Astăzi am avut fericita ocazie sa fiu observator la bacalaureatul de la limba româna. Şi ce credeţi, am mers fiind convinsă, sau aproape convinsă de fatul că de data aceasta nu se va copia şi elevii vor putea să-şi evaluieze cunoştinţele proprii. Eram sigură că va fi obiectivitate din motiv că semnasem cu o zi înainte un document în care mă obligam să nu permit copierea, discuţiile, consultaţiile între elevi. Ca pedeapsă majoră, printre celelalte, precum sunt amendele era şi destituirea din funcţie.
Din păcate am observat că conştiinţa noastră ramîne curată doar pe hîrtie, în practică însă e cu totul altceva. Din start sa simţit o dezorganizare, testele pentru bac urmau să fie printate de un singur printer pentru aproximativ 300 elevi (fiecare test fiind de 7 foi), aşa ca vă puteti imagina că începutul examenului a fost amânat în medie cu două ore.
În fine, după toate aşteptările se începuse şi şi acest lung aşteptat examen, dar după o sistemă specifică, cred, doar ţării noastre, nu fără suport ştiinţific, care se exprima prin prezenta profesorilor de limbă şi literatură, copiuţele şi mobilele în număr de pîna la trei prezente la un singur elev.
Ba am mai fost onoraţi cu o încredere deosebită din partea Ministerului, căci nu am avut un reprezentat de la ei pentru supraveghere.
Ceea ce m-a idignat cel mai mult e că elevii noştri nu au încredere în forţele proprii, nu sunt dispuşi să gîndească logic, se subapreciază. Avem o generaţie care sa învăţat să cumpere toate şi să se încreadă în alte persoane, dar uită că cele necesare pentru rezolvarea testelor li sa implantat pe parcursul a trei ani de studii.
Păcat, păcat, păcat.
Posted in Uncategorized
