Nu vreau să pun în discuţie faptul că este bine sau rău să ieşi la întîlnire, ci dacă este sau nu păcat. Discutam cu cineva acest subiect, analizînd avantajele şi dezavantajele întîlnirii cu care parţial eram de acord. La un moment dat persoana cu care discutam mi-a spus că dacă mergi la întîlnire este păcat. Sincer, am rămas surprins de aşa interpretare pe care nu o mai auzisem. M-am interesat în baza cărei situaţii a dat aşa veridict. Bănuiam că o fi găsit vreun verset în Biblie pe care eu nu-l ştiam. Explicaţia a fost însă cu mult mai simplă de cît mă aşteptam. Baza acestei logici era următorul verset: Matei 5:27-28 “Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.“ Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”. Explicaţia era următoarea: dacă mergi la întîlnire cu o domnişoară, după un timp ai putea să doreşti să treci la ţinutul de mînă, la cuprins, la sărutări şi în mintea ta ar apărea gîndul de curvie, iar aceasta este păcat. Logic nu ? În acest caz a fi contabil tot e păcat, pentru că ai putea să lucrezi cu banii, ai putea fi tentat să-i furi şi aceasta este păcat. Ar fi păcat să fii medic pentru că ai putea da un medicament greşit care ar duce la moartea pacientului. Ar fi păcat să fii professor pentru că ai putea să fii tentat să iei mită şi să cauţi la faţa omului şi asta e păcat. Ar fi păcat să fii pastor pentru ca ai putea să fii tentat de toate descrise pînă acum: să furi banii bisericii, să omori prin deciziile care le iei, să cauţi la faţa omului, să fii făţarnic.
Nu este însă adevărat! Biblia prezintă clar ce este şi ce nu este păcat, şi nu este necesar ca oamenii să inventeze nimic. Explicaţia clară ar fi fost că în urma întîlnirii ai putea păcătui, dar nu faptul că întîlnirea ar fi păcat. Dragi cunoscători ai Bibliei vă rog să aveţi bunul simţ în interpretarea textului biblic şi să nu spuneţi prostii.
