ”Frumoasele noastre duminici”...

Cred că perioada în care am activat la Pro TV a fost cea mai frumoasă din scurta carieră de jurnalist sportiv, care a început acum 15 ani, în septembrie 1994, la ziarul Fotbal Hebdo. Mai ales la început, când făceam tandem cu prietenul Sergiu Reniță. Alergam de dimineață până seara. Nu ne scăpa absolut nimic. Niciun eveniment, niciun meci oficial sau amical. Tot sportul moldovenesc se dădea la Pro TV (nu ca acum – doar știri străine). Până și agențiile de presă preluau știrile din sport de la noi! Îmi plăcea la nebunie ceea ce fac... Pentru că nu aveam zile de odihnă decât atunci când ne îmbolnăveam, duminicile noastre le petreceam pe stadioane, săli de sport sau în aeroport. De ce aeroport? Pentru că de fiecare dată întâlneam echipele vizitatoare imediat după aterizarea în Chișinău, ca să fim primii care luăm o reacție de la adevăratele vedete ale sportului. Astfel i-am cunoscut pe Henrik Larson (foto), Fredrik Ljungberg, Paulo Maldini, Jurgen Klinsmann, Lothar Matthaus și alte vedete de top-class.

În timp ce toată lumea duminica se odihnea, noi alergam ca nebunii după știri și interviuri. Pentru că majoritatea evenimentelor sportive se desfășoară în week-end, duminicile deveneau cele mai grele zile, dar și cele mai frumoase. Câte duminici, atâtea amintiri. Frumoasele și nebunaticele noastre duminici.

Sper ca într-o zi să refac tandemul cu Sergiu. Poate vom avea și noi vreodată presă sportivă adevărată în Moldova. 5042491107551272006-7655601483753264093?l=sandugrecu.blogspot.com