Ieri dimineata,  pe la unsprezece si ceva, soneria m-a facut sa tresar, cine sa ne caute? Doar nu era zi de pensie. Cam rar musafirii pe la noil, cei mai in varsta, in general, mai cu seama pe canicula asta si la o asemenea ora.Prudent, m-am uitat pe vizor, asa cum suntem sfatuiti de bravii nostri politisti. Am zarit chipul unei tinere blonde. Mi-am dat seama cam despre ce poate sa fie, nu era pentru prima oara cand ne suna la usa oameni care ne ofera “chilipiruri” sau cer sprijin pentru diverse actiuni umanitare care poarta girul unor organizaii indoielnice.

Am deschis totusi. am invatat inca de la tatal meu ca, daca cineva iti bate la usa, nu e omeneste sa n-o deschizi. Presupunerea mea era intemeiata. Tanara cu par balai, purtand un tricou alb cu o inscriptie pe care n-o intelegeam, mi-a pus in fata ochilor un dosar pe care se afla fotografia unui copil, langa un text scris cu litere marunte. “Va rog, un ajutor cat de mic, copilul are nevoie urgenta de un transplant renal”. Fireste, mi-am dat obolul, cativa  lei, fata a scris o chitanta, a acceptat sa treaca in dreptul numelui “ANONIM”, dar mi-a explicat ca trebuie sa complecteze adresa exacta. “Bulevardul Camil Ressu – i-am zis- numarul…” Vreti sa repetati?” M-am uitat la ea, oarecum mirat. In fata mea se afla probabil o studenta, sau- in orice caz- absolventa unei scoli. Ei bine, se pare ca nu auzise de Camil Ressu, m-a rugat sa mai repet !

Si mi-am amintit ca, doar in urma cu cateva zile, o tanara- si ea studenta- la care tin mult, inteligenta si citita- dupa cate am putut sa-mi dau seama, iubitoare de filme bune si teatru- nu parea sa fi auzit de Ion Jalea, unul dintre marii nostri sculptori, desigur nu un Brancus , dar a caror opere pot fi vazute nu numai in muzee, ci si  in parcul Herastrau din Capitala.

Am facut greseala sa o intreb ce se invata azi in liceu…m-am purtat prosteste, am aflat ca tanara s-a suparat.  Am fost nu numai necioplit, ci si nedrept. Nu ei-o tanara studioasa care a terminat seziunea de examene cu 10 aproape pe toata linia- trebuia sa-i adresez aceasta intrebare. De faptul ca numele unuia sau altuia dintre artistii nostri clasici  nu spune nimic elevilor sau studentilor de azi sunt de vina cei care alcatuiesc programele de invatamant si autorii de manuale scolare.

Am devenit moralist si nimic nu supara pe tineri mai mult decat acreala unui batran.Ce si cat stiu eu despre artistii sau scriitorii din zilele noastre sau despre oamenii de stinta care au facut din computere si internet o noua si veritabila revolutie? Despre cati clasici putem spune ce opere ia facut nemuritori? E in firea lucrurilor ca cei mai in varsta- sau  cel putin unii dintre ei- sa uite din ceea ce au invatat. Sau sa nu fie in stare sa cunoasca ceea ce tinerii- sau marea lor majoritate- socotesc firesc sa stie

Cred ca sunt totusi indreptatit sa intreb pe actualul Presedinte al tarii- care se pare ca se pricepe in toate si la toate- ce l-a facut sa creada ca reforma in invatamant trebuie sa duca, printre altele, la reducerea materiior de predare in licee de la 13 sau 14, la…7 (sapte). De ce nu la 9 sau la 6 ? La ce sa se renunte si de ce ?

Nu-mi amintesc care clasic antic din vechea Elada  ajuns la concluzia ca numai prostii cred ca stiu tot. In ceea ce ma priveste , cerandu-le din nou iertare acelora pa care i-am suparat fara sa vreau, fara sa ma cred destept, recunosc, cu mana pe inima : STIU CA NU STIU.

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban