Blogger: Cum ați ajuns la Suruceni și de ce ați plecat atât de rapid?Armen Simonianț: La recomandarea lui Marcel Moraru. El m-a invitat și tot el i-a cerut președintelui Valeriu Reniță să mă demită.
Blogger: Ați avut sau mai aveți un contract cu clubul din Suruceni?
Armen Simonianț: Nu. Am avut o înțelegere orală, ”pe cuvânt de cinste”, cu Moraru. El mi-a promis un anumit salariu. Tot el a numit și data când va fi achitat salariul, dar se pare că băiatul are probleme financiare pentru că nu a făcut nimic din ce a promis. Sau poate că nici nu avea intenția să-mi plătească vreun ban.
Blogger: Plecarea dv. a fost cauzată și de alte motive sau doar banii au contat?
Armen Simonianț: Divirgențe au fost și la completarea lotului. Eu nu am fost împotriva politicii duse de club, care pune accentul pe tineret. Dar, experiența profesională mă face să cred că fără câțiva jucători cu experiență e greu să faci o echipă competitivă. În calitate de antrenor principal consider că aveam și eu dreptul la vot atunci când se angaja un jucător nou. Conducerea clubului are, însă, altă părere.
Blogger: Atunci care era rolul dv. la echipă?
Armen Simonianț: Cred că cei de la Suruceni doreau ca eu pur și simplu să conduc antrenamentele. Mai mult decât atât, cred că Marcel Moraru intenționa să controleze și lucrul antrenorului principal. El dorea să facă singur componența echipei și să dicteze modificările din timpul jocului, ceea ce eu nu pot să accept. Niciun antrenor n-ar accepta așa ceva. Cred că nervii mei au cedat când Moraru a început să mă învețe cum se face fotbalul.
Blogger: Parcă la Bălți ați avut o colaborare bună cu Moraru?
Armen Simonianț: El consideră că cine plătește dictează condițiile. Eu, însă, nu concep așa ceva. Pentru asta Moraru m-a numit ”ipocrit”.
Când a izbucnit conflictul între noi, președintele clubului a decis că eu trebuie să plec. Am fost mințit și trădat.
De atunci am avut déjà două oferte din Moldova, dar le-am respins pe ambele. Sper că înțelegeți de ce.
