Comuniştii vin cu artileria grea, sau ce se întîmplă?

Situaţia politică de după 7 aprilie, proiectată intens pe acel vot “de aur”, i-a înrăit de-a dreptul şi îi face pe aceştia să recurgă la gesturi fără scuze sau fără precedent. Când vorbesc de gesturi, mă refer, de exemplu, la stabilirea datei alegerilor parlamentare - într-o zi de lucru. De ce vor să spargă comuniştii tiparele şi să procedeze într-un alt fel decât până acum? Unii spun că au ajuns la disperare şi se tem de ceea ce se numeşte o luptă corectă. Foarte probabil. Alţii - că le fuge pământul de sub picioare şi inventează tot felul de jocuri şi vrăjelii, făcând greşeli peste greşeli. Se prea poate. Rămâne de văzut care va fi impactul. O a treia categorie, mai  binevoitoare, spune că îl înţelege pe Voronin. Este firesc să vrea în continuare să se deplaseaze cu elicopterul la adunările de partid…

Dincolo de aceste presupuneri, cert este că ceva se întâmplă în rândurile comuniştilor, dar mai ales la vârful fracţiunii. Toată această “zburătuială” a unor figuri importante, începând cu Vasile Tarlev şi terminând cu declaraţiile lui Stratan (chiar dacă nu e membru de partid) contra lui Tkaciuk, mă duce cu gândul la un singur lucru - PCRM se clatină sau, dimpotrivă, se întăreşte?

Dacă toate aceste declaraţii, din ultima vreme, atât ale lui Lupu, cât şi ale lui Stratan, s-ar dovedi, până la urmă, că sunt sincere şi nu ascund nimic perfid, înseamnă că la viitoarele alegeri anticipate opoziţia are şanse reale de izbândă. Dacă însă aceşti actori politici s-ar dovedi a fi nişte marionete în mâinile lui Voronin, atunci dezamăgirea ar fi maximă.

Totuşi, ce se întâmplă?

Unele voci spun că Mark Tkaciuk ar fi mărul discordiei şi că anume din cauza lui se destrămă aripa mai tânără şi mai progresistă a PCRM-ului. Alţii spun că este doar un om care trage sforile din spate. Până la urmă, pe cine să credem? Dacă am merge pe ideea ultimei variante, aşa cum spuneam, ar fi un joc mult prea ieftin şi dezgustător. Şi, totuşi, aşa cum lucrurile par să ia amploare, realitatea politică, devenită acum pestriţă, nu mai arată ca un simplu joc şi nu mai este colorată doar în negru şi alb ca până la 5 aprilie curent.

Într-un interviu acordat astăzi în ziarul Timpul, Andrei Stratan, Ministrul de Externe, a precizat că Tkaciuk “ar putea contribui la hotărârea unor probleme, dar mai mult din punct de vedere negativ, iar intenţiile sale sunt mai mult distructive, decât constructive”. Este de mirare, cum de permite Voronin lui Stratan să dea de capul lui asemenea interviuri, mai ales în “Timpul”? Şi încă ceva. Se ştie că Vladimir Voronin ascultă de sfaturile lui Mark Tkaciuk. Să fie oare Tkaciuk cel care după ce l-a ridicat să-l şi coboare dispersând acum echipa? Jocurile sunt mult prea subtile în această sferă.

Pe de altă parte, de ce Marian Lupu, de exemplu, nu este atins măcar cu o vorbă în presa procomunistă, aşa cum a fost în cazul lui Tarlev, de exemplu? De unde şi certitudinea că Lupu nu este Tarlev. Şi atunci, ce este şi cu cine este, de fapt ?

Repet: sunt multe şi mari semnele de întrebare. Răspunsul la toate acestea îl vom afla după  anticipatele din 29 iulie, desigur. Tare aş vrea să nu fim dezamăgiţi atunci de cei care trec acum prin metamorfoza comunisto-democrată.