• kum-PLAY-sunt • adjective
1 : marked by an inclination to please or oblige
2 : tending to consent to others’ wishes
[Ro] curtenitor, prevenitor, politicos
Exemplu în context:
Derek was a complaisant boy, always happy to oblige whenever his mother or father asked him to go on an errand.
Derek a fost un baiat politicos, întotdeauna fericit să îndeplinească, ori de câte ori mama sau tata i-a cerut o însărcinare .
Omofonele complaisant şi complacent sunt deseori confundate.
Nu numai că se scriu şi se pronunţă la fel, dar de asemenea provin de la acelaşi cuvânt latin complacēre, care înseamnă a plăcea foarte mult.
Complacent înseamnă de obicei mulţumit de sine sau indiferent.
